Se caută mureșeni pentru Kilimanjaro

Muntele reprezintă o eternă provocare pentru om, descifrarea tainelor înălțimilor fiind dintotdeauna țelul suprem al temerarilor. Primul român ajuns pe Everest, mureșeanul Teodor Tulpan, este printre puținii care au testat gustul marilor înălțimi ale Terrei, iar acum transmite și altora bucuria pe care a simțit-o, organizând expediții în Caucaz sau Kilimanjaro. “Escapadele” sale au fost trecute în oferta turistică a agențiilor de turism, printre care și Euro Best Travel din Târgu Mureș.

Reporter: A fost un vis cucerirea Everestului?

Teodor Tulpan: Fiecare om în viață are un vis mai greu sau mai ușor de realizat (o familie, carieră, casă) un „Everest” al lui. Pentru mine și pentru echipa românească visul a fost chiar Everestul, cel mai înalt vârf al planetei. Logic ar fi ca această expediție să fie încununarea activității ca alpinist, dar nu un sfârșit. Sunt foarte multe locuri de văzut în această lume, contează doar ceea ce îi place fiecăruia, practic omul dă importanță oricărui loc. Sper că a fost un început și un îndemn pentru generația tânără, iar reușita noastră să-i încurajeze și pe alții, cărora le doresc mult succes.

Rep.: Cum e lumea văzută de sus?

T.T.: Timp de 30 de minute cât am fost aproape de stele și cel mai “înalt” om de pe planetă, m-am gândit și la bune și la rele și mi-am văzut filmul vieții. Am făcut pozele de rigoare, m-am îmbrățișat cu ceilalți trei alpiniști, coreeni, și m-am concentrat spre coborâre. Mi-ar fi plăcut să fiu împreună cu ceilalți colegi din echipa mea pe vârf în acele momente, dar soarta a vrut altfel. Cred că lacrimile de frig, foame, dor și nesomn de pe vârf spun mai mult decât cuvintele care, câteodată nu-și au rostul. Data de 22 mai 2003, ora 08:10, este una istorică pentru alpinismul românesc: primul român a ajuns pe Everest, cu tricolorul în mână. De fiecare dată e altfel, vremea, norii, oamenii cu care ești, vezi diferit și gândești diferit acolo sus “printre zei”, important e să te întorci întreg acasă, să poți să-ți îndeplinești visele în continuare.

Rep.: Câtă provocare oferă un munte?

T. T.: Provocarea vine cu fiecare expediție în parte, să vezi locuri noi, să cunoști oameni, obiceiuri, tradiții, să mănânci ca și cei de acolo, călătoria în sine, nu doar vârful unui munte. Normal ar fi ca data de 22 mai 2003 să fie cea mai puternică amintire din Expediția EVEREST 2003, dar a fost mult mai puternică trăirea pe care am avut-o în timpul zborului de 30 de minute cu parapanta, de la 7.080 m la 6.400 m, fiind recordul mondial (neomologat) și al 3-lea zbor de pe Everest.

Rep.: Cum s-a născut ideea acestor expediții în Elbrus și Kilimanjaro?

T.T.: Fiind cel mai înalt vârf din Europa, Elbrus (5.642 m) este atracția pentru sute de alpiniști din întreaga lume, făcând parte din “Top 7”, cele mai înalte vârfuri de pe cele 7 continente. Anul acest am decis să-mi îndeplinesc un vis mai vechi, anume să alcatuiesc o expediție sibiană și am ales Elbrusul. Nu este un vârf tehnic, dar presupune condiție fizică bună, cunoștințe minime de alpinism de iarnă. Nu este nici scump, relativ aproape și destul de înalt să-ți testezi limitele. Am reușit să adun 14 alpiniști și să ajungem toți 14 pe vârf, o realizare unică pentru România.

Apoi, am ales Kilimanjaro pentru altitudine și pentru unicitatea și varietatea peisajelor și datorită faptului că nu e nevoie de un buget foarte mare. Continentul negru este foarte apreciat în special pentru rezervațiile cu animale, tradiții, localnici (masai) și pentru muntele cu jungla deosebită.

Rep.: Ce taine ascund aceste două trasee?

T.T.: Tainele nu pot fi descoperite decât de cei care merg acolo și sunt înzestrați cu “puteri supranaturale” de a citi și respecta natura și muntele. Traseele sunt cele clasice, majoritatea alpiniștilor le urmează, dar nu trebuie uitat neprevăzutul (vremea, zăpada, etc.), de asta totul trebuie planificat în cel mai mic detaliu.

Rep.: Cei interesați pot alege aceste expediții din oferta agențiilor de turism. La ce să se aștepte? Ce condiții trebuie să îndeplinească?

T.T.: Omenirea parcurge în mod evident o perioadă plină de provocări. Problemele zilnice ne demonstrează că am devenit din ce în ce mai deconectați de noi înșine, de ceilalți și de lumea care ne înconjoară. Am ajuns la un stadiu de deconectare colectivă atât de marcant, încât acesta a produs o criză care trezește la realitate o mulțime de oameni. Oamenii sunt din ce în ce mai pregătiți pentru a se schimba și transforma. Tot mai mulți își pun întrebări legate de ce contează cu adevărat și își reevaluează direcția în care își conduc viața. Deci avem nevoie de inedit în viața noastră, o expediție poate fi o soluție pentru cei dispuși să încerce. În primul rând o expediție în munți înalți este o provocare uriașă pentru oricine, începând de la pregătire și până la ascensiunea în sine. Apoi, te lovești de uriașe limite pe care ești nevoit să le depășești, dacă poți și vrei. Trebuie să-ți dorești cu adevărat să faci acest lucru ca să poți fii acolo și cu sufletul, nu doar fizic.

Condiții: pasiune, pregătire fizică bună, stare bună de sănătate, echipament de iarnă, caracter și spirit de echipă.

Rep.: Ce alte “piscuri” aveți în plan?

T.T.: Sunt multe locuri pe care aș vrea să le văd. Pentru anul viitor îmi doresc să merg în Alaska, pe vârful McKinley (6194 m), cu o echipă sibiană din nou. Dar dacă sunt sănătos fizic și financiar “ORICE VIS POATE DEVENI REALITATE!”