Radu Olteanu – sluga preaplecată a banului

Executorul judecătoresc din Reghin, Radu Olteanu, face jocul unor ahtiaţi după avere. El a întocmit publicaţiile de vânzare ale imobilului din calea Viilor nr.16 pentru recuperarea unor debite deja achitate, dar şi pentru nişte datorii pentru care nu se indică valoarea totală şi concretă. Din cauza rudelor soţului, care o vor afară din casă cu orice chip, Maria Vultur, proprietara unei treimi din imobil riscă să rămână pe drumuri. Ea l-a moştenit împreună cu mama şi fraţii soţului decedat. Aceştia au acceptat să primească, în loc de partea cuvenită din casă, o despăgubire.

Deşi există o hotârâre judecătorească definitivă şi un titlu executoriu, prin care s-a stabilit cuantumul sultei, rudele au refuzat să accepte sumele remise, sperând că mai scot ceva de la văduvă. Rudele au acţionat-o în judecată şi pentru plata unei “chirii” pe un teren care i-a fost atribuit în folosinţă decedatului. Maria Vultur a moştenit în 1995 o treime din averea soţului, un imobil situat în Reghin, str. Viilor nr.16. Restul revenea mamei şi celor doi fraţi ai soţului. Ca în multe situaţii urmaşii nu s-au înţeles asupra averii, astfel că certurile familiale s-au mutat în curtea instanţelor judecătoreşti. În urma procesului de partaj, Judecătoria Târgu Mureş a dispus prin decizia nr.2317/2000 în sarcina Mariei Vultur plata unei sulte în sumă totală de 44,32 de milioane, în urma stabilirii cotei-părţi ce revenea fiecărui moştenitor. Soluţia primei instanţe a fost atacată cu apel de rudele nemulţumite şi admis de Tribunalul Mureş. Decizia nr.1920 din acelaşi an prin care se ajusta cuantumul total al sumelor datorate rudelor, la care s-au adăugat şi alte cheltuieli de judecată nu a fost, de asemenea, pe gustul acestora. Reclamanţii au pierdut însă în 2001 recursul declarat în cauză. Perseverenţi în nemulţumire au contestat şi la Curtea Supremă de Justiţie decizia Tribunalului, forul suprem trimiţând spre judecare cererea de revizuire Curţii de Apel Mureş. Între timp, până la pronunţarea instanţei învestite, rudele au solicitat suspendarea executării silite a hotărârii Tribunalului, forme ce au fost demarate chiar de “împricinată”. În 2002, Curtea de Apel a respins ca nefondată şi tardivă cererea de revizuire. În urma deselor tergiversări învestirea cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti s-a făcut doar la sfârşitul lunii octombrie anul trecut. Totuşi, de bună credinţă, Maria Vultur le trimisese înainte cu un an sumele stabilite de instanţă, dar banii au fost refuzaţi de rude. La sfârşitul anului trecut, Maria Vultur a trecut pe la executorii judecătoreşti Mircea Boloş din Cluj Napoca, respectiv Radu Olteanu din Reghin pentru a consemna ofertele reale de plată, dar ceilalţi moştenitori au refuzat acceptarea sumelor pe motiv că sunt prea mici, deşi acestea corespundeau celor consemnate în titlul executoriu. Lucrurile nu s-au oprit aici.

Casa vrajbei

Următorul pas, logic, având în vedere înverşunarea de care au dat dovadă, a fost cererea şi trecerea la executarea silită. Executorul judecătoresc ales a fost Radu Oltean, care nu a mai verificat dacă sumele au fost achitate, dacă a existat intenţie de plată, etc. Astfel, în 1995, fiul surorii soţului, Sabău Marius, a fost mandatat să se ocupe de recuperarea unor debite pentru folosinţa unui teren de 308,08 mp. Instanţa a stabilit sumele de achitat, le-a reactualizat, iar Maria Vultur le-a plătit. Totuşi, atunci când a întocmit somaţiile de plată, Radu Oltean a trecut şi banii deja achitaţi, pe lângă debitele restante, dar neacceptate de moştenitori. La fel a procedat Oltean şi săptămâna trecută când a anunţat-o pe Vultur Maria că în 10 martie casa îi va fi scoasă la licitaţie publică pentru datorii care au ajuns după calculele rudelor la aproape 100 de milioane. La care se adaugă onorariile substanţiale ale executorului. Absurdul situaţiei este o rezultantă a neglijenţei executorului care a primit peste 19 milioane de lei pentru stingerea datoriilor de folosinţă a pământului, ofertă reală de plată pentru 12 milioane şi a uitat subit că acestea au fost achitate, întocmind publicaţie de vânzare. Sau e vorba pur şi simplu de rea voinţă. Sau de faptul că tagma executorilor judecătoreşti nu se supune normelor legale şi celor ale bunului simţ. Pentru că atunci când o persoană ajungă să fie evacuată dintr-o casă pentru nişte datorii fictive, întreg eşafodajul pe care se sprijină justiţia română se sfărâmă.

Radu Olteanu: „Am trei dosare pe rol neachitate, eu am consemnată doar oferta de plată către Vultur Ioan din Frunzeni, care a refuzat plata, dar mai sunt alte sume de plătit”. Ce a uitat să ne spună Radu Oltean este că Maria Vultur a mai achitat alte 19 milioane de lei. Chitanţele vorbesc.”