Revolta copiilor instituționalizați

Copiii din centrele de plasament luptă pentru drepturile lor * Dacă în trecut nimic nu transpira dintr-o astfel de instituție, în prezent copiii au curajul să înfrunte autoritățile care iau decizii pentru ei: în procese și chiar în presă * Cazul legat de închiderea Centrului de Plasament de la Miercurea Nirajului a reprezentat o premieră * S-ar putea să asistăm și la altele

În primăvara acestui an s-a înregistrat o premieră. Un grup de copii aflați în Centrul de Plasament Nr. 5 din Luduș, avându-l ca reprezentant pe Matei Petru, a dat în judecată Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului și Consiliul Județean, pentru nerespectarea drepturilor copilului prin decizia comună de închidere a Centrului de Plasament Nr. 4 Miercurea Nirajului.

Acțiunea copiilor a fost înaintată ca urmare a nerespectării “Notei” nr. 5411/25.11.2004, întocmită între reprezentanții CJ Mureș, DGASPDC Mureș și Primăria Miercurea Nirajului. Prin acest document cele trei părți au optat pentru închiderea centrului din Miercurea Nirajului, urmând să fie cumpărate pentru copiii din centru, în același oraș, trei case de tip familial.

Centrul a fost închis, iar copiii au fost mutați, inițial, la Centrul din Apalina, apoi o parte din ei la Centrul de Plasament Nr. 5 din Luduș. Motivele nerespectării termenilor “Notei”, prezentate copiilor de conducerea Direcției de Protecția Copilului i-au nemulțumit pe aceștia. “Ne-au spus că nu sunt bani să cumpere căsuțele și au crezut că ne-au închis gura. Ne-au mai zis că în fostul centru de la Miercurea se va face un internat sau o grădiniță, pentru că a fost retrocedată fostului proprietar, dar clădirea e goală. Am fost în audiențe pe la CJ, pe la Direcție, peste tot, și toți ne-au purtat cu vorba, dar noi știm că ne-au scos de acolo, ca să nu mai fie români. Cu plecarea noastră de la Miercurea, clasa de limbă română de la școală s-a desființat. Vrem să mergem înapoi pentru că ne-au scos de acolo cu minciuni. Nimeni nu m-a crezut când le-am spus că îi dăm în judecată pentru minciuni și pentru nerespectarea protocoalelor, dar am făcut-o și am câștigat primul proces. Acum ei au înaintat recurs, dar sunt sigur că vom câștiga și acest proces pentru că trebuie să se facă dreptate”, ne-a spus sigur pe el Matei Petru.

Dincolo de insistențele și de trimiterile la aspecte de ordin naționalist, instanța a tratat cauza în raport de actul administrativ semnat între părți și de efectele lui. Însăși rațiunea “Notei” de închidere a centrului de la Miercurea a fost elementul care a făcut ca instanța să se pronunțe în favoarea copiilor: “Închiderea centrului… prin înființarea a trei case familiale în Miercurea Nirajului”. Pentru că Nota nu a fost un act spontan, ci s-a întocmit în baza planului de dezinstituționalizare aprobat prin Hotărârea nr. 48/2002 a CJ Mureș, autoritățile implicate în semnarea ei trebuiau să aibă în vedere la închiderea centrului, că nu sunt bani pentru achiziționarea caselor. “Ne-au scos dintr-un loc în care ne simțeam ca acasă și ne-au dus într-un loc insalubru. Nici măcar lucrurile noastre nu le-am primit toate și zac și acum într-o clădire de pe strada Trebely. Iar centrul din Miercurea Nirajului stă închis, pentru că nimeni nu a făcut nimic acolo. Doar ne-au alungat pe noi”, a mai adăugat Matei Petru.

