Premiere istorică la Târgu Mureș

Ieri, în sala festivă a Facultații de Stiințe Economice, Juridice și Administrative, a Universității Petru Maior, a avut loc festivitatea de decernare a titlului de “Profesor Honoris Causa” a autorului cărții “Habsburgii și românii”, Liviu Maior. Iulian Boldea, decanul Facultății de Stiințe și Litere a Universității, a declarat că, această distincție reprezintă un semn de sinceră apreciere a întregii activități a lui Liviu Maior, pentru meritele sale deosebite în cercetarea istorică și contribuția la dezvoltarea Universității Petru Maior. Profesorul universitar de la catedra de Științe istorice și relații internaționale din cadrul Universitatea Petru Maior, Vasile Dobrescu, a rostit laudatio și a prezentat viața, opera și meritele marelui istoric. Apoi într-o atmosferă festivă i-au fost acordate însemnele profesor honoris causa: medalia Universității și diploma, devenind astfel al patrulea profesor honoris causa. Luând cuvântul, Liviu Maior a vorbit pe scurt despre profesia sa de istoric, cu mențiunea că, “trebuie să trăiești în București, ca să fii convins ce înseamnă sufletul de ardelean”. A confirmat faptul că de-a lungul timpului a realizat multe, dar consideră că au mai rămas lucruri de făcut. Liviu Maior s-a arătat deranjat de faptul că, clasa politică a ajuns să emită considerații asupra istoriei, fără a-i consulta însă și pe istorici, cei mai în măsură să-și spună punctual de vedere. “Deasemenea s-a restituit patrimonial istoric fără a fi întrebați istoricii. Stau și mă uit la imoralitatea unor decizii care se iau și care afectează cultura noastră, pașaportul nostru în lume”, a mai adăugat el.

* Rep. Considerați că ar fi o idee bună inițierea, proiectarea și realizarea în Tg. Mureș a unei Biblioteci Culturale Universitare unice având în vedere că în Tg. Mureș sunt șapte universități?

Liviu Maior. “Ar fi normal ca orașul Tg. Mureș să aibă o Bibliotecă Centrală Universitară așa cum au toate centrele universitare din România, cele consacrate care își au un trecut mai îndepărtat. Nu cred că ar fi un impediment, ci o posibilitate de aceea și de a scrie în țara asta. Noi istoricii din țară asta nu mai știm pentru cine scriem. Nu știu cei de la București ce scriu cei de la Cluj. Este o realitate și lucrurile s-ar putea rezolva prin existența unor biblioteci centrale, care să intre într-un circuit informatic între ele și atunci lucrurile se pot rezolva foarte simplu și circulația informației s-ar desfășura mai ușor între centre universitare cum ar fi Clujul, Iașul, Tg.Mureșul.

*Rep.: Cum se vede învățământul universitar românesc din Canada?

L.M.: Se vede bine. Obișnuiam să merg la universități, eram invitat pentru a ține conferințe, eram singurul ambasador care participa la săptămâni culturale pentru că scriam și eram cunoscut în lumea corpului diplomatic. Universitățile și acolo sunt ca și aici, ele trebuie o dată și o dată să ajungă la o ierarhizare, la un certificat de calitate care să fie dat. Și acolo sunt universități foarte bune… mari, mijlocii, mici. Dimensiunea lor nu este întotdeauna în concordanță cu calitatea. Universitățile mici încep să fie în lumea noastră mai importante decât mamuții aceștia universitari”, a declarat Liviu Maior.

* Rep.: Care au fost realizările dumneavoastră ca ministru comparativ cu ceilalți miniștri – Mihai Hârdău, Andrei Marga, Mircea Miclea?

L.M.: Eu când am preluat ministerul, nu era nici o lege care să reglementeze sistemul educațional din România.O jumătate de an am stat în Parlament să încerc să scot o lege bună, o lege a evaluării și acreditării învățământului superior, legea promovată de către mine și trei acorduri cu Banca Mondială care de fapt au salvat învățământul superior de la probleme foarte mari. Aș mai dori să precizez că unul dintre acorduri a expirat în 2001, unul acum în 2007.

* Rep.: În ciuda faptului că acum sunteți modernist ați putea peste 20 de ani să scrieți despre Ministerul Apărării, SRI și să fiți obiectiv în ceea ce privește activitatea Șefului SRI George Maior?

L.M.: Nu. Eu am spus următorul lucru…între un eveniment care se petrece trebuie lăsat un timp pentru că dacă nu se lasă timpul respectiv, nu se dă timp istoricilor sa îl evalueze, istoricește pot să apară probleme. Uitați-vă câte probleme sunt. A ajuns o justiție care se crede morală, să judece o revoluție, alte evenimente politice, un regim ..fară istorici. Ceea ce nu este normal, nicăieri în lume. Nimeni nu a format o comisie care să vadă cum s-au făcut retrocedările de patrimoniu istoric.

Iulia OPREA

Amalia MATEI

iulia@zi-de-zi.ro