Ce ne spun astrele ?

Traim vremuri fara seaman. Totul e programabil si parca nimic nu poate fi (cu adevarat) controlat. Totul e menit sa ne întareasca si parca slabim pe zi ce trece. Simtim nevoia sa ne sprijinim pe falsi piloni. Dar nu recunoastem. Bizarelor soiuri de dependente ale secolului al 21-lea li s-a mai adaugat una: organica legatura cu horoscopul. Care se manifesta gradual. Unii îl citesc la micul dejun (pentru a da impresia ca sunt intelectuali), altii la toaleta (pentru atenuarea hemoroizilor), unii la serviciu (pentru a evita mutra de bidon a sefului), iar altii pe banca în parc (în loc de declaratii facute unei iubite ce se uita crucis). Am întâlnit oameni care-si programau deplasarile (mai lungi), încheierea unei afaceri, festivitatea casatoriei ori relatia sexuala dupa cum le dicta horoscopul. Ca sa aiba reusite. A naibii arie poate acoperi horoscopul asta. M-am întrebat, mereu, cum este posibil ca milioane de oameni nascuti în aceeasi zi (si chiar la aceeasi ora) sa creada ca se pot conduce dupa 2-3 fraze “de capatâi”, împrastiate într-o revista, tot la câte 2 saptamâni. Si totusi…

Sa ne întelegem: nu mi-am propus si nici nu as avea îndreptatirea sa neg limbajul astrelor, faptul ca acestea pot sa ne spuna multe si reale. Dar cercetarea ce permite asemenea concluzii este deja stiinta, nu publicitate de revista. Si mai stiu (nu numai din carti) ca daca vrea cu toata fiinta, omul poate influenta mersul astrelor, fie si numai secvential. În aceasta relatie conteaza semnele. Si perspicacitatea de a le detecta si utiliza.

Se pare ca mersul parkinsonian al astrelor justitiei române a fost (cel putin în aparenta) tulburat. Pe o mica secventa. Si pentru ca nu practicam critica de dragul criticii, sa încercam a observa semnele de pe bolta ministerului. Dupa ce ani în sir doar Venus si Marte se mai dadeau cap în cap prin univers, cu scopul de a influenta destinele justitiei noastre (de care nimeni altcineva n-avea habar, cu toate sesizarile concrete ale magistratilor), iacata ca intra în scena alte stele.

Dupa neagra perioada a ultimilor 3 ani, tindem sa calificam una dintre principalele miscari, aceea a dialogului ministrului cu reprezentantii Asociatiei Magistratilor din România, ca o masura deosebita. Nu. Ea este una normala si orice ministru ce se respecta si îsi respecta misiunea, ar fi trebuit sa treaca o astfel de întâlnire în agenda primelor conversatii. Norocul nostru ca mai sunt oameni care se respecta. Iar faptul ca, dupa aprofundarea unor situatii concrete, i-a facut pe “baronii” curtilor de apel si ai tribunalelor (aceia pentru care, din pacate termenul nu este sinonim cu “nobilii”, ci doar cu “ciocoii”) sa le asude scaunele pe sub fundurile lipite cu scotch de ele este chiar un semn bun. (Stiti la cine ma refer. Generalizarea nu-si are locul.) Aducându-ne aminte ca de la cap se împute iremediabil pestele, masura verificarii competentei presedintilor de instante nu este deloc paranormala. Si daca pentru asta a fost nevoie de alinierea tuturor astrelor, nu putem decât sa rasuflam. Ca, în primul rând, noul ministru se poate gândi fara dificultate la un dosar atunci când i se vorbeste despre un dosar, si nu la borcanul cu dulceata, de vreme ce a fost judecator ani de zile. Nu poti corecta sistemul cu un om care habar n-are ce înseamna sa fie magistrat, dar împrastie indicatii pe toate gardurile. Sau care a trecut prin magistratura ca plasa de rafie prin Metro.

De-abia asteptam sa vedem daca vorba este vorba. Suspiciunea ne este îngaduita dupa ceea ce am trait în ultima perioada când toate s-au facut contra evidentelor si împotriva vointei majoritatii magistratilor. Sutele de pagini adresate ministerului sunt o elocventa dovada. De-abia asteptam sa vedem grila de evaluare a competentei presedintilor de instante. Una completa, cu tot tacâmul, inclusiv lingurita de desert. De-abia asteptam sa o comentam parametru cu parametru în privinta presedintilor Curtii de Apel si Tribunalului Mures, ca tot se poarta portrete-robot si pe la case mai umflate.