Scrisoare din Virginia, sau cum am ajuns student in America

Cu cinci ani in urma, Alex a plecat din tara si s-a confruntat cu toate problemele pe care trebuie sa le confrunte un imigrant. A stiut sa nu se abata din drum, a reusit sa ajunga student in America si nu a uitat de unde a plecat!

Unde esti copilarie,

cu padurea ta cu tot?

M-am nascut in 1985, cu patru ani inainte de Revolutie. Nu prea stiam multe despre comunism sau revolutie, eram prea mic pentru un razboi atat de mare. Nu intelegeam de ce ma trezeam dimineata singur acasa, de ce statea mama la rand la carne, lapte sau ulei in timp ce tata era la lucru. Eram prea mic ca sa inteleg de ce zburau gloantele aiurea…

Ca tot ce e bun pe lumea este a trecut si copilaria, mult prea repede. Imi amintesc vag: bunica de la tara. Jocurile: castel si pitulusul in fata blocului, pokerul in casa scarii… anii de scoala. 16 materii pe semestru: Romania. Sase, in State. Un sistem in care elevul trebuie sa stea cu mana la spate si nu poate sa vorbeasca neintrebat, cum sa dea rezultate?

“Dar eu trebui sa plec in America,”-i-am spus cu lacrimi in ochi profului de informatica, pentru ca a vrut sa ne lase corigenti, doar pentru ca asa cum afirmase, “nu-mi place de voi!”

Dar am pornit. Eram fericit ca mi se oferise o sansa la o viata noua, dar in acelasi timp eram trist pentru ca trebuia sa renunt la prietenii si rudele pe care stiam ca nu le voi regasi “acolo”.

Aeroportul de la Baneasa,

ultima imagine negativa

din Romania.

Sunt foarte multi oameni in viata mea carora le datorez enorm, fie ca era vorba de o palma meritata, sau doar de o lectie de bun simt. Am invatat ca totul se castiga prin munca, nu prin mana intinsa.

Diferenta dintre punctul de plecare, Aeroportul Baneasa si punctul de aterizare, aeroportul International Dulles, statul Virginia, este enorma. Spatiile verzi de pe marginea soselei erau mai ingrijite aici decat miristea din jurul pistei de aterizare de la Baneasa!

Schimbare drastica

Crescut la bloc 17 ani, eram acum intr-o casa construita in mare parte din lemn si placaje din rigips. Pana si casele care par din caramida sunt construite in acest fel, singura diferenta este ca au un perete “estetic” de caramida in exterior. Zona in care locuiesc, ar fi asemanatoare cu noile cartiere de case “ca la tara”, numai ca strazile sunt asfaltate, exista utilitati, si multa iarba!

De la primul pas in scoala mi-am dat seama de deosebiri. Podele stralucitoare, becuri care functionau, toalete curate, pe tabla se scria cu markerul, profesori prietenosi. Fiecare clasa are un numar si un porfesor, elevii se muta din clasa in clasa nu se duc profesorii dupa ei. Prima zi de liceu a fost mai ceva decat prima zi din clasa intai. Profesorul K. unul dintre profesorii mei preferati m-a prezentat colegilor urandu-mi bun venit, apoi ne -am dus in sala de mese, un fel de “impinge tava”, unde aripioarele de pui si sandwichiul cu salata de peste erau singurele feluri de mancare pe care le puteam numi asa pe langa tot felul de legume si boabe fierte in apa, servite ca meniu. Cu tava in mana trebuia sa ma decid intr-o fractiune de secunda la ce masa ma asez. Cele trei “caste” ale licenilor, erau asezate in functie de importanta lor sociala, tocilarii cu ochelari, sportivii sau cei de mijloc. Am ales corect si am supravietuit botezului.

Anii de studentie

In SUA colegiul este platit de studenti sau de parinti. Unii incep sa stranga bani de scoala pentru copilul lor inca nenascut. Preturile difera in functie de universitate, cea privata sau de stat, costurile fluctuand de la 5000$ pe semestru pana la 50.000$. Ca sa poata plati asemenea sume enorme, majoritatea studentilor trebuie sa lucreze. Exista si imprumuturi: de la stat, sau private. Evident, cele private au o rata mai mare, iar la cele de stat sunt disponibile numai pentru cetatenii Americii si celor care au green card. In afara de taxe, un student care nu locuieste in campus mai are nevoie de carti, bani de benzina si o masina, deoarece transportul in comun este impracticabil. Ar fi util de spus ca pentru un elev cu viza de student, lucrurile devin si mai complicate, acesta fiind obligat sa plateasca o taxa “in afara statului” aproximativ de trei ori mai mare decat taxa pentru un elev obisnuit. Pentru cei care se gandesc sa urmeze o scoala in SUA, un lucru este cert: este nevoie de bani pentru taxe, transport, mancare, cazare. Toate acestea trec usor de 300.000$ pe an.

Cu toate ca de 5 ani nu m-am intors in Romania, nu am uitat limba, si nu cred ca o voi putea uita vreodata, iar parerea mea despre cei care pleaca 3 luni in Italia si se intorc abia reusind sa lege doua cuvinte in limba lor materna, sunt niste idioti!

Singurul regret pe care il am pentru ca am plecat din Romania este ca nu am putut lua cu mine macar cateva dintre persoanele dragi.

In SUA am invatat ca trebuie sa ai simtul responsabilitatii dezvoltat, si un lucru important, daca vrei ceva cu adevarat trebuie sa muncesti ca sa-l obtii. Nimic nu se atinge cu mana intinsa, si daca nu avem nimic, inseamna ca asta vrem! Exista o solutie la orice problema, si nimic nu te poate opri atunci cand iti doresti ceva cu adevarat. Singura diferenta este felul in care obtii acest lucru. Acesta este felul meu de a spune ca nu am uitat de unde am plecat, si nu voi uita niciodata, oriunde voi ajunge! Deocamdata, atat. Mai vorbim!

Alex

Pentru conformitate, Erika MARGINEAN