Scrisorile Cardinalului Todea
De-a lungul vieţii întâlnim oameni care ne pot schimba destinul. Uneori nici nu de dăm seama. Alteori ne dăm seama prea târziu. Fostul viceprimar al Târgu Mureşului, Eugen Crişan se numără printre cei norocoşi. Timp de patru ani, de la 14 la 18 ani l-a vizitat în fiecare zi pe cel ce avea să devină Cardinalul Alexandru Todea. Cele câteva scrisori trimise de părintele Todea tânărului Eugen fac obiectul acestor pagini.
Imediat după eliberarea din închisoare în 1964 episcopul Alexandru Todea s-a întors la Reghin. Aici el a locuit pe strada Bucegi, aflată în apropierea Spitalului, în casa bunicilor actualei soţii a lui Eugen Crişan. Acesta locuia şi el pe aceaşi stradă astfel că băieţandrul de 14 ani avea să-l vadă pe părintele Todea la puţin timp după ieşirea din închisoare. În următorii patru ani întâlnirile au fost aproape zilnice.
Lecţiile de viaţă
“Eram un copil zvăpăiat”, mărturiseşte acum Eugen Crişan. “Nu am ţinut niciodată lecţii de religie. Pe mine m-a făcut să cred în Dumnezeu prin discuţii”. Din aceste discuţii a aflat “învăţăcelul” Crişan de tragedia trăită de viitorul cardinal în puşcăriile comuniste. “Îmi povestea mereu despre bătăile şi privaţiunile din închisoare, iar la un moment dat l-am întrebat:
Închisoarea din afara închisorii
După eliberare şi până în 1989, Alexandru Todea a fost urmărit permanent de către securitate. Acest lucru nu i-a împiedicat pe vecinii săi să îl ajute fără teama represaliilor. Eugen Crişan îşi aminteşte, de exemplu, că femeile de pe stradă îi făceau de mâncare cu schimbul. Printre acestea se afla şi mama lui. “Mama era catolică practicantă însă mergea la Biserica Ortodoxă. Părintele Todea a sfătui-o să continue să frecventeze biserica însă să nu renunţe la credinţa ei”. Adolescenţa a fost una destul de zbuciumată pentru fostul viceprimar târgumureşean, însă Alexadru Todea a fost mereu alături de el, după cum se poate vedea şi din scrisorile pe care i le-a trimis. “M-am îmbolnăvit de meningită şi am fost internat mai mult timp în spital. El m-a îndrumat să-mi echilibrez viaţa.” Relaţia a continuat şi cât timp tânărul Crişan şi-a satisfăcut stagiul militar. Apoi vizitele lui l-a episcop s-au rărit. Câţiva ani mai târziu acesta şi-a cumpărat casa de pe strada Apalinei, nr. 34, unde s-a mutat. Cu tot cu securiştii care îl filau de vizavi.
“Dacă punctele de contact, conversaţiile avute cu mine au avut darul să-ţi fie de ajutor în momente grele şi la răspântii de drumuri Domnul fie lăudat! Personal, chiar şi atunci când aveai neplăceri cu unul şi cu altul de pe aici, nu mi-am pierdut speranţa că vei deveni OM. E mare lucru să fii şi să râmâi OM. Aceasta înseamnă să-ţi desvolţi singur personalitatea prin acte de gândire şi voinţă, trăite-n profunzime. Chiar şi atunci când costă. Căci greutăţile vieţii indiferent de ce natură, sunt preţul pentru a deveni şi a rămâne OM, pentru a deveni şi rămâne CARACTER. Pe linia aceasta e bine să se procedeze cu stăruinţă. Persoana umană, îndată ce se vede în faţa răului, ce-i vine din înclinarea inimii sale, nu poate altceva decât să treacă din răsputeri şi să lupte cu bărbăţie, ori să cadă. Aici e tot secretul în viaţa unui tânăr, aici e tot viitorul, aici e caracterizată toată fiinţa lui.”
(Fragment din scrisoarea datată 23 noiembrie 1970)
“Dacă omul nu are repere, şansele de a fi integru şi de a te lupta pentru o cauză sunt mult mai mici”.
(Eugen Crişan despre Alexandru Todea)
“În opinia mea există două instituţii profund anticomuniste în România: PNŢCD şi Biserica Greco-Catolică şi probabil de aceea ambele sunt în situaţia în care sunt: PNŢCD la 1 la sută şi Biserica fără bisericile care i se cuveneau.”
Botezată în clandestinitate
Un episod interesant a fost acela al botezului Oanei, fiica lui Eugen Crişan. Datorită relaţiilor foarte bune cu episcopul Todea, acesta a botezat-o în clandestinitate. “După aceea am fost nevoiţi să o mai botezăm încă o dată oficial la o biserică pentru a nu da de bănuit rudelor şi cunoscuţilor cărora nu le-am spus despre primul botez.”
