Răzvan Sabău își face școală de tenis la Târgu-Mureș

Reporter : Răzvane, ce te-a determinat să alegi Târgu-Mureșul?
Răzvan Sabău : Părinții mei sunt născuți în Târnăveni. Au plecat în București la douăzecișiceva de ani, la facultate, și au rămas acolo. Vacanțele, ca majoritatea copiilor, mi le-am petrecut la bunici. Așadar, în oarecare măsură sunt mureșean. Până la 27 de ani am stat în București, pentru antrenamente, dar și pentru că acolo era aeroport internațional, de care aveam nevoie. După operația la cot, care a cam pus frână jocului meu, m-am mutat la Brașov, știind că oricum nu voi mai putea avea aceleași performanțe. Veneam des în Târgu-Mureș, aveam prieteni cu care mă antrenam.

Rep. : A fost singurul motiv?
R.S. : De patru ani am o prietenă în Târgu-Mureș, studentă la stomatologie, astfel încât am vizitat foarte des orașul. Ideea de a înființa o școală de tenis a mea mi-a venit de mai mult timp, abia acum s-a ivit ocazia s-o pun în practică. Deși în București sunt mai multe posibilități, nu mai vreau să stau acolo. Această școală ar funcționa în paralel cu una pe care o voi deschide la Brașov, la Centrul Olimpia. În țară mai există o singură Academie de Tenis, la Sibiu, astfel, încât nu se poate vorbi despre o concurență. Cele din Târgu-Mureș și Brașov vor funcționa împreună, sunt două ore de drum între cele două orașe.

Rep. : Ce poți să ne spui despre cariera de jucător profesionist?
R.S. : Titlul de simplu, de la Wimbledon, din 1993, chiar dacă doar la juniori, a fost poate cel mai important. Am mai jucat meciuri importante în Cupa Davis, alături de Victor Hănescu, Horia Tecău și Florin Mergea. Am câștigat în fața Angliei pe gazon, la ei acasă, unde am câștigat ambele meciuri de simplu cu adversari aflați printre primii 50 în lume. Am învins Ecuadorul, tot în deplasare, reușind calificarea în Grupa Mondială. La simplu am titluri în Challengeruri la Homestead, KoÅ¡ice, Budapesta, Bogota, Miami, Roma. Mai am două semifinale în turnee ATP, la Open București și Gstaad, participări la Australian Open, Wimbledon și Roland Garros. Am victorii la Carlos Moya, Alex Coretja, Gaston Gaudio sau Albert Costa, nu mi-i mai amintesc pe toți. În prezent mă mai pregătesc, n-am renunțat încă la cariera de jucător. Vreau să mai particip la câteva turnee, dar trebuie să pregătesc între timp și viitorul.

Rep. : A cui este ideea înființării școlii?
R.S. : Eu îmi doream demult să am o bază de care să mă ocup ca manager, iar în cadrul bazei să funcționeze și un club de tenis al meu. Acum, colaborând foarte bine cu clubul Forța, printr-un parteneriat cu familia Aron, m-am hotărât să demarez acest proiect.

Rep. : Ce presupune înființarea acestei școli?
R.S. : Înființarea clubului costă foarte puțin, în jur de 1000 de lei și durează cam două săptămâni. În rest, nu costă nimic, baza există deja, avem și hotel în apropiere și, printr-un parteneriat cu ei, putem atrage jucători și din alte părți. Clubul de tenis va funcționa în cadrul acestei baze, pe lângă ceilalți practicanți. La nevoie, avem în vedere și terenurile Clubului Sportiv Mureșul, aflat aici, în apropiere. S-au purtat discuții și în această privință și am ajuns la un consens. Sper ca din 15 aprilie să demarăm activitatea.

Rep. : Cine va avea acces la bază și noul club?
R.S. : Orice doritor, indiferent de vârstă. Ne dorim să atragem tot orașul, cu tarife foarte mici, mergând pe ideea nu de profit, ci de a atrage publicul amator și pentru copiii care vor să înceapă tenisul. De cei care vor să facă performanță mă voi ocupa personal eu și cu niște antrenori aleși, care mă vor ajuta să facem antrenamente de cea mai bună calitate.

Rep. : Este vorba despre antrenori specializați. I-ai ales deja?
R.S. : Deocamdată nu am niciunul aici. Din momentul în care va porni activitatea clubului voi aduce antrenori din Brașov, pe lângă unii din Târgu-Mureș. Știu că pot conta pe Cornel Șimon, care l-a antrenat pe Ivo Karlovic, pe Alexandru Moșoi, fost jucător, un om cu două masterate, sau Alexandru Pipoș, jucător activ, sparing-partenerul multor jucători.

Rep. : Poate fi considerată o afacere sau mai degrabă o pasiune?
R.S. : Pasiune, pentru că din câte știu nu se câștigă bani din tenis. Din momentul în care vom putea aduce cât mai mulți jucători pe terenurile noastre, cu siguranță nu ne va fi rău nici din punct de vedere financiar. Totodată se creează o bază de selecție foarte bună pentru copiii care vor să facă performanță și nu au condiții să joace. Vom populariza tenisul în școli și grădinițe pentru a ne crea o bază cât mai mare de selecție.

Rep. : Care ar fi costurile pentru ca un copil să ajungă de la stadiul de începător la performanță?
R.S.: Lucrăm încă la aceste prețuri, cu care să începem sezonul de vară. Antrenamentele ar fi aproximativ 70-80 lei pe săptămână. Asta depinde de timpul pe care pot să-l dedice și de bugetul fiecăruia. Ajungerea la performanță depinde de mai mulți factori și de felul în care înțelege fiecare performanță. Pentru mine asta înseamnă a-ți câștiga existența din tenis. Ca să ajungi acolo trebuie să pornești la 10, 12, 14 ani, cel târziu, cu patru, șase ani în urmă petrecuți pe terenuri, ani care sunt investiție, nu se câștigă bani. Cei buni au norocul ca la 16 ani să joace turnee internaționale și să-și facă un nume pe plan internațional, ca junior. După aceea, toată partea financiară este suportată de companii de management și sponsori.

Rep. : Ai mai avut contact cu tenismeni mureșeni?
R.S. : Am auzit de Toma Ovici, dar n-am avut ocazia să-l întâlnesc. În rest, nu am mai cunoscut alți jucători, știu că nici nu prea au fost. Singurul pe care îl cunosc este Hajnal, care este acum antrenor.

Rep. : Există și sprijin din partea autorităților?
R.S. : Pentru ceea ce am eu intenția să fac, potențial există oriunde, atât financiar, dar mai ales uman. În ceea ce privește sprijinul, din momentul în care vor apărea rezultatele, va apărea și sprijinul.