Interese de o jumatate de miliard de euro, îngropate în padurile grofilor

Departe de vâltoarea cotidiana, de criza economica, de micsorarea salariilor si marirea de TVA, de inundatii, undeva, în judetul Mures, la micuta judecatorie de la Reghin, statul român poarta o lupta crâncena cu urmasii grofilor maghiari din Transilvania. Miza este uriasa: 130.000 de hectare de padure, în valoare de circa 500 de milioane euro, sunt revendicate în instanta de mostenitorii grofilor. Cine va câstiga? Ce alte interese se ascund în spatele celor 36 de dosare aflate în total pe rolul instantei?

Scurt istoric, pentru o mai buna întelegere…
1912. Zona Alunis, Muntii Gurghiului, Transilvania. Câtiva puternici nobili maghiari s-au adunat si si-au împartit muntii, împroprietarindu-se între ei, pe baza unui proces verbal încheiat ad-hoc. Unul mie, unul tie! Asa reiese din traducerile unor documente vechi, scoase la iveala de specialistii Prefecturii Mures.
1921. Anul reformei agrare. Mare parte dintre terenurile cu pricina au fost expropriate, cu plata, si au fost atribuite în proprietate taranilor, bisericilor, scolilor, primariilor, tot contra cost. Conform legislatiei în vigoare atunci, nu era obligatoriu ca exproprierile sa fie evidentiate în cartile funciare. Profitând de acest lucru, înainte de 1938, nobilii maghiari si-au declarat fostele proprietati ca fiind ale lor.
1938-1944. Statul Român a început sa confiste acele proprietati si sa le treaca în administrarea CASBI (Casa de Asigurare si Supraveghere a Bunurilor Inamice). Terenurile forestiere au fost apoi transferate la Ministerul Padurilor.
1945. Nobilii maghiari, în frunte cu Banffy Daniel, cel mai bogat dintre ei, s-au retras odata cu trupele hortyste, ducând cu ei inclusiv arhiva de carte funciara.
2005. Dupa 60 de ani, profitând de aparitia Legii 247/2005, urmasii nobililor maghiari s-au întors în Muntii Gurghiului sa-si revendice proprietatile.
2010. Aproximativ 130.000 de hectare, însemnând 80% din suprafata forestiera a judetului Mures, sunt la aceasta ora revendicate în instanta. O batalie extrem de discreta, cu toate armele, între casele de avocatura reprezentând urmasii grofilor maghiari si reprezentantii legali ai Prefecturii si Directiei Silvice Mures.

