Profesioniștii războiului (II)

Prind șerpi cu mâinile goale, rezistă o săptămână fără mâncare și somn, sar cu parașuta, sunt scafandri, alpiniști, karatiști, poligloți și nimeresc cu arma o monedă de la un kilometru distanță. Așa arată CV-ul unui luptător din cadrul celor mai faimoase Forțe Speciale, fie că este vorba de americanii din Delta Force, britanicii din SAS, rușii din Spețnaz, israelienii din Sayeret Matkal sau germanii din GSG-9. Ziarul de Mureș vă prezintă, în cadrul unui serial, enigmatica lume a trupelor de elită, capabile să lichideze forțe de o sută de ori mai numeroase, în numai câteva minute.

Într-un clasament al celor mai bune Forțe Speciale de pe planetă, Spețnaz, trupele de comando rusești, ar figura printre favoriții la întâietate. Un lucru este însă cert. Militarii Spețnaz (acronimul expresiei “Spețialnogo naznaceniya” – detașamente cu scop special) și-ar adjudeca fără probleme titlul de “cei mai duri dintre duri”. Spre deosebire de celelalte trupe speciale, membrii Spețnaz sunt autorizați să-și îndeplinească misiunile cu orice preț, fie el uman sau material. În plus, reputația lor feroce se datorează standardelor foarte severe de antrenament, situate de multe ori la limita dintre brutal și inuman.

Mai buni decât americanii

Constituite inițial pentru a fi folosite împotriva “elementelor contrarevoluționare”, trupele speciale ruse se află astăzi în componența armatei, ministerului de interne și serviciilor de securitate. Grosul trupelor Spețnaz este sub comanda GRU, serviciul de informații al armatei. ‘Spețnaz GRU” sunt considerate cele mai bine antrenate unități ale armatei ruse, iar mulți experți le consideră “crema” trupelor de infanterie din lume. Nivelul înalt de pregătire a Spețnaz GRU a ieșit în evidență cu prilejul unei întreceri desfășurată la mijlocul anilor 1990, în statul american Alaska, împotriva US Army Rangers, elita Forței de Desfășurare Rapidă a Pentagonului. “Rangerșii” au reușit să învingă într-o singură întrecere, cea de ridicare a greutăților, dar au fost depășiți în toate celelalte probe, inclusiv alergarea, trasul la țintă sau camuflajul. Unitățile Spețnaz GRU nu au nume oficiale, fiind integrate în structura trupelor aeropurtate. Se cunosc puține detalii despre operațiunile lor, dar se știe că au fost implicate activ în războaiele din Afganistan și Cecenia.

Decurcă-te sau crapă!

O mare parte din notorietatea Spețnaz se datorează programelor extrem de dure de antrenament, concepute astfel încât să-i transforme pe soldați în veritabile mașini de ucis. Pregătirea este făcută cu sprijinul celor mai buni experți psihologi, plecând de la principiul, verificat în război, că soldații acționează cu maximă eficiență atunci când nu au timp să reflecteze la ceea ce îi așteaptă. Astfel, recruții sunt puși în cele mai neobișnuite situații. De exemplu, la intrarea într-o sală de curs, soldatul Spețnaz se poate trezi cu un șarpe veninos aruncat în jurul gâtului; noaptea, când se dă alarma și se grăbește să se echipeze, găsește un șobolan uriaș într-un bocanc; sâmbătă seara, tocmai când crede că a lăsat în urmă o săptămână grea, tânărul aspirant este înhățat și aruncat într-o celulă împreună cu un câine-lup fioros.

Prima săritură cu parașuta are și ea o mare doză de inedit. După un instuctaj scurt, recrutul este urcat în avion și aruncat în gol. Ce se întâmplă dacă nu se descurcă și se zdrobește de sol? Răspunsul obișnuit al veteranilor este grăitor: “Nu era bun pentru Spețnaz.”

