Şcoli repetente la buget
Anual, guvernul stabileşte dimensiunea veniturilor, structura acestora precum şi cheltuielile ce urmează
să fie făcute de la bugetul de stat. Acest lucru este valabil
şi pentru învăţământ, unde, deşi s-a făcut ceva în ultimii ani, situaţia nu e deloc roză. Nu se pune problema bunăstării şi nici măcar a unui nivel decent, ci e vorba
de petice care sunt aplicate unei structuri care încă
suferă. Dincolo de salariile umilitoare pe care le primesc majoritatea celor din învăţământ, intră în discuţie dotarea materială de care beneficiază şcolile. Iar dacă ne fereferim
la învăţământul din mediul rural, cuvântul jale nu e deloc dur.
Potrivit consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, bugetul de stat pe anul 2003 prevede alocarea a 907.597.000 mii lei pentru învăţământul din judeţul Mureş. O sumă ce ar extazia pe mulţi, dar care nu acoperă nicidecum necesităţile. Ca o primă împărţire a acestor bani trebuie reţinut că municipiului Târgu-Mureş i-au revenit 302.993.113 mii lei, detaşându-se net de celelalte localităţi, care au fost nevoite să se mulţumească cu sumele de: 64.557.748 mii lei – Sighişoara, 65. 497.303 mii lei Reghin, 45.642.684 – Târnăveni, 30.473.840 -Luduş etc.
Din suma repartizată Târgu-Mureş-ului, 301.883.932 mii lei, vor fi destinate cheltuielilor legate de personal, iar 1.109.181 mii lei vor amortiza bursele şi obiectele de inventar. Aceşti bani nu sunt “vărsaţi” într-un fond comun, ci o parte din ei vor fi gestionaţi de consiliile locale, iar cealaltă parte va porni de la Minister spre Inspectorat. Din bugetele locale Primaria are obligaţia să finanţeze întreţinerea şi funcţionarea unităţilor, reparaţiile curente capitale, dotarea cu obiecte de inventar şi material didactic. Într-un cuvânt – logistică. Ea absoarbe cu aviditate această sumă de bani şi dă dureri de cap celor care sunt responsabili cu drămuirea lor. La nivel de oraş, lurcurile stau relativ bine, ţinându-se cont de interesul acordat renovărilor şi reamenajărilor. În sate însă, precum şi în multe comune, baza materială e la pământ. Această discrepanţă îi nemulţumeşte atât pe profesorii care predau în aceste şcoli, cât şi pe părinţii ce-şi încredinţează copiii unor instituţii care în multe cazuri nu au nici măcar o dotare materială elementară. Pentru a echilibra acest inconvenient trebuie mai întâi să se stabilizeze lucrurile la nivelul oraşelor, iar până să se ajungă aici, mai e mult.
O şcoală preuniversitară care vrea să intre în posesia unor fonduri trebuie să întocmească proiecte complexe şi bine motivate.Acestea se vor constui într-un indiciu după care se vor ghida sumele.
Referitor la salariile cadrelor didactice se poate spune că în general vin la timp, dar problema mare o reprezintă majoritatea sumelor de pe statele de plată. Iar despre acest subiect nu are rost să mai vorbim.