Centru devenit școală

Fostul centru de plasament din Miercurea Nirajului a fost preluat din domeniul public de Primăria Miercurea Nirajului printr-o hotărâre a Consiliului Județean. Format din două corpuri de clădire construite la începutul secolului XX, prima destinație a fost aceea de Tribunal și de clădire cu celule în care cei care erau dați în judecată așteptau verdictul. Odată cu reorganizarea teritorială cele două clădiri au adăpostit, între zidurile ei, copiii orfani. “Eu mi-am petrecut între zidurile acestei instituții aproape toată viața. Am venit ca și copil orfan în 1975 și am fost plecat doar pentru a-mi satisface stagiul militar. M-am întors aici pentru a fi alături de copiii pe care puteam să îi înțeleg cel mai bine. După desființarea centrului am rămas ca și portar, administrator, om bun la toate. Cei mai mulți copii au fost ușurați să plece de aici, dar au mai fost și alții care s-au lăsat manipulați fără să știe și au dat în judecată pe cei care au grijă, de fapt, de ei. E dureros să vezi cum cineva fără scrupule se folosește de inocența lor. S-a spus că fostul centru stă închis, că nu există voință pentru a-i reprimi aici, când de fapt aici funcționează deja unele săli de clasă ale grupului școlar”, ne-a spus Szavui Zsigmond, administrator al acestui spațiu contestat.

Am intrat în fosta clădire a centrului de plasament, unde la parter au fost amenajate câteva săli de clasă. Pe unul din pereții holului se află un panou de onoare cu pozele celor mai “buni la învățătură”, din copiii care și-au petrecut o mare parte a vieții între aceste ziduri. A fost dorința conducerii Consiliului Local Miercurea Nirajului, ca acest colț să rămână neatins, pentru aducere aminte. Atunci când a sunat clopoțelul, din sălile de clasă au ieșit chipuri vesele de copii care se grăbeau acasă, la familiile lor. Camerele internat, au rămas undeva în urmă. “Am reamenajat câteva săli de clasă, mai ales pentru activități practice, săli puse la dispoziția Grupului Școlar din Miercurea, școală care se confruntă cu lipsa spațiului. Aici își desfășoară activitatea clesele IX -XII precum și clasele profesionale. Un grup de copii care au fost instituționalizați aici și apoi mutați, ne-au dat în judecată și instanța a hotărât redeschiderea centrului. Acest lucru este imposibil acum pentru că renovarea și reamenajarea integrală a clădirilor ar costa miliarde de lei. Bani pe care noi nu îi avem. Înainte de a afla de acest proces, am înaintat guvernului un proiect pentru reabilitarea clădirilor care urmau să aibă mai multe destinații: un internat, săli de clasă și, probabil, grădiniță cu program normal și prelungit”, ne-a spus Iszlai Ildiko, juristă a primăriei Miercurea Nirajului.

Dilema sistemului “Copiii adulți”

Problema minorilor aflați în îngrijirea Direcției de Protecție a Copilului a fost rezolvată. Există cinci centre de zi la Zau, Reghin și Târgu Mureș, un centru de consiliere, trei centre de tranzit, 11 case de tip familial la Sâncrai și altele de același fel în localitățile Bălăușeri, Câmpenița, Petelea, Sântana, Sărmașu, Târnăveni și Zau de Câmpie. Mai există însă problema nerezolvată a copiilor ajunși în pragul maturității pe care cei de la conducerea direcției nu au reușit încă să o gestioneze, pe de o parte pentru că este greu să te confrunți cu problemele adolescenților, iar pe de altă parte, pentru că nu au reușit să închege un program de protecție adresat acestei categorii. Copiii mari ai sistemului au rămas în centrele de plasament, locuri în care la grămadă au ajuns în mare parte niște neadaptați. Sunt viitori adulți pentru care viața în afara porților centrului reprezintă o sperietoare. “Copiii care locuiesc în căsuțe sunt obișnuiți cu responsabilitățile. Este exact ca în orice familie funcțională în care fiecare știe ce are de făcut. Știu că trebuie să spele vasele, să muncească alături de părinți în gospodărie, să aibă grijă de lucrurile personale și, nu în ultimul rând, de fapt cel mai important aspect, să învețe. Sunt în permanență supravegheați nu doar de părinții sociali ci și de asistenții sociali. Altfel stau problemele cu tinerii din centrele de plasament care au fost obișnuiți doar să primească fără a da nimic în schimb. Mulți dintre ei au vârste în jurul a 20 de ani, sunt derutați și speriați. Când încerci să îi ajuți cerând în schimb ceva de la ei, acuză. Nu sunt fraieri să își asume atribuțiuni de adulți”, ne-a spus Marin Negrescu, responsabilul sistemului de căsuțe pentru copii.