La fel de dure sunt și testele de supraviețuire. Echipe de trei sau patru oameni sunt parașutate în ținuturi pustii. Nici un grup nu are hartă, compas sau aparat radio, iar proviziile de mâncare sunt minime sau lipsesc total. Soldații poartă cu ei doar un pistol-mitralieră Kalașnikov și un singur încărcător de muniție, plus un cuțit și o cazma. Toți au obligația de a se înapoia la bază, indiferent dacă au fost aruncați în craterul unui vulcan, pe un ghețar sau pe vârful unui munte.

Diavolii ruși

Pe lângă Spețnaz GRU, una dintre cele mai respectate și temute unități secrete din Rusia este Grupul Alfa, aflat sub umbrela Serviciului Federal de Securitate, fostul KGB. Grupul Alfa, specializat în contra-terorism și crimă organizată, a fost creat în iulie 1974, la ordinul șefului KGB, Iuri Andropov, în vederea efectuării de operațiuni externe. În perioada URSS, cea mai importantă misiune a Grupului Alfa a fost atacarea palatului președintelui afgan, Hafizullah Amin, la 27 decembrie 1979, acțiune care a declanșat războiul afgan. În cursul operațiunii din Kabul, președintele Amin și peste două sute de gărzi au fost uciși, în timp ce Alfa a pierdut numai doi oameni. Dealtfel, în timpul războiului din Afganistan, membrii Grupului Alfa au fost porecliți “diavolii roșii” de către mujahedini, datorită forței și cruzimii lor. Paradoxal, reputația trupelor Alfa a sporit în urma unui act de insubordonare. Cu ocazia loviturii de stat eșuate din august 1991, grupul Alpha a primit de la puciști ordinul de a intra în clădirea parlamentului și de a-l ucide pe Boris Ielțin și pe alți lideri ruși. Dispoziția a fost refuzată în unanimitate, gestul trupelor Alfa contribuind decisiv la insuccesul puciului.

Duritatea caracteristică trupelor speciale ruse s-a manifestat, însă, și în cazul acțiunilor Grupului Alpha. Deși la operațiunea de eliberare a ostaticilor dintr-un teatru moscovit, în octombrie 2002, nici un civil nu a fost ucis de gloanțe, 130 dintre aceștia au murit din cauza gazului paralizant folosit de militari pentru a-i anihila pe teroriștii ceceni. Un alt semi-eșec al unităților Alpha s-a înregistrat în timpul asediului de la Beslan, în septembrie 2004, când Grupul a pierdut trei ofițeri și nu a reușit să împiedice moartea a peste trei sute de ostatici.

Elita Spețnaz

Acțiunea de la Beslan a însemnat și cea mai mare pierdere de vieți omenești – 7 ofițeri -din istoria operațiunilor Vympel, care și-a câștigat reputația de elită a elitelor Spețnaz. Unitatea Vympel (Steagul), a fost înființată de KGB în 1981, cu scopul de a executa recunoașteri în profunzimea teritoriului inamic, misiuni de asasinare sau răpire a persoanelor importante, de sabotaj și antrenare a grupărilor de gherilă în țări inamice. După destrămarea URSS, unitatea a trecut printr-o perioadă de restructurare, majoritatea membrilor demisionând. În 1995, Vympel și-a redobândit numele, fiind reintregrat în structurile serviciilor de informații. Accentul a fost mutat de pe operațiunile clandestine pe cele de contraterorism și de asigurare a securității centralelor nucleare. Antrenamentul militarilor, care stăpânesc două-trei limbi străine, include artele marțiale, parașutișmul, scufundarea, tehnici de luptă sub apă, alpinismul, manipularea explozibililor. Se estimează că Wympel este formată din aproximativ 500 de militari, care operează în echipe de 10-12 persoane. Singura operațiune Vympel, care a ajuns la cunoștința opiniei publice, este capturarea liderului rebel cecen, Salman Raduev, în martie 2000.

În următorul episod din serialul “Profesioniștii Războiului”, amănunte despre forțele speciale americane, poreclite “mâncătorii de șerpi”.

Ioan BUTIURCA