Pușcăria DIICOT

Daciana Deritei, procuroarea care instrumentează cazul colegilor noștri, este acuzată de un clujean că l-a ținut în arest timp de nouă luni pentru o tâlhărie * Clujeanul susține că în cazul său probele administrate de procuroare la dosar au fost extrem de “subțiri” * El acuză, în fapt, modul în care procurorul clujean a înțeles să-și facă meseria * După un chin de câțiva ani, el a fost găsit nevinovat și achitat de trei instanțe* Din cauza șocului, tatăl omului a făcut infarct în sala de judecată, iar mai apoi a decedat * Stabilit acum în Austria, omul vrea să se întoarcă în țară și să o tragă la răspundere pe procuroarea pe care o consideră vinovată de nenorocirea sa * Precizăm că, până la ora închiderii ediției, procuroarea Deritei nu a răspuns unei adrese oficiale înaintată de Gazeta în care i se solicită să răspundă la acuzațiile omului pe care l-ar fi anchetat în anul 1999, S.C. (vom folosi inițialele numelui, la solicitarea acestuia) a fost arestat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Dosarul a fost instrumentat de către procurorul Daciana Deritei. Aceasta a dispus arestarea acestuia și menținerea lui în stare de arest preventiv timp de nouă luni. Totuși, trei instanțe de judecată l-au declarat nevinovat, probele la dosar fiind mult prea fragile pentru a demonstra vinovăția acestuia. Din primăvara anului 1999, S.C. a fost ținut în arest preventiv timp de nouă luni, fără a fi vinovat. Pe durata anchetei toate drepturile lui au fost încălcate grav de către organele de anchetă. În primele 30 de zile de arest el nu a putut vorbi cu avocatul, familia acestuia nu a fost lăsată să-l viziteze. și ca lucrurile să capete o turnură și mai dramatică, tatăl lui S.M. a făcut infarct la una din înfățișări, trecând în neființă la scurt timp. Dosarul instrumentat de către procurorul Deritei nu s-a bazat pe nici un fel de probe materiale, ci doar pe declarațiile a câtorva martori. Dar, nu mai miră pe nimeni modalitatea în care instrumentează procurorul Daciana Deritei dosarele penale. Probele la dosar au fost simple declarații fără acoperire. Aceasta ar fi, pe scurt, povestea unui fost “inculpat”, într-un dosar instrumentat de procuroarea Daciana Deritei. Întrucât, așa cum am arătat, până la ora închiderii ediției nu ni s-a furnizat și poziția părții acuzate, în ciuda demersurilor noastre, nu putem să afirmăm de partea cui se află adevărul. Nici nu trebuie să o facem. Totuși, trebuie amintit că, din păcate și colegii noștri au fost loviți de “profesionalismul” acestei procuroarei. Redăm în cele ce urmează mărturiile șocante ale acestui om. Incompetență “Eu am avut o prietenă care a avut un salon de masaj în Cluj. În camera destinată secretarei, mobilierul de birou a fost al meu, proprietate personală, cu acte. Ne-am certat și mi-a cerut să-mi iau mobila. Am venit, mi-am luat mobila, fără ca ea să obiecteze ceva. După două zile am fost arestat pentru tâlhărie și menținut în stare de arest preventiv timp de nouă luni. Dosarul a fost instrumentat de către procurorul Deritei. Doamna Deritei m-a amenințat în timpul audierilor că o sa aibă grijă de mine, știind că am fost polițist, să afle toți deținuții de la Gherla și că o să mă aranjeze ea. Am fost trimis în judecată de această procuroare ca să nu mai spun cum s-au făcut audierile și după nouă luni de arest, am fost eliberat. Apoi am fost găsit nevinovat la toate cele trei instanțe: Judecătorie, Curte de Apel și Curtea Supremă. În 2002 s-a dat o sentință definitivă și irevocabilă care m-a achitat. Tatăl meu a făcut infarct după una din înfățișări, de supărare și a decedat. Am pierdut foarte mult și am suferit enorm în acele nouă luni de captivitate. și mă întreb, de ce nu s-au autosesizat procuratura când un procuror, Deritei, a trimis pe cineva în judecată și după nouă luni de arest a fost găsit nevinovat? Și am auzit că au mai fost și alte cazuri, nu am fost singurul pedepsit nevinovat de acest procuror. Eu am început să și uit acest caz, dar m-am revoltat când am citit în ziarul dumneavoastră că același procuror mai profesează încă și mai comite aceleași abuzuri. Pentru că am fost trimis în judecată de Deritei de la Cluj și amenințat, am făcut cerere de strămutare a dosarului, către ministrul de Justiție și în urma unor motive bine întemeiate pe care eu le-am avut, am cerut strămutarea în alta zonă, care nu este în jurisdicția Clujului și mi s-a transferat dosarul la Bacău pentru a avea parte de un proces adevărat. Deși i-am spus procuroarei că este totul o înscenare pusă la cale de fosta mea prietenă împreună cu niște polițiști.

