Din scrisorile Ravecai

Draga mea Letitie, draga!
Iaca, sad o târa amu sî recitesc ce faina ravasa trimisu-mi-ai tu, Letitie draga! Apai sa stii tu, ca o meritat sa te duci în excursia aceea, ca ai vazt, ai auzit multe si te-ai si hodinit o târa, no! Ca meriti si tu. Noi, Doamne-ti multam, suntem binie, sanatosi, ceea ce va dorim si voua, acolo la oras.
Ce sa-ti mai povestesc Letitie draga! O venit toamna si problemele-s acelea ce o fo’ si amu un an, tu!
Nucile-s mari cât un pumn de copil, de abia dau sa se crape, de-ar mai tine vremea asta buna sa se coaca de tot, ca recolta ar fi buna!
Strugurii nu pre s-au facut si se coc greu, dar care se fac sunt dulci ca mierea, tu! Astea ca sa vorbim despre fructele care-ti plac tîe!
sî tat ase putem vorbi si despre lapticul nost’ cel de tate zilele, ca stiu ca voi di la oras sunteti mari bautori de laptic.
I-auzi, tu Letitie! Tu stii ca din ianuarie statul nu ne mai da nicio subventîe? Cica o expirat legislatia din 1 ianuarie, tu! Producatorii nu mai primesc nici un ban! s-apoi ce poti sa faci, tu? Fermierii-ca amu suntem fermieri, tu, de când am intrata în Uie, nu mai suntem tarani, asa sa stii, deci, fermierii vând tat! si renunta la afaceri. Am citit în ziar ca Guvernul nici macar nu mai ia în discutie asta problema, adica aia cu legislatia expirata, auzi-t-ai tu asa ceva? Problema e, zîc deontologii-ase am auzât ca li se spunie, ca legislatia trebuie data ca leje, tu, nu ca ordonanta. Apai ordonanta sa sie, dar zîc ei, ca ar trebui sa sie sî bani, sî bani di unde? Adica finantare. ase ca nu pre o sa mai aveti lapte de la tara! sî va mai mirati ca laptele nost’ e mai scump decât ala din Uie. Pai di se? Pentru ca la noi materia prima e mai scumpa, pretul utilitatilor e mai mare, taxele sunt enorme, birocratia si taxele de raft la fel-tat di la ei stiu a ma exprima ase de elevat, nu te sparia, n-am pati nimica, apai cum sa te compari cu Jermania? Ca acolo standardele de viata sunt la nivel european, subventiile sunt acordate la timp, nu-e atâta birocratie, ce sa mai zîc, în Jermania nu-i Românica!
Dar cu tate astea mai avem o vacuta-doua care ne dau niscaiva lapte, da vesinu o zâs ca pentru aia 30 de bani nu merita sa munceasca! ase ca vinde si el, tat!
Draga Letitie, uite ase a ajuns amu viata la tara! Ce sa-ti mai zâc de scoleri! O început scoala sî avem o cladire faina cu de toate în satul vecin, da pi acolo nu-s copchii, ca no, nu le-o mai dat Dumnezeu prunci. Apai la doua sate mai încolo, sunt copchii mici de doua gipane, dar nu-i decât o scoala veche, de pica pi ei, saracii cochii.
E mare nebunie mare, Letitie draga!
Ai impresia ca  s-o întors lumea cu curu-n sus! Ne-o taiat din pensii, din salarii, au scumpit tat ce se putea scumpi, si amu sa mai si muncim pân la 65 de ani! Sa zîsem noroc ca noi n-apucam s-o vedem si pa asta?
Apai tu Letitie, cocoanele alea din parlament, n-au decât sa defileze pi tocurile alea si cu fustitele strânse pi sold pîn’ la adânci batrîneti tu, dar ia sa le vad la masina de cusut, la spalat vase, la gatit, ori la muls vaca! Hî? Aud? Sa mearga la sapa, la strung sau unde or vrea ele, ca daca n-ai conditii de viata ca-n ocsident, de unde sa le seri sa reziste pân’ la adânci batrâneti la munca? Or poate vor sa murim în chicioare?!
No, Letitie draga, sa lasam astea, ca n-avem se fase! Oamenii sunt sub vremuri, si necazurile-s pe oameni, nu pi dealuri!
Sa auzim de binie, tu! Sa aveti grija de voi!
Te pup, tu!