Sacrificatii din serviciile speciale muresene

Fiecare epoca isi are istoria ei. Arestati, anchetati si condamnati dupa treizeci de ani…In conditiile in care chiar si pedepsele pentru unele delicte deosebit de grave, deseori s-au prescris. Cei mai expusi acestor masuri punitive au fost intotdeauna agentii de informatii din Siguranta Statului, Serviciul Secret de Informatii sau Biroul II din Marele Stat Major al Armatei. In foarte multe cazuri, arestarea acestora s-a bazat pe denunturile unor fosti informatori, deveniti martori ai acuzarii in noul regim. Oameni dispusi sa schimbe “tabara” pentru a supravietui noilor conditii. Sunt tragedii consumate discret si ascunse cu grija intre copertile unor dosare ingalbenite de vreme.

In mare masura, activitatea organelor de informatii – indiferent de regimul politic existent – s-a bazat pe activitatea laborioasa, priceperea, inventivitatea si nu in ultimul rand, devotamentul agentilor acoperiti. O munca necesara si nu lipsita de riscuri. Rareori reusitele ajung la urechile publicului, dar agentul – asa cum este si firesc – va ramane de cele mai multe ori anonim fara a se bucura de glorie nici macar dupa moarte. Este insa si o munca hulita si stigmatizata de foarte multi necunoscatori, diletanti sau chiar rau voitori. Trebuie sa recunoastem insa faptul ca nu oricine are vocatia de a lucra intr-un asemenea sistem. Iar scrupulele morale sau mila crestina fac rareori parte din profilul caracterial al agentului. Procurarea de informatii a reprezentat intotdeauna o necersitate vitala pentru orice regim. Dar si o arta… a disimularii, a persuasiunii si a compromisului. De fapt o arta a unor adevarati profesionisti. In acelasi timp insa si un risc asumat.

Arestati dupa 30 de ani

Destine deturnate de la cursul lor. Mureseni aflati la apusul vietii si care plecasera din Siguranta, de 10 sau chiar 15 ani. Cu toate acestea, un denunt intarit de un alt denunt a fost suficient in anii ’50 pentru a-i aresta si aduce in fata Tribunalului Militar al Regiunii a 3-a Militare Cluj. Damaschin Brandusa, Gheorghe Matei, Gheorghe Munteanu si Iacob Moldovan sunt doar patru din cazurile unor fosti agenti din Siguranta mureseana condamnati pentru “crima de activitate intensa contra clasei muncitoare” (art.193/1, alin. 2 din Codul Penal comunist de inspiratie sovietica). Damaschin Brandusa era nascut in 1893 in comuna Danes, langa Sighisoara. In 1922 a fost incadrat in Siguranta mureseana, iar domiciliul sau la data arestarii – 7 mai 1954 – era in Targu Mures. La 61 de ani inca neimpliniti, fostul agent de Siguranta a fost arestat pentru ca la randul lui il arestase cu 27 de ani in urma pe un cunoscut lider comunist, evreul clujean Fuchs Simion (domiciliat in Cluj, str. Bolintineanu, nr. 26). Fuchs nu-l uitase pe agentul Brandusa. In 1954, un denunt facut la Procuratura Militara Teritoriala Targu Mures si la Securitate, intarit de un alt denunt al mureseanului Veres Carol (domiciliat pe strada Toldi Miklos, nr. 2 din Targu Mures) l-au trimis pe fostul agent pe bancile acuzarii. Printre acuzatiile ce i s-au adus mai figura si faptul ca: ” a raspuns de problema muncitoreasca (pe linie de serviciu informativ – n.a.) si participa in mod regulat la sedintele sindicale”.

