Schmidt medicul de la DGASPC

A plecat spre medicina si a ajuns sa jongleze multitudinea de activitati din domeniul asistentei sociale. Între un film si o piesa muzicala clasica la sfârsiturile de saptamâna, directorul general al Directiei Genarala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures, Lorand Schmidt, gaseste timp de hârtogaraie, telefoane, întâlniri, dar si de familie. Plus un interviu pentru cititorii nostri.

Întrebari fulger:

Reporter: Caracterizati într-un cuvânt câteva personalitati.
Lorand Schmidt: Bine…

Rep: Marko Bela.
L.S.: Un poet reusit si un politician cu coloana vertebrala.

Rep.: Tokes Laszlo.
L.S.: Revolutionar permanent.

Rep.: Benedek Istvan.

L.S.: Hmm.. asta e buna. Ca si om e dificil, cu colegii medici. Am lucrat cu el si asa am simtit atunci. Ca om politic e destul de greu de caracterizat. Nu l-as putea caracteriza foarte pozitiv, cred ca nu reuseste sa tina în mâna organizatia locala.

Rep.: Lokodi Edita.

L.S.: Presedinta de fier

Rep.: Csegzi Sandor.

L.S.: Domnul viceprimar, întelegator, se completeaza unul pe celalalt (n.r.- Lokodi Edita), asa cred eu.

Rep.: Cum stati cu tigarile?
L.S.: Eu nu fumez. De mai bine de cinci ani.

Rep.: Ma refer la asistati.

L.S.: La asistati. Nu stiu. Anul acesta nu am facut achizitii publice pe tutun. Anul acesta nu am lansat nici o licitatie.

Rep.: Nu se lasa asistatii de fumat?
L.S.: Probabil nu s-au lasat. Nu stiu din ce surse fumeaza.

Cine e ce a facut:

Rep.: Cine este omul Lorand Schmidt din spatele functiei?
L.S.: Sunt un cetatean simplu al municipiului Târgu Mures, al judetului Mures. De fapt nu sunt chiar muresean…

Rep.: Dar de unde sunteti?
L.S.: M-am nascut în judetul Bihor, în Oradea, dar prin facultate si activitatea mea de specialitate am ajuns în judetul Mures. Am ramas pe meleagurile acestea.

Rep.: Ati facut facultatea aici? Unde mai exact?
L.S.: În anii 1980 m-am înscris la Facultatea de Medicina si Farmacie, la vremea respectiva Institutul de Medicina si Farmacie (IMF), pe care am absolvit-o în 1989, dupa care, prin casatorie am ramas în judetul Mures. Sunt medic specialist de familie. În anii 1990 am avut specializarea pe acest domeniu, am lucrat atât în spitalele judetene din Târgu Mures ca si stagiar la vremea respectiva, cât si în dispensare medicale. Initial la Sighisoara, dupa aceea în judetul Harghita într-un dispensar medical în rural si de acolo prin transfer am revenit în Mures, pentru ca familia sa nu sufere, sa nu fie problema distanta. Am revenit la un camin de batrâni, am lucrat ca si medic. La acest camin, dupa pensionarea directorului de acolo am preluat conducerea caminului. Am lucrat noua ani ca medic, dupa aceea înca cinci ani ca si director si am promovat în functia de adjunct la Protectia persoanelor adulte. Ulterior am ocupat aceasta functie.

Rep.: Ce au în comun medicul de familie cu directorul DGASPC Mures?
                    L.S.: Ce are comun?! Dupa cum se stie la aceste centre rezidentiale, care ulterior s-au transformat în centre de îngrijire sau centre de recuperare, majoritatea pacientilor au o problema medicala. Sigur, în ultimii ani a fost o campanie de demedicalizare a sistemului. Nu mai avem nevoie de medici, sa vina asistentii sociali. Pentru ca prin activitatea paralela, recunoscuta în România, asistenta sociala, cea psihologica, de recuperare prin toate formele, ar putea sa faca o reforma în sistemul de protectie a persoanelor cu dizabilitati, dar s-a adeverit faptul ca fara medici si asistente medicale treaba nu merge. Daca nu este si un suport prin aceste servicii integrate, prin aceste servicii complexe pentru persoanele cu dizabilitati sau cu probleme medicale, doar prin servicii sociale nu va fi câstig de cauza.

Rep.: Nu va este dor de profesia de medic de familie?
L.S.: În prezent sunt functionar public si nu am dreptul sa profesez ca medic. În continuare, eu îmi mentin situatia medicala, urmând toate cursurile de educatie medicala continua, obtin anual acele credite si prin aceasta am si drept de a lucra ca si medic. Nu mi-am pierdut acest fir, sigur, în ideea ca, daca voi parasi aceasta functie poate ca voi reveni sa activez în sistemul medical.

Rep.: Ce pasiuni aveti?
L.S.: Din pacate prea putine pasiuni îmi ramân, datorita faptului ca am si doi copii pe care trebuie sa-i cresc si trebuie sa le asigur de toate. Putin timp îmi ramâne sa petrec cu familia. Zilnic plec de la locul de munca seara la 5 sau la 6, dar ca pasiune pot sa spun ca ne place mie si familiei mele sa petrecem timpul liber undeva într-o zona linistita. O pasiune a mea este si muzica, pe care o ascult cu placere. si clasica, dar si usoara, mai putin aceste valuri care sunt acuma. Eu am ramas undeva cu muzica din anii ’80-’90, pe care o ascult cu placere.

Rep.: Ce cântareti preferati din acea perioada ati putea nominaliza?
L.S.: Hmm. Pai pot sa ma întorc în anii ’50-’60 când cânta Tom Jones, Engelbert Humperdinck sau interpretii francezi si italieni precum Dalida, Gigliola Cinquetti, si altii care cântau la vremea respectiva, când eu eram doar copil si le ascultam piesele la radio. Prin anii ’70-’80, sigur, Abba, care este un renume consacrat si ascult cu placere.

Rep.: Când mai aveti timp de muzica între familie si serviciu de dimineata si pâna seara?
L.S.: Din pacate la locul de munca nu am posibilitate sa mai pun muzica nici ca fundal, telefoanele suna neîntrerupt si la o convorbire telefonica cred ca nu este corect sa aiba un zgomot de fond. Dar acasa, la sfârsit de saptamâna mai ascult muzica.

Rep.: Cum arata o zi din viata de director al DGASPC Mures?
L.S.: Ma trezesc devreme, încep activitatea de la ora 8. Dimineata daca nu mi-a ramas nimic din ziua anterioara ma ocup de coordonarea activitatilor la nivelul sediului. Caut colegii care lucreaza la diferite servicii si stabilim anumite activitati pe care trebuie sa le desfasuram. Înainte de masa suna telefoanele, fixul, mobilele, ambele, diferite actiuni. Ori vine presa si doreste un interviu cu mine.

Rep.: Cum decurge activitatea dumneavoastra în UDMR?

L.S.: Eu nu am o implicare foarte directa cu aceasta organizatie, doar ca sunt membru si particip la acele sedinte de informare, de întruniri periodice pe care le organizeaza UDMR-ul si, daca sunt invitat, la actiuni culturale. Nu sunt foarte activ, nu am dreptul sa fac politica. Sunt functionar public.

Rep.: Cum stati cu donatiile în 2010?
L.S.: Am sprijinit aceasta organizatie si prin aceasta organizatie  si victimele inundatiilor din acest an. A fost de fapt o actiune umanitara prin UDMR, care a lansat la vremea respectiva o colecta de suma de bani din partea membrilor. Suma pe care am depus-o nu e mare, dar totusi, contributia conteaza.