O viata in slujba Bisericii
Patriarhul Teoctist s-a stins din viata luni, la ora 17.00, la Institutul Fundeni din Bucuresti, din cauza unor complicatii cardiace aparute dupa o interventie chirurgicala efectuata la prostata. A trait dincolo de 90 de ani, iar aproape intreaga lui viata a petrecut-o în interiorul Bisericii Ortodoxe Române.
Parintele Teoctist s-a nascut pe 7 februarie 1915, în satul Tocileni, judetul Botosani, din parintii Dumitru si Marghioala Arapasu, fiind al zecelea din cei 11 copii ai acestora. Numele sau de botez este Toader. A urmat scoala primara din satul natal, între 1921 si 1927, iar în 1928 a intrat ca frate la Schitul Sihastria Voronei, din judetul Botosani, ce apartine de Manastirea Vorona. Pe 14 septembrie 1931 a fost primit în rândul elevilor de la Seminarul monahal din Manastirea Neamt, iar între 1932 si 1940 a urmat cursurile Seminarului Teologic special pentru monahi din Manastirea Cernica, de lânga Bucuresti. A depus voturile monahale la Manastirea Bistrita-Neamt pe 5 august 1935, când a primit numele de Teoctist. A fost hirotonit de arhiereul Ilarion Bacauanul, în ianuarie 1937, în Biserica Precista din Roman. A urmat cursurile Facultatii de Teologie a Universitatii din Bucuresti si a devenit diacon la Catedrala Sfintei Patriarhii. În 1945 a fost proclamat licentiat în Teologie, cu Magna cum laude, iar în martie a fost transferat la Catedrala mitropolitana din Iasi, unde a îndeplinit, pe rând, functiile de mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane, exarh al manastirilor, iar din anul 1948 a ocupat postul de vicar administrativ al Mitropoliei, fiind ridicat la rangul de arhimandrit. Dupa ce a urmat cursurile Facultatii de Litere si Filozofie la Universitatea din Iasi, a fost ales de catre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea patriarhului Justinian, episcop-vicar al Patriarhiei, cu titlul de “Botosaneanul”. A fost rector al Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucuresti, între 1950 si 1954, iar în 1962 a fost ales de catre Colegiul Electoral Bisericesc în postul de Episcop al Aradului, a avut sub jurisdictie Vicariatul de la Gyula si doua protopopiate din Banatul Sârbesc. A fost si Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei, înainte de a fi ales Patriarh de colegiul Electoral Bisericesc, pe 9 noiembrie 1986. Instalarea sa în Catedrala Sfintei Patriarhii s-a facut la 16 noiembrie 1986. A ajuns în scaun într-un moment extrem de dificil, cand Ceausescu se apucase sa darâme biserici în Bucuresti pentru a lasa loc de constructii monumentale. In acea vreme Teoctist s-a supus vointei sefului statului si a purtat pe constiinta multe dintre bisericile daramate si se ruga pentru a fi iertat.
Moment de retragere
Dupa caderea comunismului, Patriarhul s-a retras de la conducerea Bisericii, confruntându-se cu o contestare din ce în ce mai mare din partea credinciosilor, care îi reprosau legaturile cu regimul lui Ceausescu. Dupa câteva saptamâni de recluziune la Manastirea Sinaia, Patriarhul a revenit asupra deciziei si si-a reluat functia pe care a ocupat-o pâna la moarte. Teoctist a facut un pas istoric în 1999, când a fost de acord ca Papa Ioan Paul al II-lea sa vina în România pentru o vizita de trei zile, prima într-o tara majoritar ortodoxa. Patriarhul si-a consacrat ultimii ani ambitiei sale de a ridica la Bucuresti Catedrala Mântuirii Neamului, un proiect contestat si ramas nefinalizat. Sfântului Sinod alege noul patriarh in trei luni.
