Provocarea teatrului prin intermediul dramaturgiei americane

Dramaturgia americană începe să-și facă simțită prezența în spațiul teatral târgumureșean prin punerea în scenă a piesei “Oamenii Cavernelor”, de William Saroyan. Despre impactul asupra publicului, dar și despre locul teatrului în perimetrul cultural actual, am discutat cu regizorul piesei, Radu Olăreanu, actor, regizor, lector universitar dr., Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș.

Reporter: Cum s-a născut idea punerii în scenă a piesei “Oamenii cavernelor”?

Radu Olăreanu: A face teatru american este un foarte mare câștig pentru studenții absolvenți, îi ajută foarte mult în a se exprima mai liber, mai adevărat, e un exercițiu teatral foarte util, acest tip de teatru american. “Oamenii cavernelor”, este o piesă care nu s-a mai făcut în toată existența de 40 de ani a acestei instituții.

Rep.: Cât de actual este textul acestei piese?

R.O.: Foarte actual, deoarece ce s-a întâmplat în America anilor 50 ni se-ntâmplă nouă acum. Tineretul american care traversa, imediat după al doilea război mondial, perioade foarte ciudate, își căutau identitatea, asta se întâmplă în momentul de față în România. Până la urmă, lucrurile sunt foarte asemănătoare. La noi încă se caută acea identitate națională, și avem o problemă în acest sens. Nu ne-am găsit identitatea după 20 de ani libertate, nu știm ce se-ntâmplă, ce tip de societate avem, și spre ce fel de societate tindem. Este un anume tip de capitalism, socialism avansat sau comunism întârziat, habar n-am, dar în orice caz lucrurile sunt extrem de amestecate, și este încă foarte mare nevoie de timp, de minți foarte luminate, ca să ne putem găsi, sau să ne regăsim identitatatea.

Rep.: Se poate vorbi de un regres la noi, având în vedere faptul că perioada interbelică a fost una prolifică în ceea ce privește valorile naționale?

R.O.: Perioada interbelică a fost pentru România cea mai prolifică din istoria ei, și din punct de vedere cultural, și economic, dar și din punct de vedere social. Ar putea fi, cel puțin pentru politicienii de astăzi, pentru cei care conduc această țară, un bun exemplu, de cum a reușit totuși să funcționeze această țară într-o perioadă de timp.

Rep.: Unde-și găsește loc teatrul în prezent?

R.O.: Eu cred că de 2.000 de ani încoace, de la Eschil, Sofocle și Euripide, de la primii mari dramaturgi greci, teatru, arta în general, a fost într-o perpetuă criză, de identitate, economică. Cred că e foarte bună această criză, sau mai exact, anumite tipuri de criză, pentru artă în general. Teatrul, cel puțin în ultimii doi ani, a început să-și recapete publicul. Nu sunt spectaculoase revenirile în sălile de spectacol, dar sunt niște reveniri, și se vede că lumea revine la teatru, ceea ce este un semn foarte bun. Teatrul nu va muri niciodată, este singura artă, din toate artele, unde totul se-ntâmplă acum și aici, în fața ochilor spectatorilor, și nu are nicio șansă să piară. Are în schimb șanse să traverseze diverse crize, în diverse perioade istorice.

Rep.: În cei aproape 20 de ani de la Revoluție, cum a oscilat calitatea actului teatral?

R.O.: Imediat după 1990, a fost un moment foarte bun, în special legat de Teatrul Național din Craiova, momentul Silviu Purcărete, momentul Emil Boroghină, momentul unor mari spectacole care au făcut înconjorul lumii, care au fost extreme de premiate și de bine primite peste tot. Teatrul a avut un moment foarte bun, el are în continuare o perioadă bună, se fac spectacole foarte interesante în România, există creatori de teatru foarte valoroși, îl avem pe Mihai Mănuțiu, Silviu Purcărete, care sunt regizori foarte mari, nu doar în spațiul teatral românesc, dar și în cel european și mondial. Tompa Gábor de exemplu, montează în Statele Unite, Purcărete lucrează la Avignon în Franța, ș.a.m.d., sunt oameni extremi de valoroși. Faptul că s-a dat drumul la universitățile de teatru din țară, deoarece înainte erau doar la București și Târgu Mureș, acum sunt în multe locuri, fie universități de teatru, fie secții de teatru, și sunt foarte mulți actori, dar cred că procentul care calcă într-adevăr în teatru, și care reușește să-și facă această profesie foarte bine, rămâne cam tot procentul care era înainte de ’90. Dintr-o clasă de 10 studenți, cam tot doi, trei, reușesc să facă bine această profesie.

Rep.: Cum se prezintă noul val actoricesc și cât de importantă este pregătirea acestora?

R.O.: Despre generația tânără de actori, pot să vorbesc raportat la UAT Târgu Mureș, care este o școală bună, și care are o dotare foarte bună. Avem cea mai bună sală de spectacol pentru studenți din România, aici mă refer la Teatrul studio, care este unic în peisajul teatral românesc. Avem de asemenea un corp de profesori interesanți, de la oameni foarte tineri, până la oameni mai în vârstă, actori, regizori, avem mai multe secții, ceea ce iarăși este o paletă foarte amplă de activități. Din acest an vom avea coregrafie, pe lângă cele existente, păpuși, regie de teatru, scenografie, teatrologie, avem mai multe secții, deci și mai multe opțiuni. Eu cred că rămâne totuși o profesie de viitor, pentru că făcând această școală, fie că faci actorie, regie sau teatrologie, poți până la urmă, într-un domeniu, în special în domeniul mass media, te poate ajuta foarte mult.

A consemnat Alin ZAHARIE