Presa de stânga, un obstacol pentru liberali

“A Vilag†(“Lumea†în limba româna), ziar maghiar ce aparea la Târgu-Mures în 1925, a intrat la un moment dat în atentia autoritatilor locale si centrale fiind initial suspendat, iar ulterior, dupa ce i s-a permis sa functioneze doar în anumite conditii, a fost interzis definitiv. Pe cine a deranjat acest ziar si mai ales de ce?

Democratia originala…

În ultimii 21 de ani, în timpul campaniilor electorale ce au avut loc la noi, am avut ocazia sa asistam nu de putine ori, la atacuri mai mult sau mai putin întemeiate, asupra unor partide sau lideri politici. Dusa în registre diferite, lupta politica din România capata atunci, la fel ca si acum, accente ce frizau uneori absurdul, tragicul sau chiar comicul. Administrarea “loviturilor†politice s-a facut deseori fara niciun pic de eleganta terfelindu-se fara menajamente credibilitatea unor persoane si chiar viata lor personala. Dupa aproape 21 de ani de democratie – cu o tenta certa de “originalitate româneasca†– am ajuns sa constatam, facând o comparatie cu atât de des elogiata (de necunoscatori) viata politica româneasca din perioada interbelica, ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Aceleasi probleme dintotdeauna. Adica, corigenti la democratie… 

“…este gazeta comunistilor din Târgu-Mures“
 
Dupa ce prin Legea Mârzescu, PCR a fost scos în afara legii, acest partid s-a vazut în situatia de a se reorganiza si de a-si adapta strategia si tactica politica în raport de noile conditii. Ori acest fapt, presupunea atragerea de partea lui (a PCR) si a unor ziare de stânga, printre care si “A Vilag†din Târgu-Mures, ziar care a ajuns la un moment dat sa serveasca drept “curea de transmisie†între PCR din ilegalitate si populatia mureseana maghiara cu simpatii de stânga. Cunoscutul lider comunist Lazar Odon – la vremea aceea nedepistat înca de organele din Siguranta Statului – a fost cel care a tinut legatura permanenta între Szabo Jeno, redactorul ziarului si Elek Koblos, lider maghiar comunist, originar din partile muresene, numit la un moment dat, gratie sprijinului acordat de Moscova, drept secretar general al PCR din perioada ilegalitatii. La numele lui Koblos aveau sa se adauge în timp si numele altor alogeni numiti de Moscova la sefia PCR (precum Vitali Holostenko sau Boris Stefanov). În paginile ziarului “A Vilagâ€, cititorii mureseni de etnie maghiara erau informati despre problemele economico-sociale si politice din România, dar cel mai adesea se lua si atitudine vis-à-vis de anumite miscari sociale, precum greva muncitorilor lemnari de pe Valea Muresului din primavara anului 1925, moment pe care ziarul l-a relatat pe larg. Ziarul însa publica si articole referitoare la situatia muncitorilor de pe Valea Prahovei, din Braila sau Galati. Nu erau menajate nici persoanele publice si de aceea nu putine au fost articolele care îi criticau pe acestia (spre exemplu, unul dintre cei mai des vizati în paginile ziarului era Gheorghe Tatarescu sau Alexandru Averescu). Sub pretextul ca este “gazeta comunistilor din Târgu-Mures“, ziarul “A Vilag†a fost suspendat de Politie în septembrie 1925.

