Sănătatea a intrat în comă
După multe proteste ale medicilor de familie din întreaga ţară, şi ai noştri (mai liniştiţi de obicei) au ajuns la capătul răbdării, afirmând că nu vor semna Contractul Cadru în forma în care este conceput. Ei susţin că mai bine mor dintr-o dată, rămânând fără bani în cazul nesemnării contractului, decât să fie omorâţi încetul cu încetul, cu tot feluri de amăgiri. Spitalele mici nu mai au bani de salarii, iar farmaciile pot supravieţui din buget timp de o lună.
Sănătatea o duce din ce în ce mai bine. Teoretic. Practic, sistemul se apropie de faliment pe zi ce trece. Potrivit afirmaţiilor celor care fac regulile jocului, adică Ministerul şi CNAS, ar trebui să fim mai mulţumiţi şi sănătoşi în 2003, deoarece sistemul sanitar a primit un buget mai mare faţă de anul trecut, cu 10-30 de procente. Fondul alocat medicinei de familie pe judeţul Mureş a crescut cu 7,5 miliarde lei. Realitatea însă nu este atât de roză. O dată cu reorganizarea asistenţei medicale primare în 1999 (când a apărut CNAS şi conceptul de medic de familie) promisiunile au fost multe, realizările puţine. La capitolul promisiuni avem 14,5-15,5 procente din fondurile CNAS, acordate activităţii medicilor de familie, precum şi unele facilităţi pentru credite cu o dobândă rezonabilă, care le-ar fi permis medicilor să achiziţioneze aparatură medicală şi să modernizeze cabinetele. Realizările însă au fost mai “modeste” şi au constat din reducerea procentelor alocate medicinii primare la 6 la sută. Din 2002, CNAS, în loc să-şi păstreze statutul de instituţie publică, autonomă, de interes naţional cu statut independent, este subordonată Ministerului. Colegiul Medicilor a fost exclus de la negocierea contractului cadru, acesta fiind întocmit doar de MSF, deşi este vorba de un contract colectiv de muncă, la care în mod normal trebuie să existe două părţi care să negocieze.
Lipsurile noului contract
“Rezultatul acestor schimbări este apariţia noului contract cadru pe 2003, nefavorabil pentru medicii de familie”, spune dr. Ioan Vultur, preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie din judeţul Mureş. De fapt, a scăzut suma plătită de Casă într-un an, pentru fiecare asigurat de pe lista medicului.
Una din condiţiile ca medicii de familie să semneze contractul este stabilirea plăţilor de aşa manieră, încât să nu falimenteze cabinetele cu sub 1000 de pacienţi, privând astfel asiguraţii în dreptul lor de a-şi alege medicul. Un alt pas important ar trebui să fie organizarea şi dotarea centrelor de permanenţă (inclusiv în oraşe) de către DSP, şi nu plasarea responsabilităţii asupra medicilor, lucru promis de altfel de dr. Klara Brânzaniuc, director DSP Mureş. Nemulţumirile mai sunt cauzate şi de neplata activităţii de medicină şcolară din mediu rural, care este o “obligaţie pe gratis” a medicilor de familie din zonă, în timp ce medicii din oraş sunt plătiţi pentru această activitate. În plus, toţi sunt obligaţi să elibereze adeverinţe pentru elevi şi profesori, în condiţiile în care nu au aparatura necesară efectuării examinărilor.
Renunţarea la plafonul valoric lunar pentru medicamente ar scuti atât medicii cât şi bolnavii de o serie de neplăceri. Acest plafon nu face altceva decât să pună medicul în situaţia de a fi nevoit să refuze dreptul legal al asiguratului la reţete compensate sau gratuite. “Casa de Asigurări încearcă tot timpul să ne sperie cu acest plafon, motiv pentru care mulţi medici nu au curajul să prescrie mai multe medicamente, lăsând bolnavul fără (dacă nu-şi permite să le cumpere pe preţ integral) până luna următoare. Eu personal am depăşit de mai multe ori acest plafon, chiar cu sume de două-trei ori mai mari, şi nu am avut nici o problemă, pentru că am putut dovedi, că toate prescrierile au fost justificate. Atunci ce rol mai are plafonul? Numai să sperie pe cine poate”, a afirmat dr. Ioan Vultur. Plata la termen a medicamentelor de către CJAS ar trebui să fie şi ea un lucru firesc, pentru a nu pune farmaciile în situaţia în care să fie nevoite să refuze onorarea reţetelor.
Spitale la marginea falimentului
În acest an se pare că nu va mai exista invidie între medicii de familie şi cei din spitale. Pentru toţi va fi jale. Bugetul acordat pe anul 2003 este egal, sau chiar mai mic faţă de cel din 2002, adică reprezintă costurile de la sfârşitul anului 2001. Nu s-a ţinut cont nici de inflaţie, nici de scumpirea serviciilor medicale. “Bugetul primit pe 2003 de spitalele judeţului Mureş nu acoperă nici măcar nevoile Spitalului Clinic Judeţean. Dacă o continuăm aşa, în 5-6 luni spitalele mici se vor închide, iar noi vom fi nevoiţi să reducem numărul de paturi la jumătate faţă de cel actual, ceea ce înseamnă că bolnavii vor rămâne pe stradă, Spitalul Clinic Judeţean fiind aglomerat şi la ora actuală”, a afirmat directorul general al Spitalului Clinic Judeţean, prof. dr. Constantin Copotoiu.
