Procesul lui Adolf Eichmann

Hannah Arendt,”Eichmann la Ierusalim, Raport asupra banalitatii raului”, Humanitas, 2007

Procesul lui Adolf Eichmann, organizat în 1961 în fata Tribunalului Districtual din Ierusalim, a fost adevaratul început al memorialului Holocaustului, de vreme ce a fost pentru prima data cînd acuzarea a pus accentul principal nu pe “crimele împotriva umanitatii”, ci pe “crimele împotriva poporului evreu”. Asadar nu la Nüremberg, ci la Ierusalim a început adevaratul proces al antisemitismului. Hannah Arendt a participat la procesul lui Eichmann în calitate de corespondent al ziarului The New Yorker si a dezvoltat apoi subiectul într-un studiu amplu asupra crimelor antisemite între 1938 si 1945. La noi însa depozitiile sale au fost privite cu maxima circumspectie si o sa întelegeti mai bine de ce. Ocolita asadar cît priveste problematica stricta a antisemitismului, cartea Hannei Arendt a devenit, în schimb, extrem de importanta pentru istoria comunismului, careia i-a furnizat pretioase instrumente de analiza. Modul în care descrie Hannah Arendt mecanismele birocratiei naziste si disimularea crimei în proceduri legale s-a dovedit a fi un model perfect transferabil în contextul practicilor comuniste. Eichmann însusi, un functionar fara virtuti si lipsit de angajament ideologic propriu, a devenit tipul paradigmatic pentru ticalosia impersonala a regimurilor totalitare. Dar Hannah Arendt depaseste cu mult analiza stricta a faptelor, încercînd o interogatie asupra naturii însesi a moralei, pe care cititorul de astazi o va gasi, cu siguranta, de o nevralgica actualitate.

Horatiu Pepine