România, încotro? (II)
Lumea se schimba. Într-un ritm accelerat. Pe întregul mapamond este tot mai evident faptul ca democratia este în suferinta. Pare ca si-a epuizat resursele si si-a atins limitele. Spre ce ne îndreptam? Care va fi viitorul Europei (înca unite) sub forma â€hibridului†UE? Dar a României? Este oare nevoie de un nou model economic întrucât cel actual nu mai corespunde? si care ar fi acel model economic (panaceu) pe care ar trebui sa-l urmeze România? Exista oare vreo similitudine între timpurile pe care le traim în prezent si cele de acum mai bine de 80 de ani? Despre posibilele evolutii în contextul degradarii continue a situatiei economico-sociale în Europa si în lume, dar si despre posibilele riscuri de securitate pentru România si continentul european, iata câteva opinii ale unor fosti înalti functionari din diplomatia româneasca si din serviciile speciale românesti.
Germania, †coloana de rezistenta a UEâ€
Pâna în prezent, Germania nu a simtit efectele crizei economice, dar acest lucru este posibil în 2012. Traian Plesca, fost ministru consilier, cu o importanta expertiza pe spatiul german, ne-a declarat: â€În ciuda crizei, Germania a avut în 2011 rezultate economice foarte bune: o crestere de 3% si un deficit de doar 1% din PIB, somajul foarte redus. Cancelarul Angela Merkel admitea ca anul 2012 va fi mai dificil, dar ca, totusi, Germaniei «îi va merge bine». Ceea ce intereseaza în 2012 în UE este daca Germania îsi va asuma o mai mare raspundere în gasirea de solutii pentru atenuarea crizei euro, care ar putea periclita însasi existenta UEâ€. În pofida sigurantei pe care o afiseaza public, cancelarul german Angela Merkel s-a dovedit deseori ezitanta în luarea unor decizii ce vizau acordarea de sprijin nemijlocit fata de state din UE aflate în criza. Iata ce spune Traian Plesca în acest sens: â€În context, se suspecteaza ca unele tari ar considera UE drept locul unde si-ar putea impune interese nationale si nu ca o institutie a compromisului între parteneri. Acesta este cadrul general în care va actiona si Germania în 2012, devenita în acesti ani de criza o coloana de rezistenta a UE, fara de care nimic nu poate decis si fara a carei contributii financiare nici o tara nu poate fi ajutata eficient. Pozitia ezitanta îndelungata a cancelarului Angela Merkel de a sprijini tarile membre puternic afectate de criza a lasat impresia ca Germania ar practica insuficienta solidaritate fata de acestea, ca ar vrea sa impuna si altora politica sa rigida de austeritateâ€.
Germania-Franta, un tandem asimetric
Este evident ca cele mai importante hotarâri cu privire la politica economica a UE, au fost elaborate si discutate initial de tandemul Germania-Franta sau altfel spus, Merkel-Sarkozy. Referitor la acest aspect, Traian Plesca a precizat: â€Tandemul Germania-Franta, în ciuda asimetriei sale, va ramâne si în actualele împrejurari nucleul initierii principalelor decizii privind soarta UE. Pentru cancelarul federal o prabusire a Euro-ului ar echivala cu esecul proiectului european. Este de asteptat deci ca Germania sa-si flexibilizeze pozitia sa în principalele puncte de divergenta fata de majoritatea partenerilor ei. Deja si-a manifestat sprijinul pentru lansarea grabnica a unei initiative pentru stimularea cresterii economice si a locurilor de munca, ca parte a unei strategii de reducere a poverii datoriilor. Deocamdata, Germania nu sprijina ideea emiterii de eurobonduri de catre Banca Centrala Europeana – împrumuturi garantate de tarile membre UE în favoarea tarilor puternic îndatorate. De la ea se asteapta în acest an si „sacrificiiâ€: reluarea rolului ei de locomotiva a cresterii economice europene. Fata de atâtea exigente, Germaniei îi revine o mare raspundere, iar pozitia cancelarului federal Angela Merkel, în 2012, nu este de invidiat.â€
Dictaturile militare nu au rezolvat problemele. Dar nici FMI
Greu încercatul continent latino-american, teren al unor experimente politice si militare concepute în diversele â€laboratoare†ale marilor arhitecti ai lumii, pare ca si-a gasit în cele din urma drumul de urmat. Unul propriu, nu impus din afara. Despre evolutiile din acest spatiu, George Apostoiu, fost diplomat de cariera, cu o concludenta expertiza pe acest spatiu, ne-a declarat: â€Latino-americanii s-au vindecat de boala endemica a dictaturilor militare corupte. Guvernele de stânga instalate în majoritatea statelor de pe continent au acum conditii ceva mai propice pentru valorificarea pe plan national a uriaselor resurse naturale de care dispun. Experientele sunt pozitive, unele reusite sunt exceptionale. Brazilia este azi a sasea putere economica a lumii. Argentina, prabusita sub guvernanta FMI, este acum un stat echilibrat si prosper de când si-a luat soarta în mâini. Venezuela se afla printre marii exportatori de petrol ai lumii. Urmându-le exemplul, Peru are ca deviza: sa transformam statul pentru a ne dezvolta Aceste tari au reusit diminuarea inegalitatilor prin politici sociale, orientarea bugetelor spre dezvoltare, cresterea randamentului în educatie, regularizarea imigratiei prin integrareâ€.