Răzbunare

“Lucrurile, în mare s-au petrecut în felul următor. Am avut o prietenă cu care am locuit împreună în Austria zece ani. Din anumite motive, la un moment dat, aceasta a primit interdicție în Austria pe o perioada de 10 ani și a fost trimisă în România. În acest moment era deja apatridă, atât ea cât și cei doi copii ai ei. După plecarea ei din Austria, firma la care lucrase înainte ca director, știind că aceasta a plecat definitiv și pe nepusă masă din Austria în România, fără să facă deconturile care trebuiau făcute normal, a dat-o în judecată în Austria. În urma cercetărilor făcute i s-a stabilit un prejudiciu și cred că a fost dată în urmărire generală. Întorcându-se în România, încercând să scape cât poate de această situație, și-a făcut relații între persoanele din Poliția Cluj de care depindea într-un fel starea ei de libertate. În acest sens, eu am fost chemat la politie, unde mi s-a arătat un fax venit prin Interpol și mi s-a luat o declarație în care mi se cerea să spun tot ce am știut despre ea. Am fost corect și am spus exact tot ce trebuia, adevărul de fapt. și în acest moment cred eu că mi-am semnat singur condamnarea. S-a supărat pe mine și ea și persoanele din poliție care încercau să o ascundă. Într-o zi eu eram la părinții mei, la ei am plecat să dorm când am ajuns acasă. Ea m-a sunat și mi-a spus să merg la ea la studio să discutăm ce vom face de acum înainte. Acolo m-a asteptat cu 4-5 bărbați, bine făcuți, care m-au dat afară din firmă, rupându-mi hainele. Băieții erau ceva bodyguarzi la un restaurant din Cluj, după cum am aflat ulterior. Fosta prietenă mi-a spus că am timp doar a doua zi să-mi ridic mobilierul de acolo ca să nu o mai deranjez apoi, deci să nu mai am nici un motiv sa mai calc la ea în studio. Asta a fost intr-o vineri. De acolo, după cele întâmplate, am plecat direct la poliție și am explicat ofițerului de serviciu toate cele întâmplate, cum mi-au fost rupte hainele de pe mine și cum a doua zi urma să merg să-mi iau mobilierul. Polițistul a dat un telefon la cineva și mi-a spus că el nu poate consemna plângerea mea acum și să revin luni. Tot cu aceasta ocazie le-am spus să vină cineva a doua zi cu mine când ridic mobilierul, dar ei au spus că nu este nevoie, mi s-a zis că neavând hotărâre judecătorească de evacuare, nu e necesar să mă însoțească”.