Niste sentinte ciudate…
Acum 5 ani, în baza Legii 247/2005, mostenitorii familiilor Banffy, Kemeny, Bethlen, Farkas, Elteto s.a., multi dintre ei cetateni straini, au depus la Judecatoria Reghin cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra padurilor, pasunilor, fânetelor, terenurilor agricole si imobilelor de pe acestea situate în aria judetului Mures. Ca sa aiba doua sanse de câstig, mostenitorii au depus aceste cereri atât în nume propriu (cei care sunt cetateni români), cât si în numele a doua societati comerciale din perioada interbelica, reînfiintate în 2005. Înainte de razboi, cele doua entitati, SC Domeniul Silvic Gudeamesterhaza SA si SC Societatea Anonima de Silvicultura Ardeleana SA, au administrat toate aceste proprietati revendicate. Conform documentelor aflate în posesia noastra, ambele societati au fost înfiintate ca entitati continuatoare ale structurilor initiale, „în vederea reconstituirii dreptului de proprietate (…)â€. Judecatoria Reghin a acceptat fara rezerve reînfiintarea celor doua societati, numai ca le-a dat un statut putin mai „specialâ€, favorizând astfel clar ideea de retrocedare. Potrivit Legii 247/2005, nicio suprafata de padure nu se retrocedeaza cetatenilor straini sau societatilor comerciale. Asa ca, SC Silvicultura Ardeleana SA si SC Gudeamesterhaza SA nu puteau fi, teoretic, societati comerciale, daca doreau sa aiba sanse de izbânda. Judecatorii Florin Dima si Marian Isac au gasit însa solutia si le-au reînfiintat sub forma unor asociatii, a unor fundatii, nefiind obligate sa se înregistreze la Registrul Comertului, ci doar la Registrul Special tinut la grefa Judecatoriei Reghin. Cele doua au fost considerate, totusi, „mostenitoare†ale patrimoniului vechilor societati comerciale interbelice cu acelasi nume si acceptate de judecatori ca „revendicatori†legitimi.
Ulterior, cererile de retrocedare au mers ca unse în instanta si judecatorii reghineni au început sirul de sentinte de retrocedare. Argumentele Comisiei Judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si ale Directiei Silvice Mures, potrivit carora bunurile solicitate de urmasii grofilor maghiari nu pot fi înapoiate cu Legea 247/2005, deoarece au format obiectul Legii 91/1945, fiind bunuri CASBI (am explicat mai sus termenul), nu au fost luate în seama.
De asemenea, contestarea calitatii de mostenitori în unele cazuri, de catre juristii si avocatii Prefecturii, nu a fost admisa de catre judecatorii reghineni, desi documentele spun altceva. De exemplu, Ana Bethlen, Susana Bethlen si Szentkuti Eva pretind ca sunt unicele mostenitoare ale lui Banffy Daniel, cel refugiat în Ungaria odata cu plecarea hortystilor, si solicita, în nume propriu, retrocedarea a câtorva zeci de mii de hectare de padure si fânete. Bunica lor era sora lui Banffy Daniel, deci ele ar fi un soi de nepoate de frate. Femeile nu mentioneaza însa nimic despre fiul lui Banffy Daniel, Banffy Miklos, cetatean maghiar, înca în viata, care nu a renuntat niciodata la drepturile sale de mostenitor direct. Curios este ca Miklos apare alaturi de cele trei femei între actionarii de la SC Gudeamesterhaza SA, care solicita, în alt dosar, aceleasi terenuri, dar acest lucru nu i-a deranjat pe judecatorii reghineni. Prin bizara sentinta civila 764/28 iunie 2007, însasi actuala presedinta a Judecatoriei Reghin, Gabriela Badiu, a acceptat ca Miklos e mostenitorul direct, ca si el solicita aceleasi suprafete în dosarul SC Gudeamesterhaza, dar ca, fara dar si poate, în acest dosar – „Banffy – Szentkuti†– cele trei femei sunt mostenitoarele lui Banffy Daniel. si le-a retrocedat 9323 hectare si 8108 mp terenuri cu vegetatie forestiera, pasuni si fânate. În plus, în certificatul de mostenitor nr.6/1998, datat 22 ianuarie 2008 – (Ziarul de Mures a intrat în posesia unei copii) – , notarul Otilia stefanescu din Târgu Mures „uita†cu totul ca Banffy Daniel are un fiu, Miklos, si vorbeste doar de sora grofului si de urmasele ei. Interesant e ca certificatul de mostenitor respectiv a fost eliberat la mai bine de 6 luni dupa sentinta magistratilor reghineni prin care celor 3 femei li s-a acceptat retrocedarea.

Dosarele întoarse la Reghin
Multe lucruri ciudate s-au mai petrecut în cele 16 dosare care sunt pe rol activ la Judecatoria Reghin, dar din lipsa de spatiu lasam misiunea developarii lor institutiilor competente si interesate. Spunem doar, din surse sigure, ca întreaga poveste se afla în atentia serviciilor speciale din Mures, care monitorizeaza tot ce se întâmpla. Pâna acum, magistratii de la Reghin au retrocedat câteva zeci de mii de hectare de padure (în 23 de dosare), dar o singura sentinta a ramas definitiva, cea prin care Bethlen Ana a câstigat 9000 de hectare. Sentintele Judecatoriei Reghin au fost atacate cu recurs la Tribunalul Mures de catre reprezentantii Prefecturii si ai Directiei Silvice si, rând pe rând, în ultimele luni, au fost casate de magistratii instantei superioare si trimise spre rejudecare. În dosarul 2650/289/2007, al familiei Kemeny, Tribunalul Mures trimite cauza spre rejudecare la Reghin, din mai multe motive. Cel mai grav, în opinia noastra, este acela ca instanta reghineana a acceptat ca urmasii lui Kemeny sa primeasca mult mai mult teren decât detinea familia lor în urma exproprierilor din 1921. Cum s-a întâmplat acest lucru? În solutia Tribunalului, se vede negru pe alb cum familia Kemeny a beneficiat de sprijinul fostului sef al Ocolului Silvic Rastolita, Straut Felician Cotiso. Desi Comisia Locala Rastolita a propus restituirea în natura a numai 161 de hectare catre urmasii grofului, Cotiso a sarit în ajutorul revendicatorilor si a emis adresa 6420/08.11.2006, prin care spunea ca acestia trebuie sa primeasca nu mai putin de 3013,6 hectare. Iar Comisia Judeteana, zapacita de situatie, a acceptat acest lucru fara crâcnire (adica… daca omul pus sa pazeasca padurea – sef de ocol silvic – spune ca asta e suprafata, atâta trebuie sa fie…). Vom vedea putin mai jos, adevaratele interese ale lui Cotiso. si dosarul 241/289/2008, deschis de SC Societatea Anonima de Silvicultura Ardeleana SA a fost întors spre rejudecare la Reghin, Tribunalul admitând recursul Comisiei Judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate. Mai multe nereguli au fost constatate în motivarea judecatorilor de la prima instanta.
În total, 14 dosare au revenit spre rejudecare la instanta din Reghin. Ar fi legitima oare întrebarea noastra: „sa fie vorba doar de incompetenta ori si de alte interese?â€

