Aripi retezate

Teatrul Național Târgu Mureș, în ciuda contextului favorabil în care se află momentan, din punctul de vedere al investițiilor în infrastructură, este martorul unor conflicte și diferende vechi, mocnite între conducerea instituției și o mare parte din actori. Cauzele sunt, pe lângă lipsa de interes a conducerii – în frunte cu Cristian Ioan, director general – pentru promovarea unei imagini publice pozitive a instituției, și managementul defectuos și tendința de a îngropa cele câteva reușite artistice ale trupei “Liviu Rebreanu”, prin mijloace amorale, posibil ilegale, dar cu certitudine lipsite de fair play.

Vă reamintim că Ziarul de Mureș a sesizat în nenumărate rânduri regresul artistic înregistrat de instituția teatrală târgumureșeană în ultimii cinci ani: neparticiparea trupei la festivaluri de profil în țară sau în străinătate, spectacole de calitate artistică mediocră, îngroparea celor două-trei montări reușite din fiecare stagiune prin metode subtile, ușor perfide etc. Toate aceste fapte poartă semnătura directorului general al Naționalului, Cristian Ioan. Cea mai recentă acțiune de acest gen a avut loc la finele săptămânii trecute, când, ca urmare a protestului public al lui Liviu Topuzu, actor de 12 ani al Teatrului Național, directorul a decis, neoficial, suspendarea spectacolului.

I-a retezat și cealaltă aripă

Dar să vedem firul evenimentelor. Miercuri, 21 martie a.c., a avut loc spectacolul cu piesa “Omul cu o singură aripă”, de Matei Vișniec, în regia lui Ovidiu Caiță. A fost cea de-a doua reprezentație, după premiera ce a avut loc pe 19 februarie. Deci, după exact o lună de zile… La finalul spectacolului, Liviu Topuzu, unul din actorii din distribuția “Omului cu o singură aripă”, a ieșit în fața spectatorilor spunând că va juca acest spectacol, și în reprezentațiile viitoare, ca voluntar, adică fără a fi plătit de către Cristian Ioan. Precizăm că în momentul de față, potrivit declarației lui Liviu Topuzu, acesta din urmă este de mai bine de trei ani colaborator al instituției, fiind angajat al Universității de Artă Teatrală din Târgu Mureș pe postul de asistent universitar, funcție obținută în urma unui concurs desfășurat în 2003. Contractele de colaborare, conform legislației în vigoare, se semnează de către părți pe o periodă nedeterminată pentru că la momentul la care părțile convin la semnarea acestuia, nu se poate preciza cât de lungă va fi viața unui spectacol și câte reprezentații va avea. Doar că aceste contracte conțin precizări referitoare la sumele pe care prestatorul le va încasa, aferente orelor de repetiții și pentru fiecare reprezentație susținută, precum și referitoare la data la care plățile vor fi efectuate. “Când să primesc banii pe colaborare, adică ce muncesc luna asta mi se plătește luna viitoare, dar după data de 20, așa e regula, așa e regula, mi s-a spus că sunt ceva probleme cu finațările. De fiecare dată s-a abuzat de chestia asta. Ești atașat într-un fel de instituție, ești dependent oarecum de ea, lași de la tine… O dată, de două ori, de trei ori. De fiecare dată a fost nevoie de postul meu, după ce am trecut cu cartea de muncă la UAT, pentru un motiv sau altul “, Liviu Topuzu.

Ei bine, pentru Cristian Ioan un contract nu înseamnă nimic, din moment ce a refuzat, sub pretextul șubred că “n-a trimis Ministerul bani”, să-l plătească pe Liviu Topuzu. Poate că acesta din urmă este un caz izolat, dar, chiar și așa, s-a creat un precedent periculos. Din acest moment orice colaborator al Naționalului poate foarte bine să se resemneze că va lucra voluntar la proiectele derulate de instituția în cauză. Iar dacă are cineva atâta îndrăzneală să-i semnaleze lui Cristian Ioan faptul că nu își respectă clauzele contractuale, este repezit și amenințat că va înceta unilateral colaborarea.

