Rusia aplica principiul dominoului
Dupa ce SUA a recunoscut independenta Kosovo, provocand surprindere, iritare si ingrijorare in mai multe state europene, a venit acum randul Rusiei sa faca acest lucru. Demonstratia de forta a Rusiei in Georgia si recunoasterea unilaterala a Abhaziei si a Osetiei de Sud de catre Moscova nu a facut altceva decat sa potenteze sentimentele de incertitudine in zonele unde exista “conflicte inghetate”. In prezent asistam la o incercare de rescriere a unor principii de drept international statuate imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Este evident ca frontierele geografice nu vor putea niciodata sa coincida cu cele etnice. In acest moment, cand situatia in zona post-conflict cunoaste iarasi o tendinta de escaladare, solutiile la fel ca si consecintele sunt inca greu de prevazut. Deocamdata este doar un razboi al declaratiilor, dar prezenta militara sporita a NATO in Marea Neagra nu are nici pe departe darul de a detensiona situatia in zona. Statele membre ale UE nu au luat o pozitie comuna hotarata fata de evolutiile situatiei din Caucaz si din zona adiacenta, dar nici Rusia nu se bucura de sustinerea dorita, nici macar din partea statelor traditional sustinatoare a politicii Moscovei. Pe de alta parte, si politica promovata de SUA si administratia Bush este tot mai mult contestata.
China intr-o mare dilema
La summitul Organizatiei pentru Cooperare de la Shanghai, desfasurat saptamana trecuta la Dusanbe – grup din care face parte si Rusia – atitudinea adoptata de Moscova vis-a-vis de provinciile georgiene separatiste nu s-a bucurat de sustinerea scontata. Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan si Kirgistan s-au exprimat in principiu pro-Moscova. In schimb atitudinea adoptata de China – si ea membra a grupului – a fost usor evaziva. Ea si-a exprimat public “ingrijorarea, considerand ca singura solutie pentru detensionarea situatiei in zona o reprezinta dialogul”. China a ales o solutie oarecum de mijloc si asta pentru ca se afla in fata unei dileme: a critica Rusia, stat cu care are relatii foarte bune, inseamna a pierde un aliat traditional. A sustine in schimb atitudinea Rusiei fata de cele doua provincii georgiene separatiste inseamna a incuraja cererile de independenta a Tibetului budist si a provinciei Xinjiang, din nord-vestul Chinei, cu populatie preponderent musulmana. Evident ca pentru China este o alegere dificila, iar pe moment, adoptarea unei pozitii transante ar putea avea consecinte imprevizibile.
Lavrov versus Kouchner
Franta, tara care detine in prezent presedintia UE, a convocat pentru luni, 1 septembrie a.c., un summit extraordinar pentru a lua in discutie situatia creata in Caucaz ca urmare a razboiului dintre Rusia si Georgia, precum si pentru discutarea atitudinii adoptate de Rusia prin recunoasterea celor doua provincii separatiste. Bernard Kouchner, ministrul de Externe al Frantei, a declarat ca la summit “se va incerca adoptarea unui text puternic, care sa demonstreze hotararea noastra de a nu accepta ceea ce se intampla in Georgia”. Motivatia necesitatii adoptarii unei asemenea atitudini ar fi – in opinia lui Kouchner – posibilitatea ca Rusia sa ia in “vizor”, ca viitoare tinte, Republica Moldova sau Ucraina, state in care exista “conflicte inghetate”. Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a respins opiniile lui Kouchner declarand ca “Este o imaginatie bolnava si probabil acelasi lucru este valabil si in cazul sanctiunilor. Cred ca este o demonstratie de confuzie totala”.
La Marea Neagra,
miros de praf de pusca
In acest moment, Marea Neagra este una dintre cele mai patrulate mari. In apropiere de Georgia se afla patru nave de razboi ale NATO (una germana, una poloneza, una spaniola si una americana), iar Mount Whitney, nava amiral a Flotei a VI-a americane, a primit ordin sa se deplaseze si ea in zona respectiva. Marina rusa nu a ramas mai prejos si a trimis in aceeasi zona – la mai putin de 200 de km de navele NATO – crucisatorul Moskva, nava amiral al Flotei ruse din Marea Neagra. Intre timp, Ucraina, incurajata probabil de prezenta NATO in zona, a impus mai multe restrictii vizand manevrele flotei ruse stationate in portul ucrainean Sevastopol din Crimeea. Autoritatile de la Kiev au cerut imperativ Moscovei ca navele si avioanele care stationeaza la Sevastopol sa notifice autoritatilor ucrainiene iesirea in larg a acestora, precum si traseul si armamentul pe care-l au la bord, cu 72 de ore inainte. Cererea autoritatilor ucrainiene a fost luata in deradere de seful Statului Major al Armatei ruse care a declarat ca nu se va supune acestor cerinte pentru ca “e ca si cum as da raportul la Washington”. Pe de alta parte, autoritatile ruse au acuzat SUA ca s-a ajuns la aceasta stare de incordare si ca urmare a faptului ca razboiul declansat de Georgia in provincial separatista Osetia de Sud a fost coordonat de militari americani prezenti pe teritoriul respectivului stat. Sfidand si mai mult orgoliul american, Rusia a anuntat testarea cu succes a unei rachete intercontinentale de tip TOPOL, replica la intentia NATO de a amplasa scutul anti-racheta in unele state europene.
“Planul Kozak” pentru Moldova, pentru Ucraina
un alt scenariu
Pentru Moldova, stat in care presedintele Voronin face o politica duplicitara “cochetand” cu UE, dar sustinandu-l de fapt pe Putin, Rusia foloseste ca element de santaj situatia din Transnistria. In acest sens, presedintele rus Medvedev a propus luarea in discutie a asa-zisului “Plan Kozak”, care prevede federalizarea Republicii Moldova, ca solutie pentru rezolvarea “conflictului inghetat” din Transnistria. Vis-à-vis de planul conceput pentru statul moldovean, autoritatile de la Bucuresti se complac intr-o (condamnabila) stare de expectativa. In cazul Ucrainei, strategii de la Moscova au propus luarea rediscutarea situatiei provinciei Crimeea, cedata Ucrainei in 1954, de catre liderul sovietic Nichita Hrusciov. Reintrarea Crimeii in componenta statului rus ar avea serioase consecinte politice si economice pentru Ucraina. In momentul de fata, Ucraina, stat in care traieste o importanta – ca numar – comunitate rusa, se confrunta intr-un mod evident cu problema divizarii statale. Vestul catolic este pro-occidental, iar estul ortodox – cu o pondere numerica mai mare – este mai apropiat de Rusia. Sunt inca multe necunoscute, iar in acest moment evolutiile politice in zona Marii Negre nu sunt deloc incurajatoare.
Nicolae BALINT
nicolae_balint@yahoo.com