Un sef de ocol s-un avocat, mostenitorii lui Banffy…
Cine are, totusi, interese majore în retrocedarea celor 130.000 de hectare de terenuri forestiere, în afara mostenitorilor familiilor nobiliare? Întâi de toate, sa revenim la Cotiso, seful de ocol silvic. Banffy Eva, mostenitoare a unei alte ramuri a familiei Banffy (Janos, senior si junior – actionari pe vremuri în Gudeamesterhaza), a decedat în iulie 2009 si si-a împartit averea care s-ar aduna prin retrocedari, prin testament, astfel: Banffy Bela – 100 hectare, Kicsi Gabriel – 100 hectare, Kicsi Gyorgy Peter – 50 hectare, Banffy Iosika – restul suprafetelor. Ultimului i se pune însa o conditie. Din tot ce primeste (Ziarul de Mures detine o copie a acestui certificat de mostenitor), Banffy Iosika trebuie sa transfere 10% lui Straut Felician Cotiso (!!! Fostul sef de ocol silvic Rastolita) si 10% clujeanului Mihai Dragos Bejenaru, avocatul Evei Banffy. Este clar ca domnul Cotiso, angajat initial sa pazeasca padurile statului, a trecut de cealalta parte a baricadei, furat de mirajul averilor care i s-au promis. Despre Cotiso, s-a vazut mai sus ce rol a jucat în dosarul „Kemenyâ€. Mai adaugam ca el însusi recunoaste ca si-a oferit serviciile urmasilor grofilor, cerând sa administreze el padurile care vor fi retrocedate.
Celalalt avocat important din aceste dosare, cu interese majore, este Rosza Jozsef, care reprezinta familia Bethlen si SC Gudeamesterhaza. De altfel, SC Gudeamesterhaza are sediul chiar la adresa Societatii Civile de Avocati „Rozsa, Rozsa & Rozsaâ€, din Târgu Mures. Fara nicio legatura cu dosarele de retrocedare, fostul prefect liberal Ciprian Dobre, avocat si el, este nasul de cununie al fiului lui Rosza, cei doi fiind în relatii apropiate. În ciuda prieteniei lor, în instanta au fost nevoiti sa devina adversari. Rosza îi reprezenta pe revendicatori, iar Dobre, prin juristii sai de la Prefectura, reprezenta interesele judetului Mures. Totul s-a sfârsit la DNA, dar din cauza celuilalt avocat, Bejenaru. Acesta l-a acuzat pe Dobre ca a semnat punerea în posesie a Primariei Rastolita cu o suprafata care ar apartine familiei Banffy. Concluzia procurorilor a fost clasica: NUP.
Sursele noastre din mediul avocatesc sustin ca Rosza si-a negociat foarte bine onorariile (incluzându-si si un consistent onorariu de merit) cu cei pe care-i reprezinta. Nu ca ar fi un tip sarac, dar are o sansa imensa sa devina si mai bogat.
Despre judecatorii Florin Dima, Marian Marius Isac, Gabriela Badiu, Jana Scurtu, cei care au luat deciziile acelea ciudate în dosarele de la Reghin, întoarse acum spre rejudecare, numai de bine! Nu stim daca functiile lor actuale au vreo legatura cu deciziile luate în urma cu 2-3 ani la Reghin, dar merita mentionate. Florin Dima e azi vicepresedintele Curtii de Apel Târgu Mures, Marian Isac lucreaza acum în cadrul Judecatoriei Brasov, Gabriela Badiu a devenit, în 2009, presedinta Judecatoriei Reghin, Jana Scurta a reusit multdoritul transfer în zona natala a Craiovei.
Nici reprezentantii UDMR nu au stat departe de subiectul retrocedarilor, ministrul Mediului si Padurilor, Borbely Laszlo, dar si senatorul Gyorgy Frunda având iesiri în favoarea accelerarii solutionarii cererilor de revendicare. Borbely a solicitat conducerii Regiei Nationale a Padurilor – Romsilva întocmirea unui raport cu privire la litigiile aflate pe rolurile instantelor de judecata privind reconstituirea proprietatii asupra terenurilor forestiere. Frunda a militat intens ca UDMR sa promoveze o propunere legislativa menita a reglementa foarte clar modul de restituire a averilor detinute cândva de nobilii maghiari pe teritoriul României. Prin aceasta, Frunda însusi recunostea ca padurile revendicate azi, nefiind confiscate abuziv de comunisti (trecând la CASBI înainte de instalarea comunistilor), nu puteau face obiectul Legii 247/2005. „În baza legislatiei actuale aceste paduri nu se pot restitui. În programul UDMR noi lucram la un proiect de lege care sa permita retrocedarea acestor terenuriâ€, recunostea Frunda în 2005, când au aparut primele cereri de retrocedare. Judecatorii reghineni „au insistat†însa sa-l contrazica pe Frunda si au acceptat respectivele cereri. Sursele noastre spun ca Frunda, un avocat de prima mâna, îl consiliaza astazi îndeaproape pe Rosza Jozsef, reprezentantul legal al SC Gudeamesterhaza si al familiei Bethlen.

