S-au culcat ţărani, s-au trezit orăşeni!

O nouă găselniţă a actualei guvernări este urbanizarea pe hârtie a ţării. Pe lângă faptul că este o nesimţire şi o nebunie, acest demers se constituie într-o nouă minciună adresată Europei civilizate. Dar despre ce este vorba…
PSD-ul şi-a făcut un titlu de glorie din eliminarea vizelor pentru spaţiul Schengen şi pentru invitarea României în NATO. Nu mai spunem că aceste două reuşite nu se datorează exclusiv actualei guvernări, pentru că se ştie deja acest lucru. Ne vom referi însă la obiectivul încă neatins, anume potenţiala aderare a ţării noastre la UE. Pentru materializarea acestui vis se fac şi se desfac aquis-uri, se inventează instituţii care răspund de extindere, se creează funcţii pentru oamenii de partid. Dar, peste toate se iau măsuri aberante, care nu-şi găsesc rostul decât pentru a pudra faţa ridată a ţării şi a arăta Europei ce urâţenie frumoasă avem.
Una dintre aceste măsuri este ridicarea mai multor comune la rang de oraş. E foarte uşor să scrii decrete şi să dai legi prin care urbanizezi ţara, dar e mai greu să faci rahatul rural un bici orăşenesc. În ultimii ani zeci (dacă nu chiar sute) de comune au devenit oraşe şi alte duzini de oraşe au devenit municipii. Avem exemple chiar aproape de noi. Sângeorgiu de Pădure, Miercurea Nirajului, Sărmaşu şi, mai nou, Ungheni au devenit oraşe. Dacă faci o vizită în aceste locuri pseudo-urbane te apucă damblaua, nu altceva.
Dacă n-aţi fost în aceste localităţi menţionate mai sus, vă îndemn să o faceţi. Dacă vedeţi acolo mai mult de zece blocuri, înseamnă că noi am înnebunit. Dar nu numai blocurile sunt semne ale urbanităţii, ci şi canalizarea. În aceste “oraşe”, fraţilor, jumătate dintre oameni îşi fac necesităţile în curte şi “duş” în lighean. Mulţi nu au televizor, aspiratoarele sunt câte zece pe localitate, cele mai multe case nu au telefon, instituţiile care au computere se pot număra pe degete. De asemenea, mulţi “orăşeni” cred că Internetul e vreo navă spaţială, căruţele sunt cel mai folosit automobil, telefoanele mobile sunt mai rare ca furtunile, iar magazinele “de cartier” sunt reprezentate de coteţele din fundul curţii. Singurele modalităţi de distracţie sunt o ieşire la discoteca din Căminul Cultural sau o ieşire la unul dintre cele şase birturi, care ţin loc de teatru, cinema, sală de lectură, muzeu, complex de agrement şi concerte. De drumuri nici nu mai are rost să amintim.
Cam astea sunt noile oraşe ale României, făcute pe hârtie de actaulul regim PSD. Motivul l-am aflat chiar de la Ioan Nicolaescu, senatorul PSD de Mureş, care, într-o emisiune radiofonică, a spus că totul a fost făcut de ochii Uniunii Europene, mai exact că trebuie să ne facem… norma la oraşe, ca să avem trăsături occidentale. Şi, dăi nenică! Aproape fiecare parlamentar mureşean şi-a pus semnătura pe prioectele legislative care vizau transformarea comunelor în oraşe (în treacăt fie spus, pentru unii dintre ei acestea sunt şi singurele proiecte în patru ani de parlamentariat!). Aşa am devenit şi noi, judeţ european!
Cum gândesc oamenii din mediul rural nu mai este un secret pentru nimeni. Conservatorismul, înapoierea, mentalitatea depăşită îşi găsesc loc perfect aici. E clar că e bine să existe şi astea, dar ar trebui să rămână în spaţiul rural şi să dea bine la practicanţii de agroturism, nu să facem orăşeni din ţărani, de pe azi pe mâine. Nu mai are rost să spunem că în Europa, de ochii căreia s-a făcut această manevră, unele sate arată mai bine decât municipiile noastre, ca să ne dăm seama că nu putem schimba nimic cu câteva proiecte de legi de “urbanizare forţată”.
Problema noastră e alta. Suntem, din păcate, un popor rural şi de aici şi viteza de melc pe care o avem pe drumul modernităţii. Peste jumătate din populaţie se află în mediul rural, iar peste jumătate din populaţia de la oraşe este constitiută din prima generaţie venită de la ţară. Pe scurt suntem, per ansamblu, nişte ţărani care ne dăm orăşeni. Românii au vrut tot timpul să pară mai deştepţi şi mai civilizaţi decât sunt, dar n-au reuşit să schimbe mocirla de pe uliţă cu cartea de credit. Aşa mentalităţi, aşa ţară, aşa guvern şmecher, aşa urbanizare de faţadă…