Pumn in gura presei irlandeze
Presa libera reprezinta unul dintre principiile de baza pe care se sustine un stat democratic. Incalcari ale libertatii de exprimare sunt vazute ca atentate grave la integritatea drepturilor omului. Spre deosebire de Romania, unde presa inseamna, in general, un melanj curat-murdar intre politica, justitie si mediul de afaceri, drept pentru care putini jurnalisti sunt cu adevarat “liberi” in ceea ce spun sau scriu, vechile democratii ale Europei au alte pretentii in aceasta problema. Tocmai de aceea, ce s-a intamplat la inceputul acestei saptamani in Irlanda, la Dublin, merita subliniat si studiat pe toate fetele. Cu atat mai mult cu cat este de vorba de tara in care, in 1996, ziarista de investigatii Veronica Guerin a fost ucisa in plina strada de catre mafie. Acum, Justitia insulara a calcat-o rau de tot in strachini, obligand doi ziaristi de la “Irish Times” sa dezvaluie identitatea surselor care le-au furnizat informatii despre premierul Bertie Ahern. Editorul Geraldine Kennedy si corespondentul pe probleme de afaceri interne Colm Keena au fost somati de catre Curtea Suprema de Justitie sa dea explicatii cu privire la un articol publicat in septembrie 2006, legat de probleme penale ale premierului Ahern. Mai intai, Tribunalul a decis ca textul respectiv are la baza o scrisoare pe care judecatorii ar fi trimis-o omului de afaceri David McKenna in iunie 2006 – acesta fiind unul dintre cei 12 businessmen care, la inceputul anilor ’90, “l-au fericit”, cu importante sume de bani, pe actualul prim-ministru. In ultimele 6 luni, si chiar in timpul alegerilor din vara trecuta, premierul Ahern a dat cu subsemnatul in fata Tribunalului Anticoruptie, nefiind in stare sa explice provenienta banilor virati in conturile sale la inceputul carierei de politician. Galanti, judecatorii nu l-au acuzat direct pe omul de afaceri ca ar fi devoalat scrisoarea, dar au sarit la beregata ziaristilor, indemnandu-i pe acestia sa-l arate cu degetul pe McKenna. Pozand in aparatorii unei prese libere, justitiarii de la Tribunal si-au justificat solicitarea prin faptul ca ar fi fost violata corespondenta institutiei. Audiati, cei doi jurnalisti nu au recunoscut existenta vreunei scrisori si sustin ca documentele pe baza carora a fost intocmit articolul respectiv au fost distruse. Ei au spus ca dezvaluirea surselor ar insemna sa-si pateze grav reputatiile si chiar sa le pericliteze cariera. Pe langa asta, informatia era de interes public, toata lumea fiind cu ochii pe cazul “Bertie-moneyia”. La cererea Tribunalului, luni, 22 octombrie, Curtea Suprema i-a obligat pe cei doi sa prezinte, totusi, sursa documentelor. “Jurnalistii nu sunt deasupra legii. Nici nu au dreptul sa conteste calitatea Curtii, asa cum au facut aici”, au declarat membrii completului de judecata. La iesire, ziaristii s-au declarat dezamagiti de ingustimea deciziei celor trei judecatori. Nu credeau nici ei ca asa ceva este posibil intr-o democratie, aparent, atat de reala.
Dansand cu abilitate un “passo doble” prin Justitia irlandeza, unde munca ziaristilor a devenit mai aspru pedepsita decat primirea spagii, Bertie Ahern a fost reincoronat vara trecuta, primind un nou mandat cincinal de premier, care urmeaza celor 10 ani petrecuti deja in aceasta functie, lasaandu-l, probabil, mut de invidie pe prietenul Adrian Nastase.
La Bucuresti, o asemenea isprava a Justitiei nu ar mai fi starnit cine stie ce reactii. La Dublin, insa, a vuit presa. Tocmai pentru ca nu a avut precedent, decizia Curtii a parut dezbracâta in toata hadosenia ei, uimind societatea civila si reamintind tuturor ca democratia perfecta este doar o proiectie utopica.
Alin BOLBOS
