Licoarea care a vrăjit Stuttgart-ul

Între 17 și 25 ianuarie 2009, la Stuttgart, în Germania, s-a desfășurat târgul de turism „Caravan, Motor, Turism” (CMT), care a atras peste 220.000 de vizitatori. România, țară parteneră a expoziției, a avut un stand de 200 de mp la care au participat 20 de subexpozanți printre care și Sighișoara. La standul orașului Sighișoara, vizitatorii germani au putut degusta celebra țuică a lui Teo Coroian care anul trecut a luat medalia de argint la Salonul internațional de la Timișoara.

Cine este Teo Coroian?

În Cetatea Sighișoarei, dintre atâtea case vechi, văruite în culori pastelate, cea a lui Teo Coroian se distinge în primul rând prin celebra pivniță veche de 500 de ani, în care te așteaptă butoiașe pline cu țuică numai bună de degustat, pregătită după o rețetă proprie, moștenire de familie. „M-am căsătorit în anul 1983 cu o fată de pe Târnava Mică, eu fiind băiat de oraș, sighișorean din generație în generație.”, își începe povestea Teo Coroian. „Am început să merg la ea la țară și am văzut via și livezile care erau o noutate pentru mine. Am început să-l ajut pe socrul meu la munca în vie, am cules strugurii după care mi-a spus să aduc două damigene ca să-mi primesc răsplata pentru ce am muncit. Am cumpărat două damigene de 50 de litri pe care le-am adus la Sighișoara, aici la mine în pivniță. După ce am tras vinul am început să dau la câte un coleg să vadă ce am muncit eu toată vara și toată toamna.”

Lumea a fost foarte încântată de vinul pe care l-a făcut Teo și oamenii au început să-l întrebe dacă nu are de vânzare. Îndemnat de socrul său, Teo a adus mai mult vin la Sighișoara pe care a început să-l vândă la unul și la altul. Când și-a dat seama că începeau să iasă ceva bani Teo a început să se preocupe mai mult de munca la vie și la livadă, mai culegea și de la alții de prin sat care nu-și culegeau livada. „După 1989 am fost cu socrul meu la notariat pentru a-mi fi trecută pe nume o cotă parte din ce avea el. Atunci am început să mă implic și mai mult, am început să investesc, între timp socrului meu i s-au retrocedat domeniile, în total 30 de hectare pe lângă Sângeorgiu de Pădure, și deja am început să lucrăm la alt nivel. Am adus aici în pivniță la mine butoaie mari, am început să dotez pivnița, iar cantitatea de vin a crescut până la o mie de litri. Rachiurile erau distilate la socrul meu acasă după care erau aduse aici și depozitate pentru îmbătrânire.”, povestește Teo Coroian.

Consacrarea

În anul 1993 Teo Coroian a participat la un festival medieval și cei care au gustat produsele sale au fost foarte încântați. Atunci a început să se facă cunoscut, și, pentru că la acea vreme vindea produsele în sticle refolosite sau în peturi, Teo și-a dat seama că produsele sale, chiar dacă erau apreciate, nu aveau prezentare pe măsură. Atunci, cu ajutorul directorului de la fabrica de sticlă din Sighișoara, Teo a început să folosească pentru îmbuteliere sticle noi. „Acum că aveam sticle m-am gândit că trebuie să am și etichete, am vorbit cu unul cu altul și am ajuns la cineva de la Târgu-Mureș care mi-a făcut și etichete și contra-etichete. Până în anul 2000 a fost o activitate independentă, legile erau destul de neclare în acea perioadă, dar văzând că afacerea mea începea să se dezvolte am hotărât să-mi înființez o firmă, să intru în legalitate. Am fost primul antrepozitar fiscal autorizat din județ pentru producerea și comercializarea țuicii de prune și rachiurilor din fructe.”, se mândrește Teo Coroian. În luna noiembrie a anului 2003 Teo a fost invitat la o expoziție la Hotel Sofitel din București, unde a dus câteva butoaie, o căruță și s-a îmbrăcat într-o vestimentație țărănească. Deși la început a fost cam neîncrezător și-a dat repede seama că produsele lui s-au bucurat de un real succes, chiar a vândut din ele atât cât să-și acopere costurile deplasării. Participarea la acest târg a fost prima rampă de lansare în lume pentru Teo. „Mi-am înregistrat la OSIM marca „De la Teo” pentru că am văzut că prin restaurantele din Sighișoara începuse să se vândă „Å¢uică de la Teo”, dar care nu avea nici o legătură cu mine, nu era produsă de mine. Lumea începuse să mă cunoască, am început să oferim sticle personalizate firmelor pentru diverse evenimente, sticle cu două prune sau cu o pară în interior, lucruri pe care nu le găsești în comerț. Produsele mele sunt de serie limitată sau chiar unicate. Vechimea țuicii de prune ajunge până la 22 de ani, avem și rachiu de pere, rachiu de mere și vinuri în cantități mai mici, pentru că suntem axați mai mult pe rachiuri, care sunt specifice Transilvaniei.”, explică Teo.

