Așii lăutari din Reghin
Sunt huliți de mulți. Adorați de alții. Maneliștii sau lăutarii, depinde de interlocutor, au creat imperii de bogății, ocolesc cu grijă Fiscul și se vând pe bani grei. Nu lipsesc de la știrile naționale și nici din locurile de vacanță de lux.
“Este un dar dat de Dumnezeu să cânți. Nu este o meserie ce poți să o înveți”, spune Sandu Ciorbă, om al muzicii lăutărești. Ciorbă cântă de când era copil și îi place ceea ce face. “Poți să fii cât de bun, dacă nu ai tu în tine un eu al tău, riști să ieși din lumea cântăreților de valoare”, spune Ciorbă.
L-am întrebat dacă are un impresar care să-i negocieze contractele, să se ocupe de concerte, de albumele care îi ies pe piață. “Nu am nici un inpresar, singur le negociez și am trupa mea proprie cu care cânt și împreună decidem câtă cotă parte avem fiecare”, spune lăutarul.
La capitolul albume Ciorbă e în top sau, mai bine zis, o trage pe “sistem”: “Primul album mi-a apărut în ’91. Bine, și-nainte de asta cântam muzică bănățeană. Am scoase în jur de 14 albume pe care am atât piese tigănești cât și manele, doine. Recent am scos un DVD pe piață cu cele mai bune piese”, spune zâmbind cântărețul.
La capitolul realizări materiale, Ciorbă ne-a declarat fără ezitări: “Sunt realizat din punct de vedere material de dinainte de nouăzeci. Nu m-am făcut muzicant de dragul banilor, ci de dragul muzicii”.
Odată ce ai intrat în lumea cântăreților apare și concurența. L-am întrebat ce știe despre “Regele manelelor”, Nicolae Guță. Ne-a răspuns fără modestie: “L-am cunoscut pe Guță ca un om simplu.
Mi-a plăcut mult de tot vocea lui și am decis să-l ajut, se descurcă mai greu la compus”.
Se știe că maneliștii cântă pe bani grei la nunți și fac bani mulți din dedicații. Ciorbă ocolește abil cifrele: “Eu îmi iau prețul în funcție de capacitatea materială a omului căruia îi cânt. De exemplu, dacă mă cheamă un om din Reghin, îi cânt pentru un leu. Dacă m-ar chema Cioabă, i-aș lua zece lei. Oamenii dau banii pentru valoare și putere, că să se afirme, să se știe cine are puterea, frate. La noi, la țigani, este o modă să se dea bani”. Ciorbă își aduce aminte de cea mai sentimentală dedicație: “În ’89 am primit o sută de mărci și atunci a fost cea mai mare impresie pe care am avut-o de când primesc bani din dedicații”.
Å¢uți Piticu și familia de muzicanți
Un alt nume mare din lumea muzicii de petrecere este Å¢uți Piticu, de la Reghin, omul care își înveselește semenii și îndrăgește ceea ce face. “Am început să cânt din clasa întâi, moștenesc muzica din familie, bunicii mei au fost muzicanți”, ne-a spus Å¢uți.
Piața muzicii din România în ultimii anii a fost invadată de manele, care mai de care. Așa că i-am cerut părerea lui Å¢uți. “Îmi plac, le cânt. Mi se cer la nunți, nu am nimic cu nimeni, dar dragostea mea va rămâne pentru muzica lăutărească și populară”, spune muzicantul. Recunoaște că s-a gândit să colaboreze cu un confrate din lumea manelelor, dar a renunțat deocamdată la idee.
“Nu am impresar, singur îmi negociez prețul pe care cânt la o nuntă, bal sau chef”. Suma pe care o cere o stabilește în funcție de cât de apropiată îi este persoana pentru care cântă și ce fel de om este: “depinde de om, poate îmi este rudă și cânt pe gratis, nu banii contează, ci omul”, încheie Piticu. (V.S)
