Rețetele Mărioarei din Hodac

Am ajuns la Hodac într-o după-masă de duminică, când oamenii se întorceau de la biserică. Și cum cei din zonă sunt mai mult decât prietenoși, am găsit-o cu ușurință pe cea mai pricepută bucătăreasă a comunei, “socăcița”. Este vorba despre femeia care, la orice nuntă din zonă, se ocupă cu îndrumatul gătitului, cu alte cuvinte, are în mână frâiele “ospățului”. La Mărioara lui Å¢uțu lui Cioloca, căci despre ea este vorba, am fost conduși de o altă gospodină, Carolina, pentru că nu se poate vorbi de mâncare fără ca două-trei bucătărese să nu se pună de acord.
Masă îmbelșugată,
dar numai mâncare
tradițională
Mătușa Mărioara a ținut să ne explice cum se gătește toată masa de Crăciun, și nu numai un fel de mâncare, care poate fi considerat semn de sărăcie. Vom reproduce rețeta folosind cuvintele “originale”.
Primul fel: ciorba. Care trebuie pregătită cu mare grijă, ca nu cumva să fie prea acră sau nesărată. La început se face “slobozeala”: 4 cepe, 4-5 morcovi tăiați cubulețe, “poprică”, “chiperi”, delicat, bulion sau pastă de roșii, care se călesc în ulei încins. Se poate și în untură, dar așa se “sleiește” prea repede. Separat, se pune la fiert o găină sau un kilogram de carne, “de care avem, după buzunar”. “Când îi înmulțită slobozeala”, se toarnă peste carnea fiartă și se dă la foc cam 2-3 ore, după care se condimentează după gust.
Și pe când crezi că te-ai săturat, urmează felul principal: sarmalele. Că nu se poate Crăciun fără miros de sarmale și lemn de brad trosnind în sobă. Totul începe cu tăiatul ingredientelor și călitul într-o cratiță cu untură sau ulei. Se taie slănina, ceapa, se pune carnea și orezul (“la două kilograme de orez pui un kilogram de carne”). Mare atenție la condimente: poprică, piper (“nu mai mult de 100 de grame la o oală de 50 de cupe”), sare, delicat. “Eu tai și vreo 2-3 morcovi, ca să fie mai dulci,” completează Carolina. Ca să nu fie “clicoase”, în compoziție se pune și varză tăiată mărunt, după care sarmalele se învârt în foi de varză și se dau la foc. Așa, vreo oră, cât să se umple casa de miros și să simtă și colindătorii de afară. 
Pentru “domnii” de la oraș, Mărioara pregătește și o porție de șnițele, cât să saturi o armată de urători. Pentru că dintr-un kilogram de carne, ies 100 de șnițele. “Musai”, că doar se mai pun și vreo zece ouă, lapte, făină, și alte minunății din gospodărie. După ce se taie carnea și se condimentează, se dă prin “papă.” Adică prin amestecul de ouă bătute, lapte, făină și condimente. În final se pun “la copt” în tigaie.
“Ce-i acela Crăciun
fără cozonac?”
Obligatoriu, fiecare gospodină coace aluat în ajunul Crăciunului. Nu contează că acum aduce cozonac la “bolda” de la cămin, că tot cel făcut în casă e mai bun. Secretul stă în cantitate: la 5 kilograme de făină, se pune un kilogram de zahăr. Pentru început se face “plămădeala,” unde contează cât de bună e drojdia. Drojdie “de-un leu” (adică 100 de grame), că dacă pui mai puțină, nu crește. Se adaugă lapte, cam o jumătate de litru, și tot atâta apă minerală, 5 ouă, zahărul. Se frământă și se lasă să dospească într-un “laboș” acoperit cu multe țoluri, și neapărat în liniște, să nu se “sparie” aluatul și să “cadă”. După ce e bine crescută, plămădeala se întinde pe masă și se umple cu ce vrea fiecare. Nucă, rahat, cacao, dulceață. Cel mai important este cuptorul, pentru că nu se coace cozonacul la aragaz, ci în cuptor de lut, bine încins. Mărioara a acceptat să ne spună cum știe ea cât e de încins cuptorul, deși este o metodă care se învață cu timpul, și numai cele mai pricepute bucătărese nimeresc temperatura potrivită: “iei o foaie de hârtie. Numeri până la 30, și dacă se rumenește, nu bagi cozonacul, că se arde. Dar dacă numai se roșește pe margini, atunci înseamnă că cuptorul e ars și poți să bagi aluatul. Îl ții cam o oră, cât să se ardă un pic deasupra.”
Tot pentru domnii de la oraș, Mărioara coace “albinița”. O prăjitură care se face din 100 de grame de margarină, un ou, 5 linguri de ulei, 5 de zahăr, 3 de miere de albine, un praf de copt, coajă de lămâie, puțin amoniac și făină cât cuprinde. Trebuie să iasă 4-5 foi, care se coc la cuptor, și se umplu cu cremă preparată dintr-un pachet de unt “frecat spumă cu o ulcică de zahăr pudră” și o budincă fiartă și răcită. Peste toate se toarnă glazura, simplă de făcut, fără să te uiți prea mult la ceas: 3 linguri de apă musai fiartă, 2 linguri de cacao și 100 de grame de zahăr pudră.  Ca să nu rămână mai prejos, Carolina a venit cu o rețetă de “prăjitură cu salical”, ușor de făcut, și ieftină pe deasupra. 11 linguri de miere, 11 de lapte un ou, 10 linguri de ulei (“nu 11, că dacă pui 11 îs prea fragede, și se rup”), o linguriță de salical stins în lapte, și făină cât cuprinde. Aluatul se dă la copt, după care se umple cu orice tip de cremă, cu mere sau cu dulceață. Vorba Carolinei, “așa-i de bună, de numa’.”
Viață de socăciță
Între două rețete, Mărioara ne-a spus câte ceva din viața sa, una deloc ușoară. Cu 7 copii, dintre care i-au mai rămas 6, toți stabiliți în zonă, Mărioara a trebuit să gătească pe la nunți și pe la botezuri, pentru a mai aduce un ban în casă. Și până la a deveni “socăcița” satului, nu a mai fost decât un pas. “Am avut pământ, dar ca să avem bani la copii, m-am apucat de bucătărie. De 25 de ani sunt socăciță, dar e mare răspundere, că dacă se întâmplă să nu ajungă mâncarea sau băutura, în capul meu se sparg oalele.” Cu un milion de lei pensie de urmaș, după bărbatul mort de 9 ani, Mărioara mai are noroc cu nunțile, unde, dacă se “cinstește” bine, pleacă acasă și cu 3 milioane pentru o săptămână. Pentru că la Hodac masa de la o nuntă nu se pregătește de pe o zi pe alta, ci durează o mai mult de o săptămână, timp în care toți pașii sunt bine planificați. Se gătește inclusiv pentru luni, în caz că mai sunt ceva oaspeți care “uită” să mai plece. Și cum la țară vorbele sunt ca vântul, Mărioara a ajuns cea mai cunoscută bucătăreasă, și sfatul ei trage greu în balanță. Până una-alta, la Hodac au început deja pregătirile pentru Crăciun, și, în noaptea de Ajun, când toată familia se adună la masă, oamenii uită de necazuri și de lipsuri, și încearcă să sărbătorească cât mai frumos Nașterea Domnului.