Românii din SUA, nemulțumiți de alegerile din România

Domnul Dwight Luchian-Patton – care ne-a vizitat redacția în această vară – este un foarte bun român stabilit în SUA. Plecat din România de foarte mulți ani, dl. Luchian-Patton și-a servit patria de adopțiune cu curaj, cu onoare și cu demnitate în războaiele pe care această super putere le-a purtat. A fost onorat cu cele mai înalte distincții ale statului american, dar cu toate acestea n-a uitat că este român prin naștere. Ieșit la pensie din armata americană, a fondat “Clipa Magazine” din USA, o publicație etalon a diasporei române, crezând sincer că în acest fel își va servi nu numai conaționalii stabiliți în SUA, dar mai ales cauza românească care este destul de slab reprezentată în diaspora. A făcut acest lucru din suflet de român, fără niciun fel de interes material. Mărturisesc sincer că mă bucur și mă simt onorat să mă număr printre prietenii domniei sale deși, nu de puține ori, l-am contrazis pentru că subscriu la ceea ce spunea Piron (un citat drag domniei sale): “Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a spune ceea ce gândești.” Fac precizarea că nu sunt întotdeauna de acord cu ceea ce spune dl. Luchian-Patton, pentru că în principiu ideile noastre concordă. Și asta, chiar dacă eu, ceva mai pragmatic – pentru că viața mea de cu zi cu zi se circumscrie acestui spațiu românesc – consider că relațiile cu Rusia de la care cumpărăm cel mai scump gaz dintre toate țările din Europa, ar trebui să se situeze înaintea relațiilor cu SUA, de la care am primit mult prea puțin până acum. Și asta dincolo de admirația mea, mărturisită, pentru (colonelul) Putin. Oricum SUA e de vreo șase ori mai departe decât Rusia și orice am face noi românii, vom rămâne vecini cu Rusia pe mai departe. Și asta, în ciuda faptului că suntem sau nu dispuși să uităm ce a însemnat apropierea noastră (nefastă) de Rusia în decursul istoriei. Odată în plus, cred sincer în atitudinea domniei sale de PROTEST și tare aș vrea să cred că NU am dreptate în ceea ce, cu respect voi spune în continuare. Vreau să-ți spun dragă Dwight – cu scuzele de rigoare că te contrazic oarecum – că m-aș bucura sincer ca acel om (“fotograf”) ajuns reprezentant al românilor din diaspora americană să fie un om al serviciilor noastre. Ar fi o (minimă) dovadă de profesionalism din partea acestor servicii întreținute din bani publici, chiar dacă nivelul (educațional) al individului în cauză este relativ scăzut. Pentru că dacă este “omul nostru”, cu siguranță că ar trebui să știți și voi, americanii. În această țară, România, nimic nu se mai mișcă azi fără să știți și VOI. Dezarmant, nu? Evenimentele din ultima lună demonstrează – o dată în plus – acest lucru. Ambasadorul Taubman care ne-a încălcat demnitatea națională în mod grosolan de două ori până acum, și-a amânat plecarea de la post abia după alegeri. De ce? Pe de altă parte, atașatul politic al SUA la București s-a deplasat în urmă cu o lună în Harghita și Covasna – în preajma alegerilor – pentru a purta discuții cu liderii PCM. De ce? Dacă România a ajuns să fie “sat fără câini”, în schimb în SUA, cu cele peste 10 servicii secrete pe care le are, nimic nu mișcă…fără voia ei.

Cu aceeași sinceră prietenie,

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com

PROTEST

La începuturile existenței noastre, “Clipa Romanian Magazine”, editată în USA, a avut ca motto un extras dintr-o scrisoare a lui Voltaire, adresată lui Piron: “Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a spune ceea ce gândești.” V-am făcut această modestă introducere pentru a reliefa faptul că am un respect deosebit pentru părerile adverse sau contrarii și nu cer nimănui să-mi împărtășească opinia. Berttolt Brecht ne spunea în “Teroarea și mizeriile celui de-al treilea Reich” că lumea va ajunge în pragul prăbușirii, a autodesființării atunci când neinițiații, neștiutorii, oamenii mai puțin dotați intelectual, vor da lecții celor inițiați, știutori și dotați cerebral. Previziunile lui Brecht s-au adeverit, dacă aveți amabilitatea de a trece în revistă “aleșii” serviciilor, pardon Diasporei. Cel puțin, USA este locul în care mulți emigranți de origine română sunt posesorii celor mai înalte distincții militare sau civile. Să alegi a fi reprezentat de un “fotograf”, personaj asupra căruia planează îndreptățite semne de întrebare și al cărui nivel educațional s-a oprit la un nivel revoltător de jos, este o insultă la adresa comunității române din America. Consiliul Mondial Român, Consiliul Româno-American, Miorița Noastră și alte multe organizații se alătură protestului meu. Implicarea Bisericilor, indiferent de denominație s-a făcut împotriva Legii Americane, care nu permite implicarea organizațiilor Non Profit, în activități politice (Section 501/3). În plus, și organizarea centrelor de votare în Biserici este, după umila mea părere, aberantă. Se pare că s-au oferit sume însemnate de bani, pentru “cumpărarea” voturilor. Oricum instituțiile americane abilitate vor investiga această mascaradă, organizată pe malul Dâmboviței cu complicitatea factorilor locali. În zona în care locuiesc, trăiesc 88 minorități naționale. Nici una, dar absolut nici una, nu are reprezentanți parlamentari în țara lor de origine. Și aici, noi am vrut să fim diferiți de restul lumii civilizate și să ne “fotografiem” conaționalii cu ajutorul “specialiștilor” în domeniu. Cu respect și elocință vă rog să susțineți protestul meu și să-l faceți public. Dicționarele lumii nu-mi furnizează suficient material lingvistic spre a-mi exprima indignarea față de această mârșăvie. Unul din favoriții mei scriitori, Tom Stoppard, spunea în “Jumpers” că nu votarea este democrație, ci numărătoarea. (It’s not the voting that’s democracy, it’s the counting). Se pare, ca și în multe cazuri similare, că numărătoarea s-a făcut înainte de a începe votarea, marginalizându-se singurul candidat asupra căruia nu planează nici cel mai mic dubiu și a cărui “verticalitate” comportamentală, educațională, intelectuală, morală și spirituală mă face mândru să afirm că provin din același perimetru geografic. Este vorba de Constantin Timoc, inginer de prestigiu mondial, fost angajat al NASA, persoană ale cărui lucrări științifice au aplicativitate în cele mei senzitive ramuri ale economiei americane. În plus, deloc de neglijat, de peste 40 de ani în America, nu și-a uitat glia natală. De astfel de oameni avem nevoie în Senat și Camera Deputaților !

Cu deplină cordialitate,

Dwight L. Patton, Director “Clipa Magazine”-USA