Avocatul minune…
Batalia, astazi, se da strict pe tarâm juridic. „Am reusit sa câstigam deja un proces, în 2008, prin care clientului meu i se retrocedeaza, printr-o hotarâre irevocabila si executorie, 9.300 de hectare de padure pe Valea Muresului Superior, adica în localitatile Rastolita, Lunca Bradului si Stânceni. De doi ani, Comisia judeteana de Fond Funciar Mures nu reuseste sa-l puna în posesie” (…) se plânge presei avocatul Rosza, reprezentantul familiei Bethlen si al SC Gudea Mesterhaza. De cealalta parte, juristii din Prefectura sustin ca punerea în posesie este aproape imposibila, pentru ca suprafetele de teren retrocedate nu sunt bine delimitate, nu se regasesc în teren. În plus, o parte din suprafata respectiva este revendicata de Primaria Rastolita, care are din 2001 o sentinta irevocabila si executorie în aceasta chestiune. Avocatul Rosza e însa neînduplecat: „Avem carti funciare, masuratori topografice, care arata clar locul unde padurea a apartinut familiei Bethlen. Cei de la Primaria Rastolita n-au putut sa arate exact acest lucru, posibil pentru ca nu au avut padure acoloâ€

Iulie 2010. Marius Pascan, Prefectul judetului Mures:
„În urma cu câtiva ani, pe când eram director în Primaria Târgu Mures, venea aproape zilnic un domn care cerea audienta la primarul Dorin Florea. Era Vasile Miculi, actualul sef al Directiei Silvice Mures, care dorea sa vorbeasca între patru ochi cu Florea pe speta dosarelor de retrocedare. Era nemultumit de decizia instantelor reghinene, care începusera sa retrocedeze padurile si, aproape disperat, cauta sa vedem daca nu putem gasi solutii pe linie politica, la centru. Am discutat mult cu el atunci si am înteles situatia: prin tot felul de artificii avocatesti si cu ajutor din partea unor persoane interesate judetul era pe cale sa  piarda 80% din fondul forestier. A fost un semnal extrem de puternic. Abia în momentul în care am devenit prefect am înteles pe deplin ce batalie crunta avem. si am început lupta. (…) Am credinta ca judecatorii mureseni vor fi mai atenti, de aceasta data, acum la rejudecare. Sa nu întelegeti ca pledez împotriva dreptului la proprietate, dar ma intereseaza cine revendica, ce si cât revendica, în ce calitate si în ce conditii legale. Toate aceste lucruri trebuie sa fie foarte clare.â€

26 aprilie 2010. Valerian Solovastru, director general al Romsilva:
“Ca o trasatura principala a acestor revendicari, apare o chestiune foarte interesanta. Majoritatea sunt suprafete care nu au fost revendicate initial prin comisiile locale si comisiile judetene. Eu banuiesc ca s-a lucrat la identificarea acestor proprietati, stiu eu, prin arhive, prin alte locuri, dupa aceea case de avocatura, destul de renumite – si avem exemple în acest sens, dupa ce au identificat aceste proprietati au identificat eventualii mostenitori, si ei, mai mult sau mai putin legali, au depus solicitari. Astfel a început o sarabanda a cumpararilor drepturilor litigioase, si aici avem cazuri cunoscute, care au aparut în presa, cu suprafete de zeci de mii de hectare cumparate pe sume modice – cumparari de drepturile litigioase, ca apoi acele case de avocatura sa se puna în miscare, cu forta mare, cu putere de convingere în instanta si cu argumente – zic eu – „solide“ si sa reuseasca sa obtina aceste suprafete. Culmea este ca ele, padurile, nu ajung nici pe departe la la adevaratii proprietari, ajung la altii care stau în umbra si care de cele mai multe ori nu sunt cunoscuti.â€