Scurta Istorie a Viitorului din perspectiva anului 2007

Mentalitatea colectiva a lumii în care traim, întarita de mijloacele Mass-Media de fiecare zi- fie stiri, fie unele documentare gen “Discovery”, fie multe din filmele difuzate pe diferite canale TV- întaresc sentimentul comun de nesiguranta, cel mult de teama în fata viitorului, a celor mai multi dintre noi. Ideea în unanimitate acceptata este aceea ca pe viitor ne paste fie un dezastru colectiv (razboi, “terorism” generalizat la nivel mondial), fie un cataclism la nivel planetar (dat de problemele ecologice ale planetei, vezi ” încalzire globala”), de la care nimeni nu se va putea sustrage si din care cel mult o minoritate va putea supravietui. Acestea sunt marile provocari ale lumii în care traim, si de aceea o privire lucida asupra viitorului, din perspectiva unui studiu stiintific, se cerea cu necesitate. Tocmai acest lucru l-a realizat într-o excelenta lucrare Jacques Attali, eseist si doctor în stiinte economice, absolvent al Institutului de Studii Politice din Paris si al scolii Nationale de Administratie din Franta, fost consilier al lui Francois Mitterrand.

Introducere la cartea

lui Jacques Attali

“Scurta Istorie a Viitorului” (lucrare aparuta în România la editura “Polirom”, 2007) este un studiu care cuprinde tot ceea ce ar trebui sa stie despre viitor fiecare dintre noi, sub toate aspectele: economic, politic, social, cultural, sau din perspectiva evolutiei religiilor. În ” Cuvânt Înainte” la cartea sa, Attali spune ” Astazi decidem cum va fi lumea în 2050 si tot astazi o pregatim pe aceea din 2100. În functie de ceea ce facem noi acum, copiii si nepotii nostri vor locui într-o lume în care se va putea trai sau vor traversa un desert blestemându-ne”. Autorul crede în legile imuabile care guverneaza istoria: “Pentru a lasa o planeta locuibila, trebuie sa ne dam osteneala sa gândim viitorul, sa întelegem de unde vine si cum trebuie actionat asupra lui. Nu-i un lucru imposibil: Istoria repeta niste legi care, odata cunoscute, ne permit s-o prevedem si s-o orientam”.

“Cei trei H” ai viitorului

si decaderea S.U.A.

Attali îsi fundamenteaza logica viziunii prin trei scenarii de viitor posibile, care, departe de a se exclude, se întrepatrund înca de pe acum, si de al caror continuitate progresiva, în ordinea scrisa mai jos, va depine viitorul omenirii. Aceste trei etape istorice sunt ” Hiperimperiul”, ” Hiperconflictul” si ” Hiperdemocratia”.

“Hiperimperiul” este un construct al lumii de acum, si care are la baza banul. ” Situatia este limpede: fortele pietei au luat planeta în stapânire” spune Attali, iar ” daca aceasta evolutie va continua, banul va spulbera tot ce i-ar putea sta în cale, inclusiv statele: da, încet-încet, va macina si S.U.A. Devenita lege mondiala unica, legea pietei va aduce la aparitia aceea ce voi numi hiperimperiul, entitate planetara de necuprins, fauritoare de noi valori comerciale si de noi forme de alienare, de bogatie, dar si de saracie extreme; curbe de sacrificiu vor fi impuse naturii însesi; sectorul privat îsi va adjudeca totul, inclusiv armata, politia si justitia. Fiinta umana îsi va adauga treptat proteza dupa proteza (…) apoi, inutil în cele din urma propriilor creatii, omul va disparea si el”.

Acesta este cel mai la îndemâna si cel mai sumbru dintre scenarii, perceptibil si practicat înca de pe acum, pentru ca are la îndemâna toate datele pentru a fi pus în practica. Cel de-al doilea scenariu are aceeasi finalitate, însa cu alte mijloace: ” Daca omenirea refuza acest viitor si întrerupe în mod violent procesul globalizarii, înainte chiar de a se fi eliberat de alienarile sale anterioare, ea va bascula într-o succesiune de barbarii regresive si razboaie devastatoare, opunând state, grupari religioase, entitati teroriste si pirati privati. Voi numi acest razboi hiperconflictul. Si el ar putea face omenirea sa dispara”.

Iar ultima posibilitate, de fapt sansa omenirii: ” În sfârsit, daca mondializarea poate fi pusa sub control fara a fi refuzata, daca piata poate fi delimitata fara a fi abolita, daca democratia poate deveni planetara ramânând totusi concreta, daca dominatia unui imperiu asupra lumii întregi poate lua sfârsit, atunci se va deschide un orizont infinit de libertate, de responsabilitate, de demnitate (…) este ceea ce voi numi hiperdemocratia. Ea va duce la instalarea unei guvernari mondiale democratice si a unui ansamblu de insitutii locale si regionale. Printr-o utilizare regândita al fabulosului potential al noilor tehnologii, ea va permite accesul tuturor la gratuitati si îmbelsugare”.

Concluzii

Ultima varianta a istoriei viitorului- hiperdemocratia- pare a fi cea mai utopica din perspectiva prezentului si tocmai de aceea cel mai greu, daca nu imposibil de realizat cu mijloacele si mentalitatile pe care le stapânim astazi. Si totusi, dupa Attali, aceasta este singura sansa de supravietuire a omenirii. Si s-ar putea sa fie cel mai lucid dintre “profetii” contemporani- tocmai pentru ca lucrarea sa este un studiu rational, stiintific argumentat.

În loc de concluzie, vorbeste din nou Attali: ” Asadar, putem povesti istoria urmatorilor 50 de ani: pâna în 2035, va lua sfârsit dominatia imperiului american, la fel de provizorie ca a tuturor predecesorilor sai; apoi, unul dupa altul, se vor napusti asupra noastra trei valuri succesive ale viitorimii: hiperimperiul, hiperconflictul, hiperdemocratia. Doua dintre ele a priori pustiitoare. Cel de-al treilea a priori imposibil. Fara îndoiala ca cele trei ipostaze ale viitorimii se vor împleti: de fapt, ele se împletesc deja. Cred în victoria hiperdemocratiei, cam prin 2060, ca forma superioara de organizare a omenirii, experienta ultima a motorului Istoriei: libertatea”.

Narcis MARTINIUC