Cei care lucrează însă în acest sistem sunt de părere că termenul “copiii instituționalizați” este unul foarte larg care lasă loc speculațiilor. Să vedem de ce. În forma sa actuală, legea prevede că vârsta maximă până la care un tânăr poate rămâne în sistemul de protecția copilului este de 26 de ani, dacă este cuprins într-o formă de învățământ superior și se poate prelungi cu încă doi ani în cazuri speciale.

Cazuri speciale, “legi diferite”

Bogdan este un tânăr de 21 de ani și de câteva zile a început cursurile Universității Petru Maior. În luna mai 2006, în urma unui scandal mediatic, a fost mutat din Centrul de Plasament Luduș, fiind găzduit până la terminarea studiilor într-o căsuță de tip familial din comuna Petelea. Decizia de mutare din centru în căsuța cu minori a fost greșită și urmările ei se văd acum. Ajuns la pragul vârstei critice, dezorientat de viața de adult, încearcă să se refugieze în sistemul care până acum, de bine de rău, l-a ocrotit. “M-au mutat de la Luduș pe motiv că aș fi agresat niște minori. Dacă eram un pericol de ce m-au dus la Petelea unde erau copii și mai mici decât cei de la Luduș? Eu ca și vârstă nu aveam ce să caut în căsuțele coordonate de domnul Negrescu și asta se vede acum, când m-au alungat din căsuță, înapoi la centrul din Luduș nu mă mai primesc și am rămas pe drumuri. Dacă au grijă de noi copiii așa cum spun ei, firesc ar fi fost să aștepte concluzia medicului legist și după aceea să ia hotărâri. Eu știu că actul a ieșit și este specificat în el că cei care au declarat că m-am atins de ei, nu au urme de violențe nici proaspete și nici vechi. Am fost mutat de la centru pe baza unor minciuni și acuma vor să mă dea afară de tot. S-au speriat când au văzut că sunt student. În loc să se bucure că în sistem sunt copii care reușesc să învețe, îi înlătură”, ne-a spus Bogdan atunci când ne-a vizitat în redacție. De câteva săptămâni, Bogdan doarme și mănâncă pe unde apucă pentru că la direcție i se spune că o comunicare între părți e posibilă doar prin acte. A depus o serie de cereri de a fi reprimit în sistemul din care a fost aruncat cu brutalitate, dar răspunsul întârzie.

“Chiar dacă a terminat liceul, Bogdan trebuie să înțeleagă că nu va fi lăsat pe drumuri. Ceea ce este clar e faptul că nu mai poate sta la Petelea sau în altă căsuță, acestea fiind destinate copiilor. Deja în locul lui, au fost duși doi copii mici. I-am oferit loc de muncă pentru a se putea întreține, cazare și masă, dar a refuzat, pe motiv că este mic și fragil și nu poate lucra în construcții. Noi i-am oferit posibilitatea de a munci acasă, în camera de apartament pe care i-o punem la dispoziție. Plus trei luni în care îi plătim cazarea și masa. Să fim serioși. Noi avem pretenția de la proprii copii să se întrețină singuri la vârsta de 21 de ani. Trebuie să îi tratăm egal. Dacă Bogdan va accepta ideea de ajutor în care să se implice muncind, va fi bine. Suntem mândri că tinerii noștri ajung la facultate. Nu suntem absurzi și știm că un student are de învățat, dar trebuie să își asume și resposabilități. Legea care spune că trebuie să avem grijă de ei până la 26 de ani, la asta se referă. Sistemul de protecție a copilului nu este un sanatoriu și pe lângă drepturi mai au obligația de a învăța, de a se comporta civilizat, de a munci și în final de a se integra în societate. Beneficiarul este în fond el, copilul sau tânărul și în final societatea. Cum îi pregătim așa îi avem”, a conchis Marin Negrescu, atunci când i-am solicitat o întrevedere. Bogdan a luat legătura apoi cu Marin Negrescu, dar nimic din ceea ce ni s-a spus nouă nu a fost pus în practică. Copilul susține că i s-a cerut să lucreze în construcții, de la ora cinci dimineața până la ora 17 după amiaza. Asta după ce a fost acuzat că profită de mărinimia sistemului pentru a face o facultate, când de fapt capacitatea lui intelectuală este redusă… Nu a primit de la direcție nici măcar banii necesari depunerii actelor pentru înscrierea la facultate. Atunci cum rămâne cu mândria de a-i vedea realizați pe copiii din sistem?

