Uncategorized

Proiectul Daniel, Armaghedon în Orientul Mijlociu

Orientul Mijlociu este foarte aproape de a deveni scena unor evenimente apocaliptice l Israelul va lansa lovituri atomice împotriva ţărilor arabe, pentru a preveni formarea unei coaliţii islamice dotate cu arme de distrugere în masă l Această opţiune strategică este susţinută de un grup de experţi militari israelieni, care i-au prezentat premierului Ariel Sharon aşa-numitul “Proiect Daniel” l Titlul raportului trimite la numele profetului biblic evreu, care a proorocit acum trei mii de ani distrugerea ţinuturilor locuite în prezent de arabi şi sfârşitul lumii

În ianuarie 2003, mai mulţi experţi politici şi militari evrei au înaintat prim-ministrului Ariel Sharon raportul intitulat “Viitorul strategic al Israelului”. Documentul, reprezentând ultima fază a “Proiectului Daniel”, sponsorizat de Centrul Ariel pentru Studii Strategice al Universităţii din Iudeea şi Samaria, avertizează că existenţa statul evreu este ameninţată de perspectiva unui atac cu arme de distrugere în masă al ţărilor islamice. Pentru a contracara această primejdie, raportul propune adoptarea de către Israel a principiului loviturii preventive. Documentul pleacă de la premisa că statul evreu, la fel ca şi SUA, se confruntă cu un Jihad arabo-islamic global, de inspiraţie culturală şi teologică, nedispus să accepte principiile coexistenţei paşnice. De asemenea, autorii raportului consideră că actuala ameninţare a terorismului mondial este rezultatul “ciocnirii” dintre civilizaţiile iudeo-creştină şi musulmană, aceasta din urmă fiind pregătită să declanşeze o cruciadă cu armele de distrugere în masă ale secolului 21. Din aceste motive, experţii evrei apreciază că scopul ultim urmărit de lumea arabă este eliminarea “cancerului sionist” din Orientul Mijlociu prin folosirea armelor biologice şi nucleare.

David şi Goliat

Documentul susţine că ţările arabe vor încerca să exploateze avantajul oferit de suprafaţa mică şi densitatea mare a populaţiei Israelului pentru a administra statului evreu o lovitură devastatoare. Scenariul cel mai periculos este considerat acela în care un stat islamic sau un grup de ţări arabe este dispus să suporte pierderi uriaşe de vieţi omeneşti în rândurile propriei populaţii, în condiţiile în care un număr mult mai mic de victime israeliene ar echivala cu dispariţia statului evreu. Într-adevăr, asimetria dintre lumea arabă şi statul evreu este izbitoare. În total, cele 22 de state arabe ocupă o suprafaţă de aproape 8 000 000 de kilometri pătraţi şi au o populaţie de 144 000 000 de locuitori. În schimb, statul Israel are o suprafaţă de numai 20 700 de kilometri pătraţi şi o populaţie de

5 000 000 de evrei. Diferenţa este şi mai copleşitoare în raport cu lumea islamică, care numără 44 de state, cu o populaţie de peste 1 000 000 000 de persoane. Practic, raportul teritorial este de 800 la 1, iar cel demografic de 55 la 1 în favoarea lumii islamice. Prin urmare, autorii raportului consideră intolerabilă ideea unei parităţi biologice-nucleare între Israel şi statele arabe, de tipul celei care a existat între URSS şi Statele Unite.

Viitor nesigur

Analizând schimbările intervenite pe scena politică internaţională după 11 septembrie 2001, experţii evrei trag concluzia că viitorul strategic al Israelului este pe muchie de cuţit. Autorii documentului susţin că Tel Avivul nu se mai poate baza pe sprijinul necondiţionat al Statelor Unite ale Americii, aliatul tradiţional al statului evreu. “Recunoaştem că – dintr-o multitudine de motive diferite – Israelul are de înfruntat o izolare crescândă în comunitatea internaţională. Viitorul strategic al Israelului va fi influenţat de factori diferiţi precum:

1) creşterea anarhiei în relaţiile internaţionale;

2) perspectiva folosirii armelor nucleare în Peninsula Coreeană sau în sud-vestul Asiei

(India-Pakistan);

3) perspectiva ca Statele Unite să devină garantul securităţii unui viitor stat palestinian;

4) incapacitatea Statelor Unite de a instaura democraţia în Irak şi în orice alt stat arab din Orientul Mijlociu;

5) probabilitatea crescândă a unor mega-atentate;

6) creşterea palpabilă a sentimentelor antisemite în întreaga lume şi efectele acestora asupra capacităţii Israelului de a funcţiona din punct de vedere diplomatic, economic şi militar.

Raportul “Viitorul strategic al Israelului” mai afirmă că ameninţările la adresa statului evreu ar putea fi exacerbate de acţiunile iraţionale ale liderilor arabi şi evrei. Documentul nu exlude nici posibilitatea unui act terorist organizat de reţeaua al-Qaeda, despre care se afirmă că a încheiat alianţe cu grupările militante palestiniene. Autorii raportului sunt de părere că un atac biologic sau nuclear asupra oraşului Tel Aviv, capitala Israelului, ar putea pune în pericol însăşi continuitatea existenţei ţării.

Lovituri preventive

Pericolul cel mai mare pentru Israel este socotit însă o acţiune concertată a statelor arabe. În urmă cu un an, experţii evrei estimau că pentru dezvoltarea unui program nuclear arab sau iranian va fi nevoie de 20 de ani, în timp ce programul de construire a rachetelor cu rază lungă de acţiune va lua 12 ani. Ultimele analize ale serviciilor secrete israeliene arată însă că regimul teocratic musulman de la Teheran ar putea intra în posesia bombei atomice peste numai doi ani, în condiţiile în care reactorul de la Natanz poate produce suficient uraniu îmbogăţit pentru construirea a 25 de arme nucleare pe an. În consecinţă, autorii raportului consideră că “principala ameninţare existenţială la adresa Israelului este un război convenţional declanşat de o coaliţie a statelor arabe, alături de Iran, care să prevadă folosirea la un moment dat a armelor de distrugere în masă.

Singura soluţie pentru prevenirea formării unei astfel de coaliţii este lansarea de lovituri preventive cu bombe convenţionale şi nucleare împotriva ţintelor vitale ale adversarului. Loviturile trebuie să fie suficient de puternice pentru a compromite total capacitatea de funcţionare a statelor agresoare. Israelul trebuie să concentreze ogivele nucleare asupra a 10-20 de obiective extrem de importante pentru inamic, excluzând însă ţintele religioase oriunde este posibil acest lucru”. Grupul de experţi mai menţionează faptul că în eventualitatea declanşării unor atacuri biologice şi nucleare asupra statului evreu, “Israelul trebuie să identifice toate statele arabe şi Iranul drept subiecte ale unor represalii masive. Ţintele inamice trebuie selectate astfel încât distrugerea lor să forţeze inamicul să înceteze toate schimburile nucleare, biologice şi chimice cu statul evreu. Pentru a-şi atinge obiectivul, Israelul trebuie să obţină o capacitate de contralovitură care să permită distrugerea a 15 oraşe inamice.”

Potrivit revistei Jane’s Intelligence Weekly, arsenalul nuclear israelian conţine aproximativ 400 de bombe atomice, cu o capacitate destructivă combinată de 50 de megatone. Analiştii militari occidentali susţin că numai la baza Kfar Zechariah se găsesc 50 de rachete Jericho-2, cu o rază de acţiune de 5000 de kilometri, capabile să transporte ogive de 1000 de kilograme.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close