Domnilor parlamentari români. SpuneÈ›i ”NU!” destrămării Arhivelor NaÈ›ionale ale României

În martie 2011, printr-o propunere legislativă foarte insidioasă, s-a încercat scoaterea unui important È™i valoros volum de documente din custodia È™i administrarea Arhivelor NaÈ›ionale ale României. De fapt, demersul a început mai demult. El s-a concretizat însă într-o cerere mult mai hotărâtă È™i cosmetizată de data aceasta ca â€propunere legislativăâ€, abia în martie acest an. Erau (È™i sunt) vizate fondurile create de cultele religioase, precum Actele de stare civilă È™i Documentele istorice ale episcopiilor, protopopiatelor, parohiilor, È™colilor confesionale, instituÈ›ii de caritate, etc., toate având o inestimabilă valoare istorică È™i documentară. Este în fapt încă un atac la ceea ce înseamnă statalitatea românească.

Un demers nejustificat
În anul 2008, într-un interviu acordat jurnalistului Nicolae Balint din Târgu-MureÈ™, profesorul universitar dr. Corneliu Mihail Lungu, fost director al Arhivelor NaÈ›ionale, făcea următoarea declaraÈ›ie vis-à-vis de insistenÈ›a cu care UDMR promova la acea vreme unele propuneri referitoare la Arhivele NaÈ›ionale ale României. â€UDMR a înțeles și înțelege greșit, spunea atunci Corneliu Mihail Lungu, rolul arhivelor în cadrul unui stat și a unei națiuni. Arhivele nu pot face obiectul retrocedării pentru că ele – potrivit legislației naționale – sunt parte integrantă din fondul arhivistic național. După cum prea bine cunoașteți, accesul la ceea ce avem noi în gestiune și administrare este liber. Se pot face copii, xerocopii, fotocopii. Deci nu există impedimente care să împiedice pe cineva să studieze sau să facă copii după documente. Încă din 2005, într-un proiect prezentat de UDMR s-a dorit scoaterea sintagmei “naționalâ€. Vreau să reamintesc faptul – pentru cei care probabil nu cunosc – că Arhivele Naționale nu sunt organizate pe etnii, documentele nu sunt nici maghiare, nici turcești, nici germane…chiar dacă avem documente scrise și în aceste limbi sau în atâtea altele, ci sunt ale unei națiuni. Sunt, dacă vreți, datele de identitate ale acesteia. Vreau să vă dau un exemplu. Chiar arhivele din Ungaria se numesc Arhivele Naționale ale Ungariei, deci instituția ca atare conține în titulatura ei sintagma “naționalâ€. Pe cine deranjează acest lucru, dar mai ales de ce?†(Nicolae Balint, â€Oameni, fapte, atitudiniâ€, vol. I, Editura â€NICOâ€, Târgu-MureÈ™, 2008, pp.63-64)  

Falsa problemă a preluării abuzive de către stat
Timpul a trecut, dar ideea de preluare a unor fonduri a rămas È™i a fost È™i mai mult gândită È™i elaborată. Inclusiv momentul când urma să fie (re)pusă din nou pe tapet. Documentele vizate prin propunerea legislativă care urma să fie promovată prin procedură de urgenÈ›ă pe data de 24 octombrie a.c., sunt fără niciun echivoc proprietate a statului român È™i au un caracter exclusiv istoric È™i practic. Ele fac parte din Fondul Arhivistic Național, sunt anterioare anului 1948 È™i privite cronologic, merg până în Evul Mediu. Se cuvine subliniat în mod deosebit faptul că ele nu mai servesc funcționării cultului. Ca atare, o asemenea iniÈ›iativă venită din partea deputatului Mártón Ãrpád Francisc, dar mai ales insistenÈ›a cu care este ea este promovată de un timp încoace, este cel puÈ›in stranie, mai ales dacă avem în vedere faptul că actuala Lege a Arhivelor NaÈ›ionale asigură prin conÈ›inutul ei, nevoile practice È™i de documentare istorică. Proiectul propus de deputatul mai sus menÈ›ionat, ar urma să modifice art. 19 al Legii 16/1996, adăugând posibilitatea retragerii din proprietatea statului român – Arhivele Naționale – a fondurilor documentare „preluate abuzivâ€, indicându-se în acest sens, decretele 153/1950 și 472/1971. Aceste documentele ar urma apoi să fie reclamate È™i preluate de episcopiile diferitelor culte din România. De fapt, ce urmăriÈ›i cu adevărat domnilor de la UDMR?