Arestat fără motiv

“A doua zi am fost însoțit de către tâmplarul care mi-a confecționat mobila la comandă pentru a o dezmembra. De asemenea, am mai fost însoțit de încă două persoane care urmau să mă ajute să transport mobila. L-am luat și l-am transportat acasă la mine. La ridicare, erau prezente și acele persoane care mi-au rupt hainele cu o seară înainte. Mi-au cerut actele de proveniență a mobilierului. Le aveam la mine. După ce le-au citit și au văzut că erau pe numele meu, mi-au dat voie să ridic și să transport mobila. Fosta mea prietenă era de față. Luni am fost la secția pașapoarte și am depus plângere împotriva ei. Ea nu mai avea cetățenie, se folosea în continuare la înființarea firmei de calitatea de cetățean român. Reamintesc că a stat o perioadă lungă în Austria. A cerut cetățenie austriacă, dar înainte a trebuit să renunțe la cea română. S-a întors în Romînia fără să obțină cetățenia austriacă, dar nici pe cea română n-o mai avea. Am făcut plângerea și apoi a doua zi trebuia să mă întorc acasă în Austria. Apoi, marți, când eram pe punctul de a pleca înapoi în Austria a venit un polițist la mine acasă și sub pretextul că fosta mea prietenă mi-a făcut o reclamație și să nu mi se întâmple ceva rău, să îl însoțesc înainte de a pleca înapoi în Austria ca să-mi ia o declarație. Când am intrat în birou la poliție, același domn generos la vorbe înainte, m-a făcut în toate felurile și a început să mă amenințe foarte urât. Bineînțeles că i-am povestit procuroarei (Daciana Deritei, n.r.) despre declarațiile date la Poliție înainte în legătură cu faxul de la Interpol și că totul este o invenție pentru a-i face jocurile fostei prietene, pentru a câștiga timp să plece din țară să scape de acel mandat de arestare. Lucru care s-a și întâmplat. În timp ce eram arestat aceasta a fugit în Statele Unite. Când i-am zis procuroarei acest lucru, mi-a zis că am citit prea multe cărți polițiste. Râdea. Mai apoi zbiera la mine să răspund doar la întrebările ei. Adică eu trebuia să dispar ca să poată să ascundă un urmărit prin Interpol. După-amiază m-au dus la poliție și a doua zi dimineață mi-a dat mandatul de arestare pe 29 de zile.

Liber câteva minute

“După 30 zile, instanța m-a pus în libertate. Mi-au luat cătușele în sală și au spus că sunt liber. Am plecat din boxă și mi-am strâns părinții în brațe timp în care au venit polițiștii la mine și au spus că tot cu ei trebuie să merg la poliție să-mi iau lucrurile din arest. Am fost liber cinci minute până mi-am îmbrățișat părinții. Încrezător, am mers cu ei cu mașina până la arest și nu am mai ieșit decât după opt luni. Între timp mi-au încheiat dosarul, în aceeași zi și m-au trimis a doua zi în judecată, deși nu aveau dreptul să mă mențină în arest până a doua zi. În acest timp a pus pe cineva să-l sune la tatăl meu, care era cu copilul în mașină în acel moment și s-a prezentat ca e doctorul Popescu de la medicină legală să vină la arest să-și ridice băiatul care a decedat între timp. Groaznic la câte m-au supus și pe mine și pe părinții mei! Acel polițist mi-a spus în față că știe că sunt nevinovat, dar mă ține în arest până mă termină și pe mine și pe familia mea. Același polițist a fost de față când Deritei m-a audiat și rânjeau amândoi, parcă eram într-o piesă de Caragiale. Norocul meu a fost că toate acestea le-am explicat și ministrului de justiție și am trimis memorii și președintelui țării pe căi neoficiale, că din arest nu prea puteam să fac mare lucru. și așa am reușit să strămute dosarul și să scap de acei mânjiți de la Cluj.

Am făcut de trei ori greva foamei, 10 zile, 12 zile și 17 zile. De la Gherla am ajuns după trei nopți și două zile de mers cu trenul la Jilava. Am fost duși ca și animalele, nu aveam loc să ne mișcăm picioarele. Asta era în noaptea de Crăciun în 1999. Am fost la Jilava, am stat acolo o perioada până s-a stabilit unde se va judeca procesul. Apoi am fost transferat la Bacău de unde am fost eliberat și judecat apoi în stare de libertate.