Ordin confidential al lui Tatarescu pentru Politia mureseana

Consiliat fiind de PCR, Szabo Jeno, redactorul ziarului “A Vilagâ€, a sesizat “Liga Apararii Drepturilor Omului†si “Asociatia presei româneâ€, al carei presedinte era C.G. Costa-Foru, dealtfel singurele cai legale la care se putea recurge în situatia creata. Acesta din urma, a adresat la rândul sau conducerii ziarului mai multe scrisori de solidaritate si în acelasi timp a sensibilizat si alte publicatii vis-a-vis de situatia în care se gasea “A Vilagâ€. Ziare ca “Auroraâ€, “Adevarulâ€, “Faclaâ€, “Luptaâ€, Dreptatea†si altele, au protestat fata de amestecul grosolan al politiei si încalcarea dreptului la libera exprimare exercitat de ziarul muresean. Evident ca dedesubturile afacerii (relatia publicatiei muresene cu PCR) nu erau cunoscute de ziarele care sarisera în apararea lui “A Vilagâ€. Poate cel mult banuite. Le cunostea însa Siguranta si acest lucru era suficient chiar si pentru un abuz savârsit cu foarte putine menajamente. În fond, “A Vilag†nu ataca bazele statului, nu incita la nesupunere, ci doar uza în limitele impuse de Constitutia din 1923, la dreptul de exprimare. Dupa cinci luni de la suspendare, probabil sub presiunea opiniei publice sustinuta prin publicatiile amintite anterior, pe data de 2 februarie 1926, ziarului “A Vilag†i s-a permis sa-si reia activitatea. Nu însa fara anumite restrictii. Mai précis, cu un comisar prezent permanent în redactie. Ordinul fusese dat de Gheorghe Tatarescu, secretar de stat la Interne si adus la cunostinta redactorului Szabo Jeno în mod confidential împreuna cu alte restrictii impuse de catre Politia mureseana.

Delict de opinie. Consecinta? Interzis definitiv!

Reaparitia ziarului a avut loc în plina campanie electorala, ori acest lucru nu-i putea lasa în afara politicii pe comunisti. Mai trebuie spus si faptul ca alegerile din 1926 s-au desfasurat în conditiile extinderii si înaspririi starii de asediu, a dictaturii exercitate de ofiteri numiti ca prefecti si pretori si a sporirii atributiilor organelor Jandarmeriei, Politiei si Sigurantei Statului. Comunistii, pro-comunistii si în general stânga, s-a coalizat si a format Blocul Muncitoresc taranesc (BMt). La alegerile parlamentare din tara s-au prezentat opt formatiuni politice, dar la Mures au participat doar cinci, dar BMt avea aici o pozitie solida fiind însa dominat de comunisti. Dupa numararea voturilor, victoria a revenit Partidului Poporului, pe locul doi s-a situat Blocul National taranesc, iar pe trei – surpriza! – cu un scor electoral mult mai bun chiar decât al PNL, Blocul Muncitoresc taranesc. În Mures, la campania electorala a acestuia din urma contribuise si “A Vilagâ€. Printre ultimele masuri luate la Mures de liberali, înainte de a preda “stafeta†guvernarii catre Partidul Poporului condus de Al. Averescu, a fost suprimarea definitiva a ziarului la sfârsitul lunii aprilie 1926. Motivul? A publicat date din biografia lui Averescu si programul electoral al BMt. Matritele numarului festiv de 1 Mai  au fost distruse, iar redactorul ziarului arestat. Evident ca liberalii facusera un abuz de lege, însa acest lucru avea sa-i lase indiferenti pe succesorii liberalilor, averescanii. Acestia nu uitasera ca liderul lor fusese criticat în “A Vilagâ€.

“Comitetul Asociatiei Generale a Presei Române (CAGPR) a luat la cunostinta cu surprindere de plângerea ce i s-a adresat de catre directia ziarului “A Vilag†din Târgu-Mures si din care rezulta ca autoritatile administrative din acel oras:
– au suspendat aparitia gazetei;
– au confiscat listele de abonati;
– au conditionat aparitia gazetei de instituirea unui control politienesc permanent în redactia si administratia ziarului;
– au amenintat redactia ziarului cu masuri si mai aspre.
Considerând ca orasul Târgu-Mures nu cade în zona starii de asediu si beneficiaza deci de toate libertatile garantate de Constitutie, protestam energic împotriva masurilor luate la Târgu-Mures…â€
(Fragment din protestul adresat de C.G. Costa-Foru, presedintele CAGPR)

“Acest ziar (“A Vilagâ€- n.a.):
– Începând de la luarea la cunostinta, ziarul nu se va mai putea vinde la chioscuri, pe strada sau în trenuri si gari;
– Administratia ziarului va prezenta comisarului special însarcinat, lista abonatilor care si-au platit abonamentul si li se va putea trimite ziarul în câte un singur exemplar;
– Înainte de scoaterea din tipografie comisarul va cenzura ziarul;
– Numarul aflator sub presa se confisca…â€
(Din recomandarile ministrului subsecretar de stat la Interne, Gheorghe Tatarescu)