Ritual special
Înmormântarea Patriarhului Teoctist este un ritual funerar special, diferit nu numai de cel al mirenilor, ci si de cel al preotilor, iar toata rânduiala este descrisa în Panihida, carte despre slujbele de înmormântare. Molitvelnicul, cartea care cuprinde slujbele, rânduielile si rugaciunile realizate de preoti în diferite ocazii (cununie, botez, spovedanie, înmormântarea) arata ca Biserica Ortodoxa a stabilit patru tipuri de slujbe la înmormântare: pentru prunci, pentru mireni, pentru preoti si diaconi, pentru monahi si ierarhi. Panihida, carte dedicata slujbei de înmormântare, evoca procesiunea înmormântarii unui arhiereu, cea mai înalta treapta a slujitorilor lui Dumnezeu. Ritualul înmormântarii Patriarhului Teoctist va fi cel al monahilor. Spre deosebire de monahi, Patriarhul va fi înmormântat în sicriu. “De se va muta catre Domnul unul dintre calugari, se va muta trupul lui jos pe rogojina si se va rândui un calugar care va îngriji adormitul”. Calugarul va sterge trupul adormitului arhiereu cu un burete în cruce la fel ca la slujba botezului: pe frunte, pe ochi, pe mâini, pe piept, pe picioare si pe genunchi si “nimic mai mult”. Ulterior, trupul adormitului va fi îmbracat cu camasa noua si apoi i se va pune rasa (n.r. haina neagra). I se va pune o curea si apoi se va încalta cu pantofi noi. Sub trupul adormitului va fi asezata o mantie, “din cap pâna în picioare”, iar calugarul va taia “cu cutitul” marginile mantiei, însa nu le va rupe de tot. Fâsiile vor fi folosite pentru învelirea trupului în trei cruci la cap, la piept si la genunchi, iar cu restul fâsiilor se vor lega picioarele adormitului. Slujba înmormântarii Patriarhului, potrivit orânduielilor bisericesti, va cuprinde citiri si cântari care vorbesc despre viata monahala, despre lucrarea monahului, despre îndatoririle lui si despre “cununa” la care el lucreaza în aceasta viata si despre “cununa” pe care Dumnezeu o pregateste celor care îi slujesc la astfel de situatii. Astfel, începutul slujbei de înmormântare va fi acelasi cu cel pentru mireni, respectiv rugaciunile începatoare, troparele adormitilor, extenia întreita pentru adormiti si rugaciunea “Dumnezeul duhurilor”. Dupa cântarea Psalmului 118, slujba se diferentiaza prin antifoanele învierii cântate pe opt glasuri. Antifoanele învierii nu se cânta la slujbele mirenilor, slujba obisnuita fiind urmata direct de canonul înmormântarii. Slujba va continua în acelasi mod ca pentru mireni, respectiv se va citi Condacul, Icosul, Fericirile, Apostolul si Evanghelia. Urmeaza sarutarea Evangheliei de pe pieptul adormitului, timp în care se vor cânta Podobii. Potrivit Panihidei, în cazul înmormântarii unui arhiereu se va înconjura biserica cu sicriul adormitului. În drumul catre mormânt, se vor cânta Stihirile Sfântului Ioan Damaschin. La groapa, episcopii vor arunca tarâna în semnul crucii spunând “Al Domnului este pamântul si plinirea lui” si vor varsa cenusa din cadelnita.
Distinctii si decoratii
De-a lungul vietii in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, Preafericitului Patriarh Teoctist i s-au conferit diferite ordine bisericesti dar si de onoare de catre biserici, institutii sau orase. Astfel, ordine bisericesti i-au fost oferite de catre Patriarhia Ecumenica, Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului, Moscovei, Serbiei si de catre Arhiepiscopiile Greciei, Ciprului, Cehoslovaciei, sau Finlandei. La 11 iulie 1991 i s-a acordat Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române pentru tiparirea în 1988 a editiei jubiliare a Bibliei de la Bucuresti, fiind ales Membru de Onoare al Academiei Române, în anul 1999. La 2 iunie 1995 i s-a conferit titlul academic de” Doctor Honoris Causa” al Universitatii din Oradea, pentru ca la 25 octombrie sa primeasca titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universitatii din Bucuresti. La 21 Mai 1999 Preafericitului Teoctist i s-a conferit din partea Statului Român Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce pentru ca in anul urmator in noiembrie 2000 sa primeasca titlul de Cetatean de Onoare al municipiilor Galati si Braila dar si titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universitatii Catolice din Lublin-Polonia. La 7 octombrie 2001 a primit titlul de Cetatean de Onoare al orasului Petrosani si titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universitatii din Petrosani iar la 12 octombrie 2001 i s-a conferit tiltlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universitatii Dunarea de Jos din Galati. In anul 2002 Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a primit Medalia Jubiliara a Fundatiei Gojdu, titlul de Cetatean de Onoare al Judetului Hunedoara, precum si Diploma de Recunostinta a Prefecturii Municipiului Bucuresti. La 15 ianuarie 2003 i s-a conferit Diploma de Excelenta si Medalia Jubiliara, emise de Consiliul Judetean Ilfov, prilejuite de aniversarea nasterii poetului Mihai Eminescu. Tot in anul 2003 i s-a conferit Medalia Anului 2002 de catre Asociatia George C. Marshall-România “pentru modul în care a sustinut integrarea euro-atlantica a României”, Diploma Star of Romania de catre Forumul Dezvoltarii Durabile România-Orizont 2002″ ca recunoastere a activitatii desfasurate pentru sustinerea dezvoltarii durabile a României”, iar la 30 mai 2003 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” Al Universitatii crestine Dimitrie Cantemir din Bucuresti. In acelasi an Patriarhului Teoctist i s-au conferit titlurile de Cetatean de Onoare al orasului Baia-Mare si Diploma de Excelenta a Fundatiei Dr. Wilhelm Fielderman pentru “contributia de exceptie la dezvoltarea relatiilor de respect reciproc între români si evrei”. In anul 2004 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universitatii “Ovidius” din Constanta, iar la 13 octombrie 2005 i s-a conferit titlul academic de “Doctor Honoris Causa” al Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi.
