Uncategorized

Praf în ochi

Seara, în Piata Teatrului, ca dupa bombardament. De când s-a închis patinoarul, e si mai sinistru locul. Gropile sapate dupa un desen secret dau speranta ca totusi, lucrarile se vor finaliza în cele din urma. Pe bancile ce strajuiesc zona santierului o echipa de muncitori de la salubritate îmbracati în costume  de cea mai trendy culoare, stau de povesti. Maturile ecologice, de un verde pal cu fire lungi de plastic biodegradabil se odihnesc si ele. Oamenii fumeaza, vorbesc în gura  mare, fara sa le pese ca limbajul lor prea colorat poate deranja. Pâna sa fiu salvat de clopotel, adica de un mijloc de transport în comun, aflu cine ce conturi a mai reglat, cât de rotunda e partea dorsala a celei dupa care saliveaza vreo doi dintre ei, dar se pare ca fara succes si alte chestii de genu’. Ei fac parte din echipa de elita. Seara, pe racoare, la umbra plopului batrân, n-au treaba. Schimbul de dimineata în schimb, vai si amar de capul – vreau sa zic, de nasul lor! Ca fac un praf maturând în grupuri de câte trei-patru, de nu se mai vede om cu persoana si masinile parcate pe marginea drumului cu greu mai pot fi recunoscute chiar si de proprietarii lor cu acte în regula! si oamenii nu se lasa! Prafuiesc de zor, baga praful în tomberoane, ce cade pe lânga e prafuit de urmatorul si tot asa! Norul de praf se ridica încet pâna la etajele superioare, ca apoi sa se lase pe ce apuca! Trecatorii îsi pun mâinile la gura, fug din calea lor dar praful nu alege! O simpla trecere prin zona îi transforma în muncitori de pe santier! Ca ar putea matura seara când e circulatia mai restrânsa, când ar trece si o stropitoare ca sa nu se ridice praful! Cui i-ar putea trece prin cap asa ceva? Pai cât praf e prin oras, târgumuresenii ar putea crede ca nu s-a mai maturat de o luna, daca nu  i-ar mai vedea prafuind ori odihnindu-se sub clar de luna!

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close