Medalia

Produsele lui Teo Coroian au obținut numeroase premii, printre care și o medalie. „Am fost invitat și la un târg internațional la Timișoara, am participat la un concurs la care am trimis eșantioane din produsele mele și în urma degustărilor rachiul de mere produs de mine a primit medalia de argint, cu toate că la acest concurs au participat producători din toată lumea. Așa că medalia pe care a primit-o România la acest concurs se află la mine, în pivnița din Cetatea Medievală din Sighișoara.”, spune Teo arătând spre medalia așezată la loc de cinste.

Orient-Expres

Călătorii trenului de lux Orient Expres, care face legătura între Londra și Istanbul, poposesc pentru câteva ore la Sighișoara tocmai pentru a vizita Pivnița lui Teo. „Lume bună, lume din înalta clasă a Angliei care venea să bea la mine țuică de prune de 50 de grade pe care le-o ofeream în niște pipe translucide din porțelan fosfatic, iar din pahare serveau rachiu de pere și rachiu de mere. Îi mai serveam cu pâine de casă cu cartofi unsă cu untură, cu ceapă verde și ridichi. Oamenii erau foarte încântați deși printre ei erau și vegetarieni. O englezoaică întrebată dacă îi place licoarea pe care o bea aceasta a spus: Parcă ar fi cherosen alimentar, simt că-mi vine să zbor de aici până la Londra.”, își amintește Teo.

Afacerea

„Aici la mine băuturile doar se degustă și se vând la pachet. Pivnița lui Teo nu este nici

cârciumă, nici bodegă sau restaurant.”, ține să precizeze Teo Coroian. Într-adevăr, Pivnița lui Teo este o mică expoziție cu vânzare care de obicei lucrează cu firmele care au nevoie de produsele expuse aici pentru diverse evenimente. Produsele „De la Teo” nu se comercializază nicăieri în altă parte, în primul rând pentru că sunt de serie limitată, sunt practic rezerve de familie. „Nu voi intenționa niciodată să fac din această mică afacere de familie o industrie. Eu produc pe an între 300 și 500 de litri de țuică în funcție de recoltă, iar producția de vin nu depășeste 1.000 de litri.”, spune Teo, făcând rapid un calcul. Prețurile medii variază între 20 de lei și 100 de lei sticla în funcție de vechime și calitate. Produsele sunt îmbuteliate în sticle personalizate cu o capacitate cuprinsă între 200 și 700 de ml. Totuși, se pare că nu este o afacere prea rentabilă, după cum recunoaște Teo, pentru că dacă ar fi rentabilă nu ar mai lucra în altă parte, dar pentru că este vorba de alcool sunt accize mari de plătit și profitul nu este mare. Teo Coroian intenționează totuși să-și extindă puțin afacerea, dar pentru asta are nevoie de capital „pentru că nu se poate face nimic fără bani”. Teo vrea să-și deschidă și o pensiune care va avea pentru început patru camere, „pentru că vin mulți de departe și după ce gustă o țuică nu se mai urcă la volan și preferă să rămână și să doarmă aici.”, explică Teo.

Clienții

„Pentru mine este și o mică afacere de familie, nu am angajați, sunt persoană fizică autorizată. Eu ce fac aici fac din pasiune, această activitate este un hobby.”, continuă să povestească Teo. Teo Coroian este de profesie electrician, este angajat la o firmă din Sighișoara, iar în timpul liber duce mai departe această tradiție a familiei de peste două sute de ani, considerând că ar fi păcat să nu vadă străinii aceste tradiții românești, mai ales că această locație este chiar în inima Cetății Medievale din Sighișoara. Prin Pivnița lui Teo au trecut de-a lungul anilor ambasadori, președinți de stat și miniștri, actori și cântăreți, oameni de afaceri celebri și mulți turiști străini care au venit special în România să guste din licorile fermecate ale lui Teo.

Sebastian ANGHEL