Procurori specializați se ocupă de download-urile noastre

Pe măsură ce Internetul sporește posibilitățile de a vinde produse și servicii, creează și noi posibilități de a sustrage software, filme, muzică și așa apare o industrie subterană care nu ține cont de drepturile de autor. Chiar dacă la prima vedere lucrurile nu par a fi atât de grave, pericolul public al acestui tip de infracțiuni nefiind unul aparent, la nivel mondial vorbim de o afacere de mii de miliarde de euro. Într-adevăr, furtul și distribuția ilegală de produse subminează inovația, locurile de muncă și profitul pe care le promite Internetul. Internetul reprezintă „pârghia” care asigură schimbul rapid de informații, de date între utilizatori, în concluzie, Internetul este considerat ca bază a societății informaționale. Societatea în care trăim este o societate informațională, ținând seama că la locurile de muncă și în casele noastre găsim un calculator conectat la Internet, ținând seama că internetul ne oferă răspunsuri la multe din întrebările noastre zilnice, ținând seama că pentru îndeplinirea multor nevoi profesionale și personale „intrăm pe Internet și accesăm diverse pagini web. Evoluția tehnologică a condus și a contribuit din plin la dezvoltarea metodelor de transfer din cadrul tipurilor de rețele din cadrul Internetului, astfel ca schimbul între “simple informații și date” să se transforme în schimburi de fișiere. Internetul permite produselor să fie transferate de la un calculator la altul, fără transfer de hard disk și cu puține riscuri de detectare. Unele metode de piraterie pot implica calculatoare fără ca proprietarul acestora să fie conștient de aceasta. Pirateria, care necesita altădată o înțelegere a codurilor complexe de calculator, poate fi executată acum cu un simplu click al mouse-ului.

De ce e ilegal să downloadezi

Persoana care realizează reproducerea unei opere în calculator (copiere, download, stocare), operă protejată prin drept de autor, încalcă dreptul patrimonial prevăzut de art. 13 din Legea nr. 8/1996 și intră sub incidența art. 140 din aceeași lege. Aceeași persoană, din momentul începerii reproducerii unei opere, având în vedere că, în același timp, o și oferă, spre copiere, altor utilizatori ai sistemului, desfășoară și activitatea de comunicare publică/punere la dispoziția publicului a operei respective și intră sub incidența art. 1398 din Legea nr. 8/1996. Nu se poate pune problema reproducerii unor opere pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, deoarece delimitarea cercului normal al unei familii presupune neprejudicierea autorului sau titularului dreptului de exploatare.

Procurori

specializați pe piraterie

La Târgu-Mureș, pirateria a cunoscut un boom în urmă cu ceva timp, la momentul de față cazurile în care se confiscă mii dacă nu sute de mii de cd-uri contrafăcute fiind din ce în ce mai puține. Procurorul Dan Seniciu, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, s-a ocupat și se ocupă în continuare de asemenea cazuri.

Reporter: Cât de dificil este de

instrumentat un caz de piraterie pe internet?

Dan Seniciu: Cercetarea și instrumentare unui astfel de caz presupune o serie de pași. Cel mai dificil este să strângi informațiile necesare pentru a putea obține un mandat de percheziție. Odată obținut acesta probele sunt ușor de găsit, deoarece se supune calculatorul unei expertize tehnice de către specialiștii din cadrul OSIM și atunci datele sunt clare.

Rep.: Cum obțineți informațiile cu privire la pirați?

D.S: Există organisme specializate care monitorizează internetul și fluxul de descărcări de pe programele de file sharing. În cazul în care ei găsesc utilizatori care depășesc sau care downloadează extraordinar de mult ne sesizează și de acolo putem demara cercetările.

Rep.: Cât de profitabilă este afacerea?

D.S: Å¢inând cont de costurile mici pe care un pirat trebuie să le facă și de faptul că nu e vorba de o muncă asiduă pentru a downloada și a multiplica CD-uri, profitul poate fi considerabil. La cele mai multe percheziții am descoperit biblioteci întregi de cd-uri copiate și pregătite pentru a fi vândute. Erau mii chiar zeci de mii de cd-uri. Și dacă punem un preț derizoriu pentru un film tot ajungem la sume considerabile.

Rep.: Care este situația la ora actuală?

D.S.: În momentul de față cazurile s-au împuținat. Acum ne axăm mai mult pe verificarea licențelor pentru programe. Sigur că în cele mai multe situații aplicăm amenzi, mai ales atunci când este vorba de firme mici, cu licențe puține. Din păcate firmele mari, cu multe calculatoare, care și câștigă bani în urma utilizării programelor piratate, sunt mai greu de anchetat.

Sanda VIÅ¢ELAR

sanda@ziaruldemures.ro

Sisteme de file sharing

Două, din cele mai cunoscute și folosite în întreaga lume, sisteme de file sharing sunt DC++ și BitTorrent. DC++ este un client (program pentru calculator) de file sharing pentru utilizarea rețelei P2P, care permite transmiterea (upload) fișierelor proprii, precum și descărcarea (download) de fișiere din rețeaua dedicată (creată). Ca facilități, ușurința folosirii (interfață simplă), căutare avansată a fișierelor dorite, posibilitatea de conectare simultană la mai multe rețele, reluarea download-urilor (copierilor) întrerupte. Pentru a se realiza operațiunea de download a unui fișier găsit într-un calculator, programul DC++ obligă utilizatorul să permită accesul altor membri din rețea la fișiere existente în propriul său calculator. Transferul de fișiere se realizează prin intermediul unui Hub (dispozitiv central unde sunt conectate toate calculatoarele din rețea), care menține și coordonează legătura dintre cele 2 calculatoare, primul care are fișierul și-l transmite (upload) către cel de-al doilea calculator care vrea fișierul și-l copiază (download).

BitTorrent reprezintă un protocol (sistem) de transfer de fișiere, caracteristic rețelelor P2P, destinat schimbului de fișiere (file sharing), în care utilizatorii (user-ii) sunt conectați direct unii la alții, fără a fi nevoie de intervenția altor dispozitive.

Ambele sisteme de file sharing, explicate mai sus, folosesc programe pentru calculator care înștiințează, chiar obligă utilizatorul să pună la dispoziție fișiere existente în propriul calculator. Altfel spus, orice membru al unei rețele P2P, care utilizează pentru transfer de fișiere una din metodele menționate mai sus, este conștient că se află în postura de upload-er (transmițător pentru fișierele care-i aparțin și există în propriul calculator).

Utilizarea acestor metode de file sharing oferă “piraților” o serie de avantaje, la prima vedere, precum: costuri

relativ mici (plata abonamentului la Internet), rapiditate în circulația operei, posibilitatea alegerii operei pentru download (ținând seama de numărul mare de utilizatori), nedetectabilitatea faptelor comise, prin faptul că nu există suportul pirat al operei – disc optic, nu există dovada download-ului (reproducerii) și upload-ului (comunicării, punerii la dispoziția publicului) de opere protejate „ce este în calculatorul personal este al meu și al familiei”.

Direcția Expertize și Constatări,

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor