Jurnal de Peninsula 2011 cu riduri de Iggy Pop
Si-a fost asa cum trebuia sa fie. Ma refer la atmosfera. Dupa ochi as zice ca a fost mai putina lume decât editiile anterioare. Însa, personal, nu m-a afectat cu nimic aceasta chestiune. Traficul se pare ca s-a întins pâna la 30 000 de persoane în primele doua zile de festival.
A fost muzica, pe ritmuri ce urcau si coborau o data cu saritorii de bungee-jumping, au fost programe artistice, programe de informare, sport, filme, teatru, balaceala, praf, oameni frumosi, nonconformisti, liberi în glas si-n gândire. Am participat si eu la concursuri sportive, am desenat tricouri, am adunat pahare goale de bere, am mâncat pâine cu unsoare si ceapa, am stat pe iarba la concerte, m-am jucat pe playstation, m-am plimbat de la o scena la alta, am facut colectie de bratari, de insigne, de sepci, m-a batut soarele-n cap, dar a meritat.
Mi-a placut mult concertul celor de la K’s Choice, Kasabian, Suscribe, Zdob si Zdub, Guano Apes, R.O.A., N.O.H.A…
As spune ca Iggy Pop cu ale lui riduri de ani si de muzica, a sarit în topul celor mai bune concerte de la Peninsula din toate timpurile. A fost un show care va fi cu greu uitat de cei prezenti în fata gardului.
Una peste alta, învârtite-n soare si vânt, cer portocaliu, praf de bocanci frecati de pamânt, plete-n valuri sunet, acorduri în plete de vânt, piei arse de soare, ochi rosii cu Tuborg în ei, picioare întortocheate, strigate puternice, atingeri tandre, nopti si zile, dimineti mahmure, apusuri moi si colorate, cinci scene si 80 de concerte, a fost o editie reusita!
Pâna data viitoare, muzica-n suflete sa aveti!