Vaticanul negociaza în secret iesirea Cubei din izolare
Transferul de putere dinspre El Lider Maximo, spre fratele sau Raul s-a facut la modul firesc, fara probleme. Acesta din urma a înteles însa ca mare miza a momentului este iesirea Cubei din izolarea care i s-a impus timp de câteva decenii. Iar Vaticanul, discret, s-a implicat în acest demers. Referitor la acest aspect, George Apostoiu a precizat: â€Cuba se afla în cursa permanenta cu viitorul. Masura luata de Raul Castro de a elibera 2.900 de prizonieri pare surprinzatoare, mai ales pentru cei cu prejudecati. O precizare: noua gratiere este rodul negocierilor constante si discrete pe care Vaticanul le poarta cu Havana de decenii, cu beneficii pentru relaxarea ideologica, libertatea opiniilor si a religiei. Dar si aceasta interpretare ar fi incompleta daca nu am accepta realitatea ca, dupa o jumatate de secol de blocada americana, regimul castrist, condus acum de Raul Castro, este constrâns sa gândeasca viitorul Cubei pornind de la imperative economice si nu ideologice. Lumea latino-americana se schimba din mers descoperindu-se pe sine. Viitorul ei nu poate fi conceput în afara unor noi, dar echitabile relatii cu Statele Unite. Astfel, sperantele pentru eradicarea saraciei, o alta boala cronica a continentului, ar fi cu mult mai îndreptatite.â€
Nascut în 1942, Traian Plesca este absolvent al Facultatii de istorie din cadrul Universitatii Bucuresti. În 1968 a fost angajat în Ministerul de Externe, ca atasat la Directia Europa Occidentala, referent pentru Austria, desavârsindu-si pregatirea diplomatica cu un curs postuniversitar de Relatii Internationale, studii desavârsite la Viena, unde, în perioada 1971-1973, a frecventat cursurile Academiei Diplomatice. A functionat atât în cadrul Centralei MAE, cat si în cadrul Ambasadelor României. Reprezentative sunt în acest sens functiile îndeplinite la Berlin, Bonn, Viena si Praga (1974 – 1980, la Ambasada României la Berlin, iar în intervalul de timp 1985-1990, la Ambasada României din Bonn, ca prim-colaborator al ambasadorului). Între 1993 – 1998, a îndeplinit mai multe functii în cadrul Ambasadei României la Viena (consilier pe probleme de presa si politica; însarcinat cu afaceri ad-interim – timp de 9 luni, girant al atasatului militar – timp de 6 luni; prim-colaborator al ambasadorului). Între anii 2004 – 2005, a fost prim colaborator al ambasadorului României la Praga. Este doctor în economie si autor al mai multor studii si comunicari stiintifice, precum si al unor importante traduceri din autori germani, precum E. Matzner, H.P.Martin si H.Schumann s.a.
Licentiat al Universitatii Bucuresti – Facultatea de Filologie, apoi bursier UNESCO, la Paris, in 1969, George Apostoiu a functionat în MAE român, din anul 1963, pâna în 2008, îndeplinind diferite misiuni diplomatice la Paris (UNESCO si Uniunea Latina), Bruxelles, Luxembourg, Roma, Moscova, Havana. A publicat mai multe articole, studii si comunicari, precum si lucrari de mare cuprindere intelectuala, dintre care se cuvine sa enumeram: ,,Mihai Eminescu. Rayonnement d’ un génie†(1989), ,,Eminescu. Pour le monde latinâ€, (2001), ,,Buongiorno, Italia†(2002), ,,Un Talleyrand pentru România. Trecut imperfect, prezent obsedantâ€, (2006), ,,Neamul si Babilonia. Spiritul public în cultura românaâ€, (2009). Ministrul consilier George Apostoiu a realizat, de asemenea, si traduceri din literatura franceza si francofona, precum si traduceri din poezia contemporana franceza, belgiana si africana.
