Românii intra în Prostul Craciunului
BABA CU OCHELARI
“Sa-i dea Dumnezau sanatate lui domnu’ Boc, ca ne ajuta foarte mult… Daca nu era el, cu scumpirile, nu stiu zau cum puteam noi tine postul asta!
Începând de luni, 15 noiembrie, românii si ceva tigani, cu mic cu mare, cu functii sau fara, simpli cetateni sau distinsi directori si presedinti, intra într-o noua etapa a Postului Renasterii Nationale, perioada în care îsi pregatesc stomacul, buzunarul, dar mai ales rabdarea, printr-un regim auster, strict de supravietuire, pentru a întâmpina cum se cuvine mult asteptata Renastere a României.
De fapt, românii o tin tot într-un post de 20 de ani, si acesta va mai continua mult si bine. Postul a presupus renuntarea la pensie, la salariu, la concediu, la alocatii pentru copii, la sporuri de tot felul, cum ar spune bunicii… la traiul de dulce de odinioara. Lunea si vinerea se vor consuma doar discursuri ieftine, fara consistenta, din Parlament, iar martea si joia, se face dezlegarea la putin optimism, dar nu mult, ca face rau, iar duminica, se consuma ce mai ramâne prin frigider. Daca în zilele de luni, miercuri si vineri, apare vreun scandal în Parlament, sau vreo greva generala, de preferat a nu se consuma nimic, pentru a nu pune stomacul în neplacuta situatie de a fi întors pe dos. Un adevarat post nu se rezuma doar la a pune capul în pamânt si a accepta ideea ca, las ca trece si asta, sau doar la abtinerea de a spera la ceva bun fara acoperire. Postul mai implica lupta de fatada împotriva coruptiei si a evaziunii fiscale, împotriva a tot ce e nefiresc si care e tot mai institutionalizat, în cazul celor care postesc din functiile de conducere. De asemenea, omul de rând, în perioada postului, este obligat sa renunte la iubirea fata de cultura, fata de valori, fata de tot ce este frumos, si sa se roage la micul ecran, la sfintii de politicienii, la analistii politici, la manelisti, la fufele neprihanite ale prezentului, practic la toata aceasta pleiada de aratari cu aura sparta, care monopolizeaza slujba zilnica a micului ecran. Daca face totusi un abuz si mai citeste o carte, sau mai atenteaza la canonul postului, cu vizionarea unei piese de teatru, nu-i ramâne decât varianta spovedaniei, si trage o fuga la parintele de filiala, cerându-si iertare si o înscriere în parohia sa portocalie. Calendarul neoficial social ne spune ca postul se va prelungi mult si bine. E bine ca el nu va fi unul negru, va fi portocaliu, în care, salvatorul este asteptat sa renasca din propria-i minciuna, si sa ne aduca mult asteptata mântuire si prosperitate.
si dupa un post lung si greu, va veni si mult asteptata dezlegare la bucurie si la traiul lipsit de griji. Sa vezi atunci porcul ce mare si gras va fi, ce de fripturi, sarmale si cârnati vor ajunge pe masa celor care au respectat întocmai canonul postului, impus cu litera de lege de cei care ne conduc. Când va fi masa festiva e greu de precizat, mult visatul porc continua sa se îngrase, continua sa fete alti purcei, care duc mai departe canonul postului Renasterii Nationale, pentru un neam care tot posteste, tot pofteste, dar mai ales prosteste.
