Uncategorized

Publicitate pe toate fronturile

La puțină vreme după turul doi al alegerilor generale, am citit un studiu privind numărul și frecvența aparițiilor în mass media ale “mai marilor” de atunci, fie că era vorba de președinte, de premier sau de diverse ministere, regii sau societăți naționale. Între anii 2000-2001 și perioada 2002-2004 era o curbă atât de ascendentă încât, o dată ajuns în vârful, ei te apuca amețeala. Potrivit unei analize realizate recent de revista Capital, în ultimii trei ani, o parte din instituțiile publice și companiile naționale, printre care Ministerul Turismului, AVAS, Compania Națională Poșta Română, Ministerul Muncii, Compania Națională Loteria Română, SN Tutunul Românesc sau Ministerul Afacerilor Externe au alocat un buget de peste 12 milioane de euro pentru publicitate. Care înseamnă apariții în mass media, print-uri, out-door, diverse materiale informative, organizarea de evenimente. În comparație cu cât investesc în publicitate multe companii private, inclusiv o parte din multinaționalele prezente pe piața românească, suma este exorbitantă. Rațiunile din care se fac aceste cheltuieli vizează uneori mărirea capitalului de imagine. Lucru pozitiv, atâta vreme cât se știe că mijloacele de informare în masă au forța necesară modelării opiniei publice, a (re)direcționării acesteia, dacă vreți. În condițiile în care bugetele de publicitate ale autorităților centrale, respectiv locale, sau ale marilor companii naționale sunt de ordinul sutelor de mii de euro pe an, înțelegem că aceste instituții au învățat ce înseamnă imaginea și ce foloase îți aduce. Dar mai înțelegem și că au banii necesari să și-o construiască. Așa că povestea cu “nu avem bani, bugetul nostru este limitat, este unul de austeritate” nu mai ține, fiind infirmat chiar de către sumele oficiale, date publicității de către beneficiarii lor. Desigur, suntem de bună credință și presupunem că cifrele comunicate sunt cele reale. Oricum, tendința cheltuielilor de publicitate este de creștere, chiar dacă în România acestea reprezintă mai puțin de 1% din PIB, în timp ce pe piețele occidentale, banii de publicitate ajung la 1,7% din PIB. Pericolul, însă, în asemenea situații este concentrarea bugetului către o parte a mass media sau a agențiilor de publicitate. Nu pot, însă, să nu îmi amintesc de trista decizie a fostului premier, potrivit căreia acesta avea dreptul de a gestiona banii publici destinați mediatizării activității sale și a membrilor guvernului. Fără a se preciza, însă, ce criterii au stat la baza acestei selecții. Sau de cutremurul produs în lumea publicității românești la începutul acestui an, când cei doi capi ai Grupului Ogilvy, Mihaela Nicola și Zoltan Szigeti, au părăsit compania. Motivul (evident, sub rezerva că are încă reputația de zvon): nemulțumirile grupului londonez pentru asocierea numelui Ogilvy cu cel al PSD, dat fiind faptul că întreaga campanie media a PSD s-a derulat doar prin agenția mai sus amintită. În România, încă nu am învățat cu toții ce înseamnă concurența reală și loială, indicatorii de calitate fiind doar unul dintre criteriile de selecție, dar nu cel hotărâtor. Or, un produs media are standarde de calitate, ca oricare altul, în următorii termeni: tiraj, audiență, profilul cititorului. Aceștia sunt decisivi în câștigarea bugetelor, fie ele private, fie publice. Iar experiența altor democrații ne face să credem că așa va fi și la noi.

de Diana SÄ‚CÄ‚REA

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close