Radu Coșarcă: „Ar trebui să-i facem lui Bulă o statuie…”
Deși cam scump la vedere, Radu Coșarcă recunoaște că duce încă dorul televiziunii și a lucrului în echipă. Cu toate acestea, e destul de sceptic cu privire la viitorul lui ca om de televiziune. Se simte bine în afaceri.
Reporter: Ați migrat de la un post de televiziune la altul și până la urmă v-ați luat jucăriile și ați plecat. Ce s-a întâmplat?
Radu Coșarcă: Au existat anumite frustrări care m-au făcut să renunț. Sunt dezamăgit de ceea ce se întâmplă astăzi în televiziune, de enorma presiune comercială care impietează asupra calității produsului jurnalistic. Românului îi e foarte comod să se uite la știri unde calul râde, femeia are barbă și totul e
ca la circ. Iar dacă oamenii asta așteaptă, televiziunile asta le oferă.
Rep.: Și nu e logic? Negustorește vorbind, e foarte logic.
R.C.: Da, numai că televiziunea nu e pizzerie. Într-o pizzerie, dacă nu se mai caută pizza capriciosa, n-o mai vinzi și nu este nici o problemă. Produci ceea ce se vinde, afacerea merge bine și asta nu are nici un fel de impact social. Dacă în schimb nu mai dai știri importante, ci doar știri interesante, asta are un puternic impact social. Iar acest impact este din păcate, modelator asupra societății.
Rep.: Totuși, oamenii de televiziune trebuie să trăiască și ei din ceva.
R.C.: Sunt perfect de acord. Presa poate fi o afacere și încă una destul de bună. Trebuie însă ca totul să fie făcut cu o anumită decență. Vedeți, pe mine viața m-a adus foarte devreme în postura de a fi șef, de a face legătura între redacție și patronat. De la început am ajuns în postura de a gusta din plăcerea compromisului și asta mi-a folosit. Mi-am dat seama că nimeni nu trebuie să plece de la ideea că va fi un heruvim fără prihană și că va activa într-o lume perfectă. Oricine e dator să facă niște mici compromisuri. Până la urmă, nu e nimic rău că presa generează profit. Totuși, ea nu trebuie tratată ca o afacere ordinară, ci, dacă vreți, ca o afacere extraordinară…
Rep.: De ce fel de afaceri v-ați apucat?
R.C.: Afaceri în care experiența de jurnalist îmi este de mare folos: comunicare, PR, strategie. Acord consultanță și creez strategii de comunicare pentru companii mari care au probleme de imagine, sau pentru companii care vin în România și vor să se poziționeze într-un anumit fel. E o experiență frumoasă pentru mine să-mi aplic cunoștințele din domeniul comunicării de partea cealaltă a baricadei. Mi-e chiar simpatic să povestesc managerilor, sau autorităților cum sunt instruiți ziariștii să-i tragă de limbă ca să scoată ce vor de la ei.
Rep.: Consultanță în masă nu acordați?
R.C.: De ce?
Rep.: Pentru că noi românii chiar avem nevoie să ne creeze cineva o strategie coerentă de gândire.
R.C.: Aici ar fi multe de povestit. Într-adevăr, avem nevoie de cineva care să ne tragă de mânecă, pentru că, din păcate, noi excelăm negativ în multe domenii.
Reporter: Probabil ne sperie un eventual succes.
Radu Coșarcă: Probabil. Ați văzut la belgieni cum fac o mulțime de bani de pe urma statuii copilului ăla care face pipi? Au mai inventat două-trei legende pe seama lui, pentru ca totul să fie cât mai atractiv și treaba merge strună. Luând numai acest exemplu în seamă și tot avem o mulțime de lucruri de învățat. Uite, am putea să facem o statuie cu un personaj autohton despre care să inventăm și noi tot felul de legende. Bulă, de exemplu. Am face cu el o mulțime de bani…
Reporter: Credeți că personajul Bulă ne cam caracterizează?
Radu Coșarcă: (râde) Oarecum…
A consemnat Allain CUCU