Arhivele solicitate reflectă atacul permanent în identitatea românilor
În acest sens, punctul de vedere al dr. Vasile LechinÈ›an, de la Arhivele NaÈ›ionale din Cluj, este unul cât se poate de nuanÈ›at, pertinent È™i bine argumentat. â€Să nu uităm, spunea istoricul LechinÈ›an, membru al F.A.R., într-un articol publicat într-un ziar naÈ›ional, că este vorba de documente extrem de importante pentru istoria românească, documente create de marile episcopii maghiare care au avut sate întregi de români, ca iobagi. Să nu uităm că reprezentanții confesiunilor maghiare romano-catolice, reformate și unitariane au fost cei care în Dieta Transilvaniei au lovit în permanență în demnitatea și viața de zi cu zi a românilor transilvăneni, trădându-le interesele și asuprindu-i crunt într-un spațiu enorm de timp, din Evul Mediu timpuriu până la 1848 și chiar după, până la 1918…Urmele acestor demersuri antiromânești se simt cu mare putere morală, culturală și economică și astăzi asupra românilor. Arhivele acestor episcopii se vor astăzi luate de la statul român pe motivul că ar fi fost preluate în mod abuziv de statul comunist în 1950. Să nu uităm că Imperiul Austriac, respectiv împărăteasa Maria Tereza a desființat un ordin religios, și anume Ordinul Iezuiților, confiscându-i întreaga avere din imperiu, fără drept de apel, pentru că iezuiții au lovit în interesele statului austriac.†Cu privire la atitudinea bisericilor romano-catolică, reformată È™i unitariană faÈ›ă de români, LechinÈ›an a mai adăugat: â€Comportându-se ca niște asupritori ai românilor timp de secole, stările romano-catolică, reformată și unitariană din Dieta Transilvaniei au creat o arhivă care trebuie să fie menținută de către statul român, indiferent dacă a fost luată de comuniști sau nu. Refacerea arhivelor prin această retrocedare de către confesiunile sus-amintite poate fi considerată în mod clar o restaurare a vechilor constituții medievale antiromânești. Desigur că firească este refacerea făcută prin solicitarea unor copii, pentru o clarificare a unei probleme sau alta. Dar refacerea prin retrocedare în natură este, repet, o reinstaurare, pe terenul Constituției române, a vechilor constituții medievale transilvane care au lovit în interesele și demnitatea românilor transilvăneni. Arhivele însele, prin vechimea lor, sunt o avere de miliarde de euro.â€

O obsesie legislativă nejustificată
În 2008 nu s-a reuÈ™it, dar în martie a.c. tema arhivelor a fost, aÈ™a cum am mai spus, reluată. E drept, mult mai nuanÈ›at È™i mai elaborat. Nu s-a reuÈ™it nici de această dată. Trebuie adăugat faptul că organizaÈ›iile profesionale ale arhiviÈ™tilor români, corpul academic È™i universitar, adică cei direct implicaÈ›i în valorificarea superioară a informaÈ›iilor conÈ›inute de arhive, nu au fost consultaÈ›i. Nici măcar opinia negativă, dar argumentată temeinic a directorului Arhivelor NaÈ›ionale – care în fapt reprezintă Guvernul României – nu a fost ascultată. Însă cu o perseverenÈ›ă aproape diabolică È™i profitând de atmosfera generală de tensiune politică internă,  aceeaÈ™i temă a â€restituirii arhivelorâ€, a fost reluată în ziua de 24 octombrie a.c. După un â€bun obicei românescâ€, propunerea a fost din nou amânată pentru data de 31 octombrie a.c. â€Boală lungă, moarte sigură!â€, sună un proverb românesc. Cineva va trebui însă până la urmă să â€rupă coada pisiciiâ€. Domnilor parlamentari români, din opoziÈ›ie È™i de la putere, mulÈ›i dintre dv. urmaÈ™i ai acelor iobagi, aveÈ›i curajul să vă asumaÈ›i împreună un â€NU!†hotărât. AveÈ›i această datorie de conÈ™tiinÈ›ă faÈ›ă de cei care v-au trimis în Parlament È™i pe care teoretic încă îi mai reprezentaÈ›i, dar È™i faÈ›ă de istoria neamului nostru. Ce ziceÈ›i, este această problemă a arhivelor – aÈ™a cum vă place să pronunÈ›aÈ›i deseori pe un ton afectat È™i ritos – de â€interes naÈ›ionalâ€? GândiÈ›i-vă bine înainte de a ridica mâna la comandă. 