Revenind la protestul actorului Liviu Topuzu, care nu a făcut nimic altceva decât să-i aducă aminte directorului că, prin contract, este obligat la plata prestațiilor artistice ale colaboratorilor, acesta a determinat o reacție și o decizie viscerală, ranchiunoasă și amorală din partea lui Cristian Ioan. Și anume suspendarea spectacolului. Care s-a jucat de două ori. Pentru care trupa de actori a repetat peste două luni. Pentru care luminiștii, mașiniștii, regizorii tehnici au muncit alături de actori. Pentru care s-au cheltuit bani publici, deci de la bugetul de stat, pentru plata onorariului regizorului și al scenografului, pentru care s-au cheltuit bani, la fel de publici, cu decor, costume, salariile personalului auxiliar, cheltuieli de întreținere. Pe puțin 5.000 – 6.000 euro. Pentru două reprezentații!…

Există suspiciuni multiple legate de decizia abuzivă a lui Cristian Ioan, un personaj care are comportamentul unui vechil pe moșia boierească, care biciuie după bunul plac argații. Cel mai solid argument, dar relativ subiectiv, ar fi faptul că de ani de zile acest Cristian Ioan încearcă, prin diverse metode, să saboteze producțiile bune ale Naționalului, care, desigur, nu poartă a sa semnătură regizorală. “Omul cu o singură aripă” nu este singurul spectacol omorât, aruncat la coșul de gunoi. Exemplele pot continua cu “Azilul de noapte”, “Pescărușul” sau “Nora”. Nici unul dintre aceste nu a fost regizat de Ioan. Toate au fost, sunt producții de calitate. Decizia abuzivă de suspendare a piesei lui Vișniec în regia lui Ovidiu Caiță, are însă și un substrat perfid, pe care doar îl intuim. și anume crearea unui conflict artificial între componenții trupei care, chipurile, ar trebui să se întoarcă împotriva colegului lor. Asta da, viziune regizorală! Din nefericire pentru managerul Cristian Ioan, mobilul faptelor sale este mult prea transparent pentru oricine cunoaște cât de cât ce se întâmplă la Național. De asemenea, nu putem trece cu vederea faptul că în urmă cu trei săptămâni, instituția a fost obiectul unui raport de monitorizare realizat de Demeter Andras, funcționar în cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, în subordinea căruia se află Naționalul. Raport menit să analizeze activitatea sa managerială. Or, ce fel de director este Ioan, în condițiile în care abuzurile sunt evidente, atât financiar, cât și uman și profesional?! Ce manager este acela care cheltuie 200 milioane lei vechi pentru două reprezentații, din care încasările din bilete nu depășesc 20 milioane?! Ce manager este acela care își permite să facă o distribuție, să angajeze un regizor, să plătească salarii, utilități, costume, decoruri, pentru două reprezentații?! Ce manager este acela care anunță un spectacol, invită publicul la teatru, pentru a-l trimite apoi acasă pentru că spectacolul l-a suspendat, după bunul său plac?! Cât respect are acest Cristian Ioan pentru trupă și pentru public?! Vă lăsăm pe dumneavoastră, cititorii noștri și spectatorii Naționalului, să decideți… Cu toate acestea, ne facem o datorie de onoare să sesizăm Ministerul Culturii și Cultelor și tagma artiștilor bucureșteni poate mult mai receptivi la acțiunile de dărâmare a Naționalului mureșean decât oficialitățile orașului care nu se înghesuie în această sală superbă decât maximum la întâlniri politice, electorale sau pentru a-și cosmetiza propria imagine

Din păcate, nu am reușit să obținem și opinia lui Cristian Ioan în această chestiune, pentru că sâmbătă, 24 martie, a avut telefonul mobil închis. Vom reveni cu poziția dumnealui în ediția noastră viitoare.

Diana SACAREA