Postul Crăciunului
Cuvântul post semnifică abținerea voÂluntară, parțială sau totală de la hrană, abținere ce are, în general, limite variabile. El este practicat din cele mai vechi timpuri pentru recăpătarea sănătății, pentru menținerea tinereții și pentru iluminarea spirituală. Pitagora, spre exemplu, cerea ucenicilor săi să postească 40 de zile înainte de a fi inițiați, susținând că numai prin post mințile lor puteau fi purificate și limpezite, pentru a putea înțelege învățăturile legate de secretele vieții. Postul a intrat însă și în tradiția creștină semnificația lui fiind aceeași ca pentru anticii păgâni: purificarea trupului și a minții. De fapt, prin post și rugăciune ne vom afla mai aproape de Dumnezeu.
Apropiindu-ne de sfârșitul anului, nu putem uita mâncărurile tradiționale și gustoase care nu lipsesc din nici o casă cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou. Mâncarea și băutura consumate în cantități exaÂgerate provoacă însă deseori indigestii și nu puține sunt situațiile în care trebuie să intervină ambulanțele de la serviciul de urgență. Toate aceste probleme apar după un post lung, de 40 de zile când, din păcate, nu ne mai putem abține din fața mesei pline cu bunătăți. De cele mai multe ori aflate în exces.
Semnificația
postului Crăciunului
Postul religios al Crăciunului este practicat de două mii de ani și face parte din viața creștinului. În tradiția creștină, postul Crăciunului ne purifică sufletește și trupește, ne întărește organismul, pregătindu-ne pentru perioada de iarnă. În timpul postului, nu se consumă alimente de origine animală, aliÂmente ce determină existența mai multor toxine în organism. Pe lângă semnificația sa religioasă, postul reprezintă o excelentă detoxifiere a organismului, ne face să ne simțim mai bine, ne întărește sănătatea. Este dacă vreți, și un exercițiu de voință, nu numai un semn de respect față de tradiții și obiceiuri. Tradiția la români cere ca porcul să fie tăiat cu câteva zile înaintea Crăciunului, mai precis de Ignat, pe 20 decembrie. Atunci gospodinele pregătesc tot felul de bunătăți, între care, la loc de cinste, se află sarmalele, caltaboșii, toba, lebărul, cârnăciorii și friptura. La toate acestea se bea – de cele mai multe ori în exces – vin roșu, uneori fiert, dar și țuică…La masă, în familie, alături de toți cei dragi, ne bucurăm de masa bogată, de ceea ce am făcut peste an și ne propunem să facem și mai mult la anul care vine. În aceste momente se cuvine să fim veseli, să fim mai buni ca de obicei, dar se cuvine ca din prea plinul mesei noastre, să dăm și celor mai puțin norocoși decât noi, ca niște buni creștini ce suntem.
Anatolie VÂJEU
anatolie_vajeu@yahoo.com



