Revoluție la geamantan
Cum sunt pasionat de termenii sforãitori, auzindu-l pe domnul Geoanã cã vrea sã inițieze o revoluție a binelui, m-a cuprins o admirație eticã necondiționatã pentru liderul PSD. Ba chiar am avut impresia cã s-a întrupat un arhanghel și a preluat frâiele lunecoase ale partidului abia scãpat din mâna primului maestru vânãtor.
Domnul Geoanã e din ce în ce mai înclinat spre metafizicã. Se pare cã și-a epuizat terminologia politicã, tehnicã sau ideologicã, a ajuns la capãtul rãbdãrii și se dedã cu un ultim avânt filosofãrii. Cu deosebirea, radicalã, cã filosofii nu trãncãnesc înainte de a-și defini termenii, a-și fixa ocurențele care sã-i facã inteligibili. Animat de efuziuni poetice, Mircea Geoanã încãlzește în propria cavitate bucalã un termen ce-l arde la limbã ca un cartof fierbinte; nu reușește nici sã-i simtã gustul, nici sã-l explice altora. Pânã acum n-a reușit sã-l converteascã la cruciadã nici pe sensibilul înțelept Ion Iliescu, dispus oricând sã intre în transã la auzul termenilor populiști, și nici pe colegii de triunghi amoros-politic Nãstase și Mitrea. Iar cât ține de ecourile în mass-media, a reușit sã-și atragã ironia unor condeieri prestigioși și zâmbetele unor analiști lucizi.
Din patinajul conceptual al liderului PSD am reținut totuși o idee. Într-o emisiune recentã, invitat la Nașul, Geoanã spune cã pentru o reformã veritabilã a formațiunii pe care o conduce, dar și în perspectiva accederii la guvernare, trebuie sã aducã „un geamantan” de mãsuri noi și alt „geamantan” de oameni capabili sã le performeze. Perfecta claritate a ideii nu aduce cu toate astea nimic nou fațã de textele pe care de la alegerea în fruntea PSD Geoanã le-a tot livrat în intervențiile publice, dar care n-au fost urmate de nici un fel de mãsuri. Cu cât știe mai bine ce are de fãcut, cu cât își nuanțeazã proiectele și discursul în desele intervenții publice, cu atât domnul Geoanã obosește mai repede și nu mai are literalmente energie pentru a le pune în aplicare. De regulã, modul cel mai sigur de a rata un proiect este sã vorbești mult despre importanța realizãrii lui. De vreme ce ai vorbit atât de emoționant despre el, crezi cã, printr-o magie a cuvintelor, el s-a și realizat. Iar domnul Geoanã pare fascinat de rezonanța magicã a sintagmei „revoluție a binelui”.
Adoptând un discurs defensiv în care deplorã epurarea administrativã a funcționarilor PSD și tentațiile totalitare ale lui Bãsescu, Geoanã a devenit un lider obosit lingvistic ce nu mai gãsește nimic convingãtor pentru a-și atrage credibilitate, ca sã poatã reporni motoarele simpatiei publice. Ultimele sondaje claseazã PSD-ul cu vreo douãzeci de procente sub alianțã, iar el stagneazã undeva la coeficientul de popularitate deținut pe când concura cu Bãsescu.
Desigur, lãsând la o parte caracterul retoric al exprimãrii, ignorând naivitatea pateticã a liderului PSD, o revoluție a binelui ar merita încercatã la noi în țarã. Dar nu ar fi rentabilã pentru o bunã parte din oamenii politici, nici de la putere, nici din opoziție. Ceea ce mã face sã cred cã ea nu se va produce, sã rãmân rezervat în a urca pe baricadele iluzorii imaginate de domnul Geoanã.
de Vali MUREȘAN
