Prefectul, poetul și reghinenii
Ce e mai frumos decât să stai la gura sobei, acum că tot a venit iarna și să scrii tot felul de povești care mai de care fanteziste? Ce ne facem dacă soba e una de soi, taman în Palatul Administrativ, unde doar cei pe funcții au acces. Cu siguranță că locul cu pricina oferă inspirație, demnă de consemnat în cele mai adevărate cronici literare.
Este cazul prefectului nostru drag, pe nume Marius Pașcan, care se pare că i-a vorbit cheful de scris, și fantezia pare să îi surâdă tot mai tare. Nu ne îndoim de talentul său literar, deja a publicat ceva volume de poezii, dar parcă prea a intrat într-un suprarealism care greu poate fi descifrat chiar și de un critic literar cu tot cu servilismul lui față de cine trage sforile.
Ultima ispravă a poetului nostru pe post de prefect este, nu vreo poezie sau ceva asemănător cum mulți ar crede, ci mai degrabă o proză fantastică despre un prezent și viitor doar de el știut, care l-ar face invidios și pe marele Eliade, la câtă fantezie are prefectul nostru drag și scump.
Nici măcar nu-l putem numi volum, mai degrabă broșură, care a invadat cutiile poștale din Reghin, în care Marius, își exprimă gratitudinea sa de poet față de cititor. Și așa scriitorul nostru minunat pe nume Marius Pașcan începe în deschiderea lucrării sale cu un elogiu adus unui drum de poveste, cel puțin din punct de vedere geografic, care se pare că l-a inspirat pe Marius într-atât încât, dacă nu era reabilitat sub muza lui de prefect, era în stare să plece în pădure și să lase scaunul de la Palat gol și lipsit de inspirație poetică.
Apoi, în continuare nuvelei semnată de prefectul nostru, se face ceva referiri la criză, la bani, și alte povestioare cu care guvernanții ne-au împuiat urechile în ultima perioadă. Nici codrul verde nu a scăpat, Marius alocându-i un capitol distinct, în serialul “Codrule, codruțule, iartă-i pe colegii de guvernare că nu știu ce fac cu tine”.
Și lectura parcă începe să te prindă din ce în ce mai tare, parcă nu te mai saturi de aventurile fanteziei lui Marius, pe meleagurile mentalului nostru care de mult a cam obosit de atâtea infuzii poetice.
Dacă tot am dat citire planului cincinal trecut cu brio de domnul prefect, cel puțin la capitolul teoretic, să-l lăsăm și pe el să spună ceva, așa cu cuvintele sale. Ascultați și spuneți cu ce s-ar potrivi mai exact gândurile lui Marius, cu toamna anului 2011, sau mai degrabă cu un discurs din anii 50-60 cu ocazia unui nou congres de partid.
„Vă asigur că sunt preocupat de problemele comunității dumneavoastră și VOI DEPUNE ORICE EFORT ce va fi necesar pentru a contribui la dezvoltarea economică, bunăstarea și prosperitatea județului Mureș. Vă doresc cât mai multă sănătate, bucurii, să aflați calea spre lumină și toate cele bune,” a precizat prefectul județului.
Să nu uităm și sprijinul venit din partea A.P.P.D.C.”M”, care a făcut posibil ca noua creație a lui Marius Pașcan să vadă lumina tiparului și apoi lansarea în cutiile poștale reghinene.
Totuși, nu am înțeles un lucru! La ce folos această nouă apariție a lui Marius Pașcan. Vreun centenar al vreunui poet, scriitor, sau ceva de genul ăsta nu știu să fie în această perioadă. Știu doar de ceva alegeri programate anul viitor. Să aibă vreo legătură?