Opinii
Dr. Ioan Ranca, fost director al DirecÈ›iei JudeÈ›ene MureÈ™ a Arhivelor NaÈ›ionale: â€Desigur, aceste fonduri de arhivă care au fost solicitate sunt importante È™i pentru minoritatea maghiară. Cei interesaÈ›i, au însă acces liber, ca oricare alt cetăÈ›ean român, la aceste arhive. Legea le permite acest lucru fără nicio opreliÈ™te. Să nu uităm însă că pentru istoria românilor au o valoare cu totul aparte. Sute de ani, iobagii români de pe pământurile grofilor maghiari, spre exemplu, au plătit taxe È™i impozite bisericilor de altă confesiune. Prin aceste documente putem reconstitui numărul de iobagi români de pe o moÈ™ie sau alta, cum s-au maghiarizat ei în timp, cu cât au contribuit românii – fără a beneficia de niciun serviciu din partea acelor culte – la bunăstarea bisericilor respective….â€
Dr. Ioan LăcătuÈ™u, fost director al DirecÈ›iei JudeÈ›ene Covasna a Arhivelor NaÈ›ionale: â€În acest moment nu există niciun impediment în a fi consultate respectivele fonduri. Se pot face fotografii, microfilme, etc. Este foarte important de menÈ›ionat faptul că în cadrul Arhivelor NaÈ›ionale, prin Serviciile JudeÈ›ene, au fost create acele condiÈ›ii propice pentru păstrarea documentelor arhivistice în deplină siguranÈ›ă, ferite de intemperii, de incendii, de furturi.†
Prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, Universitatea â€Petru Maior†din Târgu-MureÈ™: â€Bisericile se bucură în momentul de faÈ›ă de toate drepturile asigurate prin ConstituÈ›ie putând să-È™i organizeze aÈ™a cum doresc viaÈ›a internă. Se bucură de un statut egal È™i bisericile tradiÈ›ionale, precum È™i cele protestante È™i neoprotestante. Nu văd de ce s-ar opera cu criterii diferite în ceea ce priveÈ™te memoria istorică a bisericilor…Nu văd nicio justificare logică sau de altă natură. Într-un anume fel, dimpotrivă, cred că spre deosebire de situaÈ›ia actuală a arhivelor, prin retrocedare s-ar îngrădi de fapt accesul la arhive…†  

Ce acte conțin fondurile solicitate?
– â€Actele de stare civilă ce cuprind registrele de născuți, morți, căsătoriți, o prerogativă a statului modern. Ele sunt anterioare anului 1895, când s-a introdus starea civilă de stat. Anterior, statul încredințase această atribuție diferitelor culte existente, de obicei mai multe în aceeași localitate. Conform proiectului, aceste acte, cu valoare genealogică, istorică dar și practică, păstrate acum unitar la Arhivele Naționale, pe servicii județene și localități componente, după actuala împărțire teritorială, ar urma să fie separate iarăși pe culte și distribuite structurilor de conducere ale cultelor (ortodoxe, greco-catolice,  romano-catolice, reformate, evanghelice etc.).â€
– â€Documentele istorice ale episcopiilor, protopopiatelor, parohiilor, școlilor confesionale, instituțiilor de caritate etc. reprezintă o mare valoare istorică. Ele acoperă întregul teritoriu al țării, cuprind întreaga societate și adesea conÈ›in informații mai vechi decât cele oferite de arhivele altor instituții publice sau ale familiilor. Chiar luate în parte fiecare, arhivele marilor culte „istorice†depășesc interesul îngust de grup și au semnificație publică mult mai amplă, regională și chiar națională.â€

                                                                  – A P E L –

OPRIȚI DESTRĂ‚MAREA ARHIVELOR NAȚIONALE !

â€Federația Arhiviștilor din România (F.A.R.) protestează cu vehemență faÈ›ă de noua tentativă a Comisiei pentru Cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților de a deposeda Arhivele Naționale de un fond istoric de valoare excepțională, creat de-a lungul veacurilor de instituțiile bisericești din țara noastră. Printr-o procedură confuză – respingând inițial proiectul de retrocedare a arhivelor bisericești, apoi promovându-l ca amendament în alt proiect, în aceeași ședință – Comisia a înaintat dezbaterii și votului în plen de luni, 24 octombrie a.c., un proiect de modificare a Legii Arhivelor în regim de urgență, care aduce prejudicii incalculabile științei, culturii și prestigiului statului român, precum și unor interese private ale cetățenilor. Proiectul declară abuzive acte legislative dinainte de 1989, pe baza cărora s-a constituit cel puțin 50% din fondul arhivistic național actual, transformă episcopiile în arhive cu documente istorice originale, iar Arhivele Naționale în beneficiar de mâna  a doua, al unor copii după documentele restituite. Ceea ce urmează a fi predat de către Stat către Biserică sunt exclusiv documente istorice și acte de stare civilă, ambele categorii nefiind necesare funcționării cultelor și care în acest moment sunt liber accesibile la Arhivele Naționale. După căderea unui proiect similar în luna martie a.c., Comisia recidivează, ignorând din nou avizul negativ al Guvernului, al MAI și al Arhivelor Naționale în problema restituirii arhivelor istorice către culte, precum și opiniile unanime, de asemenea negative, ale organizațiilor profesionale ale arhiviștilor, ale unor personalități ale lumii academice și universitare. Inițiativa legislativă, calchiată după exemplul maghiar, ignoră evoluția istorică diferită a instituțiilor statului român, experiențele majorității țărilor europene, unde interesul științific și cultural predomină în raport cu dreptul de proprietate în cazul bunurilor de patrimoniu cultural și unde actele de secularizare începând cu secolul XVIII sunt și azi în vigoare. Corpul profesional al arhiviștilor români solicită Camerei Deputaților să retrimită proiectul Comisiei de specialitate, cu recomandarea ca problemea restituirii arhivelor bisericești să fie supusă unei dezbateri publice ample, pe măsura implicației sale asupra întregii societăți, și să țină cont de opiniile specialiștilor în domeniu și de interesul public general.

COMITETUL DIRECTOR  AL  F.A.R.â€