Povestea artistului care transformă oasele în adevărate bijuterii

Când majoritatea oamenilor nu știu cum să scape mai repede de oasele care provin de la animalele sacrificate, un artist plastic din județul Prahova le adună, le curăță și le transformă în pandantive, broșe, cercei și coliere, pe care le vinde ulterior la festivalurile medievale din țară. La cei 62 de ani pe care îi are, Manu, așa cum îl știe toată lumea, sculptează de o viață în diferite materiale și se numără printre puținii artiști plastici din țară care își câștigă existența din bucăți de oase și coarne de cerb.

Manu spune că inspirația este o relație între creier și inimă și subliniază că ceea ce face nu se poate numi afacere, ci mai degrabă o modalitate prin care reușește să supraviețuiască onorabil. Satisfacția cea mai mare provine din mulțumirea persoanelor interesate de aceste podoabe. Anul acesta, l-am întâlnit pe Manu la Festivalul Sighișoara Medievală. Un om înalt, cu o figură boemă, care purta la gât un pandantiv din lemn negru, în formă de corn. L-am întrebat de la cine a moștenit alentul și a răspuns că de la tatăl său, aviator, care avea talent și răbdare, însă îi lipsea un lucru esențial – picătura de creație.

„Aveam vreo 17 ani când am început să lucrez și am învățat de la tatăl meu, care a fost un om cu talent și cu multă răbdare. Stăteam pe lângă el și astfel am învățat. El lucra bijuterie de argint, iar aceasta era o pasiune pentru el. Tata nu avea picătura aceea de creație. El trebuia să copieze un model și să-l execute, dar avea pasiune și răbdare să facă orice. Eu am moștenit de la el acea răbdare, care a fost cărămida de fundament la ceea ce vedeți acum”, a transmis Manu.

O muncă titanică…

Ani de zile a sculptat în lemn și în marmură, iar apoi a trecut la os, un material pe care îl găsește ușor, mai ales că abatoarele nu știu cum să scape mai repede de aceste rămășite. Manu spune că depune o muncă titanică și mizerabilă cu oasele până le curăță și le fierbe.

„Când ai spirit creativ, pasiune și răbdare, e foarte ușor să te duci spre alt material și mi-a fost simplu să încep cu gravura și cu sculptura. Am lucrat ani de zile în lemn, iar apoi am trecut la marmură și am executat lucrări mari. Știind să cioplești, nu mai contează materialul, pentru că știi meseria respectivă și poți trece de la un materialul la altul foarte ușor. Am ajuns la os și la corn de cerb, pentru că sunt materiale relativ ieftine și se pot găsi ușor pe piață. Osul îl iau de la abator, iar când merg acolo iau câte patru, cinci tone de os. E vorba de animale sacrificate, pe care le știm cu toții. E un os comun provenit de la animale sacrificate. Cei de la abatoare se bucură, pentru că eu îi scap de o sarcină extraordinar de grea. La ora aceasta, nu se mai vinde carnea cu os, iar ei sunt nevoiți să le ardă la crematoriu. Acest lucru costă bani. E o muncă titanică și mizerabilă, este prima etapă a muncii mele. Gândiți-vă cum arată un atelier în care îți aduci două remorci de oase întregi pline de carne. Ele trec prin operații mecanice de tăiere, de fierbere cu diferite substanțe chimice, ca sa devină materie primă cu care poți lucra”, a povestit artistul.

Pe lângă oase, artistul folosește și cornul de cerb, iar toate lucrările sale sunt făcute cu mâna. „Un alt material e cornul de cerb și nu lucrez din coarne de cerb care provin de la animale împușcate, ci de la acele căzături – atunci când un cerb își pierde coarnele pentru că îi cresc altele. Tehnologia îți dă acuratețea lucrării. Eu lucrez cu mâna, totul e făcut cu mâna”, a spus acesta.

Manu transmite că sunt puțini cei care mai au răbdare să sculpteze în oase și coarne, iar prețurile podoabelor sale sunt negociabile. Un pandantiv poate costa 50 lei, însă sunt lucrări unicate.