Colac peste pupăză mulţi dintre angajaţii spitalului judeţean au avut surpriza să primească pe ianuarie salarii mai mici cu câteva sute de mii, doarece s-au tăiat sporurile caracteristice fiecărei secţii. “Sperăm că este voba doar de o scăpare în haosul cauzat de restructurarea spitalelor, care se va corecta luna viitoare. Dar, din păcate, încă nu putem fi siguri”, a declarat preşedintele sindicatului Sanitas, Emil Giurconiu.
Adio, medicamente gratuite
Farmaciile mureşene au consumat anul trecut încă un buget peste valoarea celui stabilit, cu rectificare cu tot. Bugetul acordat pe acest an este de 180 miliarde lei, din care, dacă se plătesc datoriile (150 miliarde), mai rămân 30 pe întregul an. Această sumă ajunge pentru aproximativ o lună. Ce ne facem după aceea? Farmaciştii din capitală au luat o atitudine: nu vor semna contractele cu Casa de Asigurări pe 2003, decât după lichidarea datoriilor din 2002. La noi, situaţia este un pic altfel. “Nu avem deloc posibilitatea să onorăm reţete gratuite în 2003 în condiţiile de faţă. Şi cele compensate le eliberăm cu riscul că rămânem fără bani. Însă noi nu ne permitem să nu semnăm contractele, pentru că astfel nu ne primim nici banii pe anul trecut”, a spus Mariana Moldovan, preşedintele Patronatului Naţional al Farmaciştilor, filiala Mureş.
Interesant, ministrul sănătăţii, Daniela Bartoş nu admite că sistemul sanitar trece printr-o gravă criză, ci doar că “în unele situaţii utilizarea fondurilor publice alocate sectorului sanitar nu s-a făcut corespunzător”. De fapt, cu fondurile adunate din asigurări de sănătate, se acoperă găurile negre din economie, lucru negat de doamna ministru. Sugestia noastră: era mai bine să-şi dea demisia, în loc să trimită acasă 20 de secretari de stat.
“Utopiile lui Radu Deac”
La întâlnirea dintre medici, farmacişti, DSP, CJAS şi autorităţile locale a participat şi prof. dr. Radu Deac, consilier MSF. Soluţiile şi promisiunile aduse de la Bucureşti de renumitul chirurg cardiovascular păreau să fie mult prea frumoase şi idealiste. El a vorbit despre două obiective ale MSF. Primul ar fi vânzarea cabinetelor, ca ele să aparţină medicilor. Menţionăm, că legea 550/2002, referitoare la vânzarea spaţiilor pentru liberi profesionişti, prin ordinul MSF, nu este valabilă pentru cabinetele date în comodat medicilor de familie. Ele reprezintă proprietate publică a primăriilor şi nu pot fi vândute. Să de fi răzgândit Ministerul Sănătăţii? Al doilea plan este dotarea cabinetelor în viitorul apropiat, printr-o firmă americană particulară. Dotările ar include aparate ca EKG, defibrilator şi multe alte minuni, cea mai complexă variantă de “pachet” având în dotare chiar şi maşină de urgenţe. Toate acestea la un preţ de numai 7000-8000 de dolari (să nu uităm că numai un aparat EKG costă în jur de 1000 de dolari!). Medicii ar putea plăti cu ajutorul unor credite acordate prin bănci pe o perioadă de cinci ani, ceea ce înseamnă o rată lunară de 200-300 de dolari, mult peste posibilităţi.
Iată ce spun cei în cauză, adică medicii: “Aceste planuri mi se par o utopie. Dacă ni s-ar vinde cabinetele, probabil ar avea un preţ simbolic. Aceasta ar fi o soluţie ideală. Din păcate, legea, deocamdată, se opune vânzării. Partea cu dotarea cabinetelor la un preţ atât de mic este cam nerealistă. Nicăieri nu am mai auzit despre asemenea planuri, şi nu-mi vine să cred până nu văd cu ochii mei”, a afirmat preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie, dr. Ioan Vultur.
Câştiguri umflate de minister
Veniturile cabinetelor medicale individuale au fost cât se poate de mult mediatizate şi accentuate de MSF. Ei susţin, acest venit, pe care îl primeşte un medic de familie cu un număr mediu de asiguraţi (1500) este în jur de 25 milioane lei. Adevărat. Numai că au uitat să menţioneze că medicul plăteşte din aceşti bani întreţinerea cabinetului, asistenta, îşi asigură medicamentele pentru dulapul de urgenţă, benzina pentru consultaţii pe teren, CAS şi impozite. Ca să aveţi o idee cât de mult câştigă un medic de familie, iată un exemplu cât se poate de real. Un calcul făcut pe venitul unui medic cu acest număr de asiguraţi, a vut rezultate care ar putea să surprindă pe mulţi: venitul net rămas medicului într-o lună era cu puţin peste trei milioane. Nici vorbă de reparaţii sau investiţii în cabinet, aparatură, cărţi de specialitate şi instruirea continuă obligatorie pentru medici.