Probele lui Deritei

“Probele lui Deritei au constat doar în declarațiile martorilor care înainte de a ridica mobila cu o zi, au rupt hainele de pe mine și o hârtie scrisă de mână pe care fosta mea prietenă o avea de la mine, cu un an înainte, în care scria că-i datoram 900 dolari sau cam așa ceva. Totuși, pe hârtia respectivă nu scria pentru ce anume și ea s-a folosit de foaie spunând că-i datoram acei bani pentru mobilă și că nu ar fi vrut să mi-o dea până nu-i înapoiam acești bani. Proba în baza căreia am fost arestat a fost declarația fostei mele prietene. E vorba de prima ei declarație scrisă de mână. După ce am fost arestat, a fost la poliție și au scris polițiștii și ea doar a semnat. Din câte mai țin eu minte în respectiva declarație scria că i-am luat mobila, deși îi datoram, nu mai rețin exact, între 600 și 900 mărci sau dolari, nu mai rețin. La atât făcea referire. Erau doar vreo 8-9 rânduri scrise de mâna ei și cel mai mult cuprindea datele ei personale nu scria că am luat mobila fără ca ea să fie de acord. Întrebarea mea este deci, ești tâlhărit sâmbătă și tu reclami luni seara? Dacă era tâlhărită, putea reclama atunci pe loc, că a durat două ore până am încărcat mobila, nu? În timp ce oamenii cu care eram încărcau mobila ea strângea lucrurile de pe mobilă. N-a obiectat nimic. Între noi era deja o stare tensionată știind că eu știu că ea umbla cu alte persoane și că eu am dat declarație împotriva ei înainte la poliție. Bănuiesc că se gândea la necazurile ei nu mobila mea care valora câteva milioane de lei”. Fără avocat 30 de zile”Partea proastă a fost că am stat la Cluj cam trei-patru luni și nu am fost audiat niciodată pe fond deci nu s-a discutat fapta în sine, iar la Bacău, după prima înfățișare, care din păcate a fost după nouă luni de arest am fost pus în libertate. Nu am fost dus nicăieri nici o înfățișare cu martori, nimic. M-au dus la poliție, mințindu-mă că trebuie să merg cu ei să-mi iau lucrurile și apoi a doua zi au închegat dosarul și m-au trimis în judecată pentru a mă putea menține în arest în continuare. Din momentul când am fost eliberat pe loc din sală, până când ei au încheiat dosarul, am stat în arest ilegal. Mai departe, am putut lua legătura cu avocatul meu doar după 30 de zile. De aceea am făcut greva foamei. 30 zile am stat acolo fără avocat fără nimic. Eu făceam în fiecare zi cerere să ies la comandantul poliției și la procuror șef, dar nimic. Când ești închis nu ai ce face decât să spui ce te doare. După un timp, fiind în greva foamei mi s-a dat pix și hârtie să fac cerere. După ce am scăpat, mi-a arătat tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească în pace, toate cererile făcute de el de afară și răspunsurile pe care le-a primit. I s-a răspuns că sunt cercetări extrajudiciare și nu pot să-i spună mai multe. În primele 30 zile, nu am primit nici o vizită din partea familie, nu li s-a permis să mă viziteze.

Nu-mi vine să cred nici acum. Stăteam lângă celula ofițerului de serviciu, în greva foamei, slăbit de-mi tremura tot corpul și mă rugam să-mi dea ceva de scris să fac memorii. A doua celulă de lângă a mea, în stânga, erau femei. Subofițerul de gardă le scotea noaptea, și făcea sex cu una dintre ele in birou. și-mi râdea în față când ceream hârtie că e ocupat și-mi va da în altă zi. A fost ceva groaznic. Nici mie nu mi-a venit să cred că se poate să existe atâta murdărie. Îmi spunea același polițist care era tot timpul la audieri și care m-a luat de acasă: ” Mai, îmi place că blonda ta știe “meserie” nu glumă” și râdea batjocoritor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat putere și am rezistat”.

Trustul GAZETA