Malaxorul trebuia

sa functioneze

Un alt agent de Siguranta din Targu Mures, Gheorghe Matei, nascut in 1897 in Bozeni-Mures, a fost arestat tot pe baza unui denunt. Martorii ai acuzarii au fost Zaharie Moldovan (domiciliat in Targu Mures, strada Libertatii, nr. 100) si Teodor Toma (domiciliat in Targu Mures, str. Calarasilor, nr. 84). Lui Matei i se imputa ca l-ar fi arestat in 1923 pe comunistul muresean Koszta Stefan, iar in 1928 pe comunistul muresean Herbert Stefan. Mai mult, lui Matei i se mai aducea acuzatia – cel putin ridicola – ca “in 1919 a participat cu armata romana la innabusirea Revolutiei din Ungaria conduse de Bela Kun, avand misiunea speciala de a nimici cu unitatea sa unitatile revolutionare maghiare”. Pentru acuzator, procurorul militar de la Targu Mures, lt. maj. Gheorghe Mellau, n-a mai contat ca Matei fusese decorat cu ordinul “Virtutea Militara” si “Crucea Comemorativa de Razboi”. Malaxorul comunist trebuia sa functioneze. Lipsa de suport a acuzatiilor care li s-au adus acestor agenti de Siguranta aflati in exercitarea unor atributii de serviciu este si mai evidenta in cazul lui Gheorghe Munteanu, fost agent de Siguranta, nascut in anul 1905. Avram Chint (domiciliat in Tarnaveni, str. Gheorghi Dimitrov, nr. 60) si Aurel Tancau (domiciliat in Targu Mures, str. Policlinicii, nr. 10) au servit drept martori ai acuzarii in cazul lui Munteanu. Acesta a fost acuzat ca “a participat la razii impotriva elementelor comuniste, la arestarea unui comunist, la culegerea de informatii despre comunisti si starea de spirit a muncitorilor, a arestat dezertori din armata lui Antonescu si a recrutat informatori”. In cazul aceluiasi Munteanu, cel putin bizara, daca nu de-a dreptul ridicola, este ultima acuzatie formulata de procurorul Mellau : “…tatal sau traieste in SUA si are o brutarie unde foloseste brate de munca.”

Recompensati de PCR

În cazul arestarii lui Iacob Moldovan, fost politist în Politia Târgu-Mures, arestat si el în 1954 – unde abuzul de drept comunist e mai mult decât evident – existau chiar si circumstante atenuante dupa cum rezulta din rechizitoriu. “…Nu a arestat si nu a cercetat comunisti, ba chiar cauta sa-i anunte pe muncitori atunci când politia va face razii…”, se mentiona in cuprinsul referatului privitor la politistul Iacob Moldovan. Cu toate acestea nu a fost eliberat si a ramas în ancheta. Este interesant de urmarit traseul politic a doi dintre fostii acuzatori. Devenit intelectual de marca al orasului de pe Mures, Simion Fuchs, unul din acuzatorii agentului Brandusa, a ajuns peste ani directorul Institutului de Stiinte Socio-Umane din Targu-Mures, iar Aurel Tancau, unul dintre acuzatorii agentului Munteanu a ajuns un important lider al PCR din localitate. Dupa cum se poate constata, partidul stia sa-si recompenseze oamenii. Si atunci…dar si in democratia post-decembrista. Si asta pentru ca “modelele viabile” trebuie preluate, nu-i asa?

“Exploatatorii”

nu-si pot schimba domiciliul

Printre cei “vanati”, stigmatizati si deseori incarcerati de regimul comunist din Romania s-au aflat si oamenii cu stare, nu foarte bogati, dar harnici, considerati drept chiaburi, daca populau lumea satului sau burghezi, daca traiau la oras. Sicanati, amenintati sau terorizati de-a dreptul, multi dintre ei au incercat sa-si schimbe domiciliul vanzandu-si agoniseala de-o viata in speranta ca li se va pierde cat de cat urma. Cazul mureseanului Komuves Alexandru este unul ilustrativ in acest sens. In 1954 si-a vandut casa si averea din Sangeorgiu de Mures, iar impreuna cu sotia Rozalia si fiica Etelka s-a mutat in Targu Mures unde si-a cumparat o casa pe strada Gabor Aron, nr. 13. Cu toate ca s-a prezentat de mai multe ori la Militie pentru a fi luat in evidenta cu noul domiciliu, lt. de militie Ioan Muresan il amenda periodic. Exasperat, Komuves a sesizat Procuratura Militara considerand, pe buna dreptate, ca este un abuz comis impotriva sa prin neluarea in evidenta si amendarea periodica. Raspunsul Procuraturii a venit cat se poate de prompt : “Pentru ca figureaza pe lista exploatatorilor, in conformitate cu Instructiunile nr. 54.000/art. 5 din 3 iulie 1953, exploatatorii nu-si pot schimba domiciliul”. Care a fost destinul ulterior al familiei Komuves, nu cunoastem. Pe strada Gabor Aron, la nr. 13 locuieste de ani buni o alta familie. Nimeni nu pare a-si aduce aminte azi de familia proprietarului din anii ’54. Sau poate nu doresc. Chiar si casele au povestile lor…, dar una cu o miza foarte mare astazi.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com