Rechizitoriul văzut de cititori
Am citit aseară rechizitoriul și am rămas cu un gust amar. Gust generat pe de o parte de sistemul justiției, iar pe de altă parte de sistemul presei. Vrând-nevrând ambele sisteme sunt dezamăgitoare prin micimea caracterelor persoanelor care le compun.
… Asocierea (și nu aderarea cum până și parchetul mai face confuzia – diferența ținând de momentul constituirii grupului, și a faptelor în cadrul acestuia) la un grup infracțional prevăzută de Legea 319/2003 presupune intenția asociaților de a se asocia în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, așa cum sunt ele definite de amintita Lege, infracțiuni în rândul cărora intră și șantajul. Cu alte cuvinte asocierea trebuia să se facă în vederea șantajării, și nu în vederea editării de presă scrisă. N-am înțeles deloc din rechizitoriu cum se dovedește această intenție în cazul tuturor inculpaților. Poate prin ascultarea convorbirilor telefonice de pe urma cărora au rezultat procese verbale de ascultare, anexate la dosar în probațiune în cazul celor de la Cluj. Nu există însă procese verbale de ascultare pentru Pârcălab și Grama, sau cel puțin nu sunt invocate în probațiune la diversele fapte considerate șantaj. În cazul lor probațiunea cuprinde doar plângeri ale celor despre care s-a scris și declarații de martori care pot fi mai mult sau mai puțin interesați. Cam puțin, după umila mea părere, pentru a-i judeca în stare de arest.
… Avarvarei și-a trădat colegii. Pentru o pedeapsă mai mică și un supliment de ciorbă. Faptul rezultă din caracterizarea lui în rechizitoriu. E singurul sincer în anchetă. Poate trebuia să fie sincer cu el însuși atunci când ca fost om al legii s-a asociat cu infractorii. Dar sunt convins că nu sunt singurele infracțiuni comise de el, ci singurele de care s-a aflat. Iar să treci dintr-o barcă în alta din mers nu pare greu pentru el, fapt ce denotă un lung exercițiu în acest sport extrem. Exercițiu dobândit, cred, de-a lungul vieții când sărea din barca legii pe care trebuia să o apere în barca infractorilor, și pe urmă, în raport de situație, înapoi. Sunt curios ce a putut declara Avarvarei despre Grama și Pârcălab. Oare i s-au confesat aceștia, uite, măi dragă, noi îi șantajăm la Mureș și Maramureș pe x și y, băieți buni de altfel dar cam slabi de înger și dosar, și sensibili, tare-tare, la șantaj. Mă cam îndoiesc.
Mai am îndoieli și cu privire la profesionalismul parchetului în întocmirea rechizitorului. Îmi pare că prezumția de nevinovăție e o noțiune străină de ei. Sau poate au uitat că în aplicarea principiului prezumției de nevinovăție este stabilit că orice dubiu cu privire la vinovăție profită făptuitorului. Politica penală modernă spune că decât să fie condamnat un nevinovat mai bine să scape de condamnare o sută de vinovați. Este concluzia la care au ajuns filozofii dreptului după mii de ani de studii. Este viziunea lumii moderne și umaniste asupra dreptului. Sunt principii și idei pe care ei le ignoră poate din prea mult zel. Sau poate pentru că dincolo de cunoașterea textelor de lege, știința dreptului presupune și cunoașterea vieții, a societății, a psihicului uman. Poate și aici sunt deficitari procurorii.
Nu în ultimul rând, trebuie să plecăm de la premisa că acum 17 ani justiția română l-a asasinat cu sânge rece pe Ceaușescu. Faptul denotă gradul de cultură juridică al țării în care trăim. Acum 17 ani eram barbarii Europei. Ne amăgim acum că am evoluat radical și că suntem europeni. Nu prea suntem. Cei 50 de ani de comunism ne-au aruncat cu mult în urma Europei spre care tindem. Brucan a greșit. Avem nevoie de mai mult de 20 de ani să învățăm democrația. Sunt încă prea mulți oameni cu putere și influență care sunt tributari spiritual sistemului comunist în care si-au format gândirea și sufletul.
… Sunt vinovați ziariștii din Trustul Gazeta? Poate că da. Dar cu siguranță nu sunt toți la fel de vinovați. Și nici reacția parchetului nu este pe măsura vinovăției lor. Sancțiunile penale și măsurile preventive se iau gradual, în raport de gravitatea faptelor și persoana făptuitorilor. În cazul de față nu este așa. Atât măsurile luate cât și interpretarea faptelor par a fi voit exagerate. …
Oricum, era strigător la cer ca cei judecați pentru fapte mult mai grave (asociere pentru trădare și spionaj) să fie judecați în libertate, iar ziariștii în arest.
comentariu primit din partea
cititorilor – Silviu N.