Polul opus

Kristoff Lajos este și el, începând din această toamnă, student al UPM Târgu Mureș, Facultatea de Științe și Litere, secția Relații Internaționale și Studii Europene. Este unul dintre tinerii care au înțeles devreme că pot reuși doar prin forțele proprii și cu mult înainte de terminarea școlii a muncit. Și-a descoperit talentul de a scrie și nu de puține ori și-a încercat pana în presa locală. Deși, spre deosebire de Bogdan, el este susținut de direcție și ajutat să își continue studiile, i se interzice dreptul la lucru. “Pe perioada studiilor voi sta în cursul săptămânii la internatul Liceului Forestier, iar în zilele libere mă voi întoarce la centrul din Luduș. Am solicitat direcției să îmi ofere un post de referent, dar mi s-a spus că nu am studiile necesare. Este adevărat dar am experiența celor 18 ani petrecuți în centre de plasament, am experiența voluntariatului la Salvați Copiii, plus pregătire pentru moderator lider în domeniul drepturilor copilului. În urma seminariilor parcurse în același domeniu, am elaborat un proiect de program de educație și informare privind drepturile copilului. Nu suntem priviți cu seriozitate și e păcat pentru că mulți dintre noi chiar avem idealuri și vise pentru care luptăm să le realizăm. Cererea mea a primit o rezoluție seacă: mă vor angaja atunci când va fi loc de referent”, ne-a spus Kristoff Lajos.

In acest moment patru copii proveniți din acest sistem sunt studenți. Doi dintre ei, Ana Năznan și Nicușor Făgăraș, mai mari decât ceilalți, urmează cursurile universităților alese, fără să li se fi pus condiții sau să fi depus cereri de locuri de muncă. Sunt susținuți 100% de Direcția pentru Protecția Copilului. Kristoff Lajos este și el susținut, dar i se refuză un loc de muncă prețios pentru el. Iar lui Bogdan Oltean i se condiționează susținerea, doar dacă acceptă să lucreze muncă grea, pe șantier, zi lumină. Dar nici acest loc de muncă nu îi este garantat decât trei luni de zile. Dacă acceptă, s-ar putea trezi peste un timp și dat afară din sistem și fără adăpost deasupra capului.

Colegii lor, mai mici cu doi trei ani stau în expectativă. “Mai am doi ani de școală. Cum nu îl lasă pe Bogdan să facă facultate, cred că nici pe mine nu mă lasă. Mi-e frică. Chiar aș vrea să fac o facultate. Altfel ce fel de viitor aș avea?”. Dacă vom trece sub tăcere numele acestui copil, sperăm să fim înțeleși. Dar el există și la fel ca alții care au această dorință de a-și continua studiile, așteaptă și speră. E prea mult oare, ca un sistem care are în grijă copiii abandonați de părinți, să nu uite că asta e menirea lui? Singurul motiv pentru care există?

Într-un caz fără precedent la noi în țară, instanța s-a pronunțat în favoarea copiilor. “Obligă pârâții Consiliul Județean Mureș, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și Primăria Miercurea Nirajului, la redeschiderea centrului de plasament menționat, situat în Miercurea Nirajului str. Trandafirilor nr. 79 și la repunerea acestuia în situația anterioară datei de 30 iunie 2005, urmând a fi reprimiți în funcție de opțiuni, copiii externați ca urmare a măsurii de închidere a centrului”.

Primăria Miercurea Nirajului, Direcția de Protecție a Copilului și Consiliul Județean au făcut recurs. Și ei și copiii, dar și acei oameni din umbră care i-au instigat pe copii la revoltă, așteaptă, cu sufletul la gură, verdictul.

Eugenia KISS