Prădătorii lemnului de Reghin

Turcii de la Prolemn acuzaţi de concurenţă neloială

Lupta pe piaţa lemnului este excesiv de dură. Un rechin gen Prolemn SA Reghin reuşeşte să radă toate licitaţiile organizate de Direcţia Silvică pentru că are putere financiară. Acuzaţiile de concurenţă neloială nu întârzie să apară.

“Noi colaborăm cu ei. Astfel câştigăm şi noi anumite amplasamente. Dacă nu am face astfel, ne-ar termina la licitaţii”, ne-a declarat un patron.

Pe piaţa lemnului din judeţul Mureş se bat să supravieţuiască 200 de firme de exploatare a acestei materii prime. Fărâmiţarea fără precedent a pieţei nu înseamnă că este concurenţială, ci dimpotrivă că două-trei firme foarte mari controlează mai bine de jumătate din afacerile cu masă lemnoasă. Care licitează sume mari pentru un metru cub de material lemnos, pe care micii investitori nu îşi permit să le plătească. Stând de vorbă cu patronii unor firme care derulează afaceri de mică anvergură, numele cel mai adesea rostit ca practicant al acestui tip de concurenţă, nu tocmai loială a fost Prolemn SA. Micii întreprinzători ne-au declarat sub rezerva anonimatului că din cauza politicii de preţuri practicate de patronii turci ai Prolemn, ei nu reuşesc să-şi adjudece licitaţiile de masă lemnoasă, organizate de Ocoalele silvice. De fapt, astfel procedează Prolemn din 1998, de când Kastamonu Entegre Group a preluat controlul uneia din falangele fostei IFET. 

Turcii de la Prolemn au fost acuzaţi imediat după privatizare de conlucrare cu persoane fizice neautorizate să comercializeze material lemnos şi de practicarea unor preţuri care i-au scos în decor, chiar falimentat, pe micii întreprinzători. Dar Prolemn ese astăzi în graţiile guvernamentale.

În iunie 1998, Hayat Holding parafează cu fostul FPS tranzacţia pentru cumpărarea pachetului de 94,5 la sută din acţiunile Prolemn. Turcii au derulat şi derulează anual afaceri de milioane de dolari, exportând întreaga producţie. Piaţa de desfacere este asigurată de Turcia, dar şi de alte ţări orientale. Până acum ceva vreme, comisarii Gărzii Financiare aveau asigurat materialul didactic în ilustrarea neregulilor “forestiere”, doar verificând Prolemn SA. Astfel, la un an de la privatizare, echipa de control a Gărzii Financiare a descoperit că Prolemn a cumpărat masă lemnoasă de la persoane fizice neautorizate să efectueze astfel de tranzacţii. Verificând actele din contabilitate întocmite pentru perioada iunie 1998-septembrie 1999, comisarii au constatat că turcii au procedat la fel şi la achiziţionarea cherestelei. Deoarece legislaţia silvică era permisivă, fapt actual şi astăzi, turcii au plătit o amendă administrativă, li s-a confiscat marfa şi şi-au văzut în continuare de afacerile dubioase. În 2000, odată cu schimbarea guvernării, Prolemn a intrat în graţiile şi sub aripile guvernamentale. Guvernul Năstase  nu a ezitat chiar să umfle anumite date despre Prolemn. Astfel, după datele oficiale, pe platformele Prolemn lucrează 900 de angajaţi doar că în bilanţuri apar cu 150 mai puţini. De asemenea, pentru Prolemn s-a stabilit “să se ia măsuri la nivelul Ministerului Dezvoltării şi Prognozei, Prefecturii şi Primăriei Reghin pentru fluidizarea transportului produselor finite, în special pe calea ferată”. Un fel de nu mai controlaţi băieţi, lăsaţi-i să treacă! Datorită acestor avantaje evidente, se vorbeşte tot mai des de protecţia la nivel înalt de care beneficiază urmaşii Semilunei. Din cabinetul numărul 1. Şi de aceea nici organele de cercetare financiar-fiscală nu i-au mai deranjat cu verificări.

