Preot ortodox la Linz – Austria

In primavara anului 2004, preot drd. Emanuel Sorin Bugner, la acea data preot bursier la Ostkirchlichesinstitut Regensburg – Germania a fost numit preot paroh pentru comunitatea românilor ortodocsi din Linz si Oberösterreich de catre IPS Serafim Joanta Mitropolitul Germaniei, al Europei Centrale si de Nord. S-a infiintat astfel Parohia Ortodoxa Romana din Linz care pana la acea data deservise credinciosii ortodocsi de acolo ca filie de Salzsburg sub pastorirea duhovniceasca a P.C. Pr. Dr. Dumitru Viezuianu. Actualul preot paroh ortodox din Linz, Emanuel Sorin Bugner, a avut amabilitatea sa acorde – in exclusivitate pentru Suplimentul “Ziua Austriei”- un scurt interviu.

Reporter: Au trecut cativa ani buni de cand nu ne-am mai vazut. Cand si in ce conditii ati plecat in Austria?

Emanuel Sorin Bugner: Din tara am plecat în anul 2002. Am primit o bursa de studii la Ostkirchliches Institut din Regensburg, Germania, în vederea definitivarii lucrarii mele de doctorat si aprofundarii limbii germane. Providenta divina, a facut ca la Linz sa fie necesar un preot, pentru ca acolo si in imprejurimi era un numar mare de români ortodocsi rasfirati si care aveau nevoie de o parohie de sine statatoare. Pana atunci, la Linz, comunitatea de români ortodocsi avea statutul de Filie de Salzburg. În decembrie 2003, am fost desemnat de IPS Mitropolit Serafim Joanta sa slujesc pentru prima data o Liturghie în aceasta localitate, fara a sti ca eu voi fi viitorul preot paroh al viitoarei Parohii Ortodoxe Române din Linz. În primavara anului 2004 am fost instalat preot paroh. La data aceea faceam naveta Regensburg-Linz, fiind înca bursier la Institutul catolic deja amintit. Abia în vara acelui an am reusit sa ma mut în apropiere de orasul Linz.

Rep.: Cum ati resimtit impactul cu modul de viata austriac, de fapt cu o alta cultura si civilizatie si mai ales cu o alta mentalitate? Ati reusit sa va acomodati?

Emanuel Sorin Bugner: Nu a fost un impact deosebit in sensul ca eram deja acomodat cu mentalitatea germana. Am fost impresionat insa de deschiderea spre dialog ce caracterizeaza institutiile de baza ale statului austriac. Ca preot si profesor de religie – predau învatatura de credinta ortodoxa în limba germana tuturor copiilor ortodocsi care opteaza pentru ora de religie, indiferent de limba lor materna – am avut contact cu anumite persoane din diferite posturi de conducere pe plan local, generozitatea si amabilitatea fiind nelipsite din atitudinea acestora. Cultura acestui popor e definita de experienta lui democratica. Ceea ce nu poate fi inca vorba la noi. Insa eu sunt foarte bucuros ca sunt român si ca am învatat în scoli românesti de prestigiu din România. Românii sunt harnici si inteligenti. Din pacate ne lipseste unitatea. La acest capitol mai avem înca serioase lipsuri si dupa parerea mea, aceasta lipsa este o mare piedica în lupta pentru afirmarea noastra ca români.

Rep.: Nu cred ca poate fi vorba neaparat de o ierarhizare, dar ce credeti ca au ei in plus fata de noi?

Emanuel Sorin Bugner: Daca au ceva in plus fata de noi este tocmai acest cult al dialogului, care defineste de altfel o civilizatie autentica. Si înca ceva: nu sunt suspiciosi. Pana la proba contrara te cred pe cuvânt. Au însa si ei problemele lor. Si-au construit o civilizatie prospera, iar acum lupta pentru integrarea în ea a minoritatilor conlocuitoare, care trebuie sa cunoasca foarte bine limba germana pentru a se putea integra si dezvolta într-o asemenea civilizatie. Nu e un lucru usor, pentru ca traditiile religioase necrestine au un cuvânt greu de spus în aceasta lupta agonizanta a globalizarii Europei.

Rep.: Cum gasiti comunitatea romaneasca din Linz? Este ea destul de compacta, de numeroasa si unita pentru a fi capabila sa-si pastreze credinta ortodoxa? Vin la biserica in cele mai importante momente ale anului avand in vedere ca sunt cu siguranta acaparati de treburile cotidiene?

Emanuel Sorin Bugner: Ma bucur ca românii din Linz si împrejurimi au aflat de Biserica noastra – si a lor – si ca au astfel posibilitatea sa se roage si sa-si “panseze” ranile sufletesti participând la slujbele ortodoxe oficiate cu regularitate în fiecare duminica si în sarbatori. Pentru ca nu avem inca ridicata o biserica ortodoxa, biserica în care slujim este un lacas romano-catolic, pe care l-am închiriat în conditii foarte avantajoase pentru noi. Este vorba de Biserica Seminarului de Teologie Catolica din Linz.

A consemnat Nicolae BALINT