România – mințită, furată, mereu înșelată

Foarte doct, dar deloc convingător prin eficiența rezultatelor care întârzie să se facă simțite, de 20 de ani încoace se vorbește de reforma învățământului românesc. Ceva început, dar niciodată terminat. Dincolo de frumusețea argumentării “împănate” – oare cum altfel? – cu experiențele europene în materie de educație, reforma învățământului este doar un concept abstract care ascunde grave disfuncționalități de sistem, dar și de concepție. Școli insalubre sau/și prost dotate, profesori prost plătiți, deci puțin motivați pentru a lucra în sistem, la care se adaugă alții, mai puțin pregătiți și care practic parazitează sistemul, produși “pe bandă” de SRL-uri universitare de apartament, precum și elevi cu tare grave de comportament dau o imagine deloc convingătoare a unui învățământ aflat în suferință cronică de ani buni. Lipsa banilor, dar și a unei politici coerente, care să reziste schimbărilor de guvern, fac imposibilă reforma de substanță, atât din interior, cât și din exteriorul sistemului. La fiecare început de mandat, învățământul și reforma acestuia sunt declarate ritos drept priorități naționale, dar politicile educaționale – unele chiar de bun simț și cu vădite valențe pozitive – își pierd însă din élan și consistență pe măsură ce implementarea lor se lovește de hățișurile birocrației centrale, de interesele materiale ale unor grupuri din teritoriu, dar și de mărginirea intelectuală a celor promovați în sistem pe criterii de partid și nu de competență profesională. Ceea ce a mai rămas bun din sistemul românesc de învățământ, e “piratat” cu succes din afară. Până la debutul crizei economice mondiale, dar chiar și acum – e drept că într-un număr mult mai mic – medici, fizicieni, ingineri și informaticieni de elită, “produse” ale școlii românești au plecat cu “traista-n băț” spre alte zări mai generoase cu potențialul lor intelectual. E cunoscut și faptul că după 1990, sute de premianți ai olimpiadelor școlare internaționale au plecat spre SUA, iar după 1995, toți cei 25 de olimpici internaționali la fizică au fost aduși în aceeași țară. O situație similară este și cea a premianților internaționali la matematică. Un colegiu de elită din România – pe numele său “Tudor Vianu”, dar nu e singurul din țară – “exportă” anual, pe gratis, 10-12 copii. Deghizate mai mult sau mai puțin în așa-zise parteneriate educaționale, exportul de inteligență românească, adică a ceea ce mai rămăsese încă nefurat în țara asta, a devenit cât se poate de profitabil pentru alții. Dar acest furt deghizat în nobile intenții, e valabil și în cazul unor profesori de elită, precum Titu Andreescu, Răzvan Gelca, dar și al altora. Primul dintre ei a fost deja “antrenor” al lotului olimpic american de matematică și pentru prima dată SUA a câștigat detașat o olimpiadă internațională. Dar și alte țări, precum Franța, privesc cu interes spre unii profesori români. Mințită, furată, mereu înșelată, și din afară, dar și din interior, România e încă o “Joiană bună de muls”. Hemoragia de creiere românești nu mai poate fi oprită doar cu bune intenții. România pare a fi condamnată definitiv în a deveni doar o țară de consum și de export de mână de lucru ieftină, puțin calificată și prost plătită. La final de reformă educațională probabil că doar asta vom mai putea produce.

Nicolae BALINT

nicolae@ziaruldemures.ro