Activitatea ecumenica
De-a lungul vietii sale de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Preafericitul parinte Teoctist a luat parte la lucrarile Institutiilor Ecumenice, la Consiliul Ecumenic al Bisericilor si Conferinta Bisericilor Europene, fiind ales în anul 1970 în Comitetul Consultativ al KEK. A binecuvântat sau a fost prezent la Sesiunile de Dialog Teologic ale Bisericilor Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolica, cu Vechii Catolici ai Uniunii de la Utrecht, cu Biserica Anglicana, cu Biserica Evanghelica din Germania, cu Federatia Mondiala Luterana, si cu numeroase alte conduceri ale Bisericii din toata lumea. Deasemeni, a facut parte sau a condus delegatii ale Bisericii Ortodoxe Române, în Armenia, Ungaria, Austria, Germania, Finlanda, Suedia, Elvetia, Venezuela, India sau Vatican. Intre 7 si 9 mai 1999 la invitatia Patriarhului Teoctist s-a desfasurat vizita istorica în România a Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul II, care a fost si prima vizita a unui Papa într-o tara majoritar ortodoxa. Intre 7 si 14 octombrie 2002, la invitatia Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea s-a desfasurat vizita unei delegatii a Bisericii Ortodoxe conduse de Prea Fericitul Parinte Teoctist, la Vatican, unde au fost dezvoltate contactele si relatiile cu personalitati remarcabile ale lumii contemporane, cu sefi de state si de guverne, întarind si dezvoltând astfel relatiile internationale ale Bisericii Ortodoxe Române.
Doliu national
Ziua de vineri, 3 august, a fost declarata zi de doliu national, conform anuntului facut inca de luni de catre primul-ministru Calin Popescu Tariceanu. Intr-o zi de doliu national, drapelul Romaniei este arborat in berna, in semn de doliu la toate institutiile si autoritatile publice centrale si locale, la sediile partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, institutiilor de învatamânt, institutiilor de cultura si misiunilor diplomatice. Totodata acelasi lucru se va intampla si la punctele pentru trecerea frontierei, în aeroporturi, porturi, gari, autogari si ambarcatiuni sub pavilion românesc. Ultima zi de doliu national pe teritoriul României a fost declarata în 2005, când au avut loc funeraliile Papei Ioan Paul al doilea.
Inmormantarea Patriarhului
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, care a trecut luni, 30 iulie, la cele vesnice, a fost înmormântat vineri, trupul sau neînsufletit fiind înhumat în Catedrala din Dealul Mitropoliei din Bucuresti. Guvernul a decretat doliu national pentru ziua de vineri. Ceremonia a început la ora 7.00 cu o slujba oficiata de Sebastian Ilfoveanu, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor. Dupa finalizarea Liturghiei clericii au facut apel la enoriasi sa paraseasca biserica, deoarece trebuie pregatita pentru slujba de înmormântare. La 11.00 a început slujba de înmormântare, oficiata de Batrolomeu I al Constantinopolului. Clopotele au batut timp de 5 minute în cinstea Patriarhului Teoctist.
Slujba de înmormântare a fost urmata de procesiunea ocolirii Catedralei Patriarhale, sicriul fiind purtat de opt episcopi. Dupa ocolirea bisericii, sicriul a fost depus în Catedrala Patriarhala si urmat doar de cel care poarta crucea Prea Fericitului Teoctist, Întâistatatorii, sefii delegatiilor si rudele Patriarhului. Cripta acestuia a fost pecetluita cu vin amestecat cu untdelemn, citidu-se Psalmul 50 al lui David.
Printre demnitarii prezenti la ceremonie se numara Traian Basescu, Calin Popescu Tariceanu, Adrian Cioroianu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Mircea Geoana si Adrian Iorgulescu. Slujba a început cu un Tatal Nostru, în limba greaca. Mitropolitul Daniel a deschis lucrarile, iar Nicon al Târgovistei a prezentat programul sedintei, dupa care consilierul Teodor Baconschi a prezentat mesajul sefului statului, iar ministrul Culturii pe cel al premierului.
Multimea adunata sa îl petreaca pe ultimul drum pe Patriarhul Teoctist a fost tinuta departe de Palatul Patriarhiei pâna la ora 8.00. În momentul în care jandarmii au ridicat barierele si au permis accesul spre biserica, multimea s-a napustit pur si simplu spre catedrala. Iar printre cei care ar fi vrut sa ajunga în catedrala a fost depistat timisoreanul Faur Isaia, cel care în anul 2000 l-a stropit cu cerneala pe presedintele de atunci, Emil Constantinescu.
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Daniel, a evocat, vineri, la finalul slujbei de înmormântare, personalitatea Prea Fericitului Teoctist. “În aceste momente de pamânteasca si vremelnica despartire, întru asteptarea învierii celei de obste, rugam pe Hristos Domnul cel rastignit si înviat sa odihneasca sufletul Parintelui Patriarh în corpurile dreptilor si în rândurile sfintilor pentru ca lumina multa pe care a adunat-o în suflet prin rugaciune si fapte bune a raspândit-o în jurul sau prin cuvinte întelepte si lucrari sfinte”, a subliniat înaltul ierarh.
Liviu CRUDU