Ba mai mult, Prolemn, un cumpărător rapace, este astăzi considerată o firmă serioasă şi un concurent aşijderea.

Prolemn a exploatat multă vreme din pădurile de la Răstoliţa. În 1999, între Prolemn şi Primăria din localitate a izbucnit un conflict în urma refuzului reprezentanţilor  societăţii de a plăti 100 de milioane taxă de drum. În replică, sătenii din Răstoliţa au blocat drumul de acces al TAF-urilor Prolemn. Rezultatele au fost previzibile, potrivit primarului din Răstoliţa Gheorghe Mogilă: Prolemn nu a plătit vreun leuţ până în ziua de astăzi, dar şi-a mutat cuibul în pădurile din Bistra Mureşului. Astăzi însă Prolemn este privit ca un mic zeu în lumea lemnarilor. Silvicultorii consideră chiar că Prolemn este “firma care a revitalizat munca în pădure, a făcut foarte mult bine în zonă”. Nici un cuvânt însă despre achiziţionările subterane de material lemnos. În schimb, persoanele din domeniul silvic au încercat să acrediteze ideea că Prolemn joacă cu cărţile pe masă iar datorită lui şi altor firme precum Forestar SA Tarcău sau Concordia Mixtexim se creează o piaţă concurenţială. Nu au lipsit referirile la adresa micilor întreprinzători care “ar putea fi acuzaţi de monopol, pentru că în lipsa Prolemn şi a altor asemenea firme, lemnul ar fi exploatat la preţuri foarte mici”. Nu ne explicăm atunci, dacă lucrurile stau astfel, de ce mai toţi patronii contactaţi se plâng de pierderi între 10-15 la sută, din cauza concurenţei turcilor. “Noi ne facem un calcul de rentabilitate şi peste un anumit prag nu putem să licităm. Dar turcul vine şi licitează peste noi”, ne-a declarat un alt patron nemulţumit ce exploatează pe Valea Gurghiului.

De asemenea, nu am reuşit să găsim răspuns unui fapt care ia amploare în ultimii ani. Prolemn, deşi are asigurată atât materia primă cât şi piaţa de desfacere, beneficiind de rambursări imense de TVA, continuă să acumuleze sute de miliarde datorii şi merge an de an în pierdere.

Spre deosebire de investitorii mai mici care exploatează şi prelucrează lemnul, Prolemn are o evoluţie cel puţin ciudată. Astfel, anul trecut firma derula afaceri de aproape 7 milioane de dolari, a adunat venituri de peste 420 de miliarde de lei şi înregistra ca pierdere o sumă neverosimilă, 176 de miliarde de lei. De asemenea, datoriile depăşeau de peste patru ori cifra de afaceri. Şi toate acestea în condiţiile în care Prolemn nu se poate plânge de discriminări la licitaţii, are o piaţă de desfacere uriaşă asigurată de holdingul Hayat, cel mai mare producător de mobilă din Turcia. De asemenea, turcii nu pot justifica această situaţie dezastruoasă nici prin investiţiile în retehnologizarea Prolemn. Nu insistăm aici asupra suspiciunilor legate de spălarea de bani prin procurarea unor utilaje second-hand prin intermediul unor firme off-shore din Malta. Cert este că patronii turci au încălcat cu nonşalanţă clauzele contractului de privatizare, investind doar 30 la sută din sumele parafate. Curtea de Conturi a stabilit astfel că Prolemn mai datorează vreo 50 de milioane de dolari investiţii în utilaje, la care se adaugă penalităţi de 30 la sută. Având aceste coordonate, singura concluzie valabilă rămâne că valuta se repatriază doar atât cât să acopere cheltuielile de funcţionare, datoriile către bugetul de stat fiind plătite din rambursările de TVA. Toate acestea fac ca umbra falimentului să plutească deasupra societăţii, timp în care patronii mânuiesc volanul unui Jaguar sau adună în conturi străine zeci de milioane de dolari.