Uncategorized

Seductia dictaturii la romani

Frontul Renasterii Nationale, organism conceput ca un partid-stat si structurat pe o componenta militara s-a dovedit in fapt un hibrid nereusit care a încercat sa suplineasca nevoia de siguranta social-economica si nationala într-un moment politic dificil. Ideile promovate cu asiduitate de catre acesta i-au sedus si pe multi oameni politici mureseni. Altii s-au înregimentat din oportunism. Documentele existente în arhivele muresene sunt deosebit de interesante pentru ca ele releva nu numai modul de organizare a FRN în teritoriu, propaganda desfasurata de acesta pentru atragerea de noi membri, dar ele reflecta în primul rând o stare de spirit dominanta. Un partid nascut din nimic care a încercat sa-si subordoneze în mod tacit toate segmentele vietii sociale.

În conceptia lui Carol al II-lea, Frontul Renasterii Nationale se dorise a fi si o replica la Miscarea Legionara pe care el încercase sa si-o subordoneze, dar pentru ca nu reusise o scosese în afara legii. Ceea ce se întâmpla de câtiva ani buni pe scena politica româneasca actuala, la nivel central, dar si local – cu dezertari din partide si reînregimentari în altele, discursuri patetice ce urmaresc exploatarea sentimentului national în beneficiu propriu – seamana izbitor cu scena politica româneasca din perioada interbelica. Multiplicati aceste cazuri la nivel de tara si veti avea imaginea unei Românii ireale, imorale, atemporale si atipice. Este drept ca nu lipsesc nici pericolele interne si externe la adresa sigurantei nationale. Ne lipseste doar “omul providential”, “salvatorul neamului”, de fapt dictatorul…

Uniforme speciale,

ceremonii si lozinci

Istoricul Armin Heinen într-o lucrare a sa referitoare la Miscarea Legionara din România publicata în 1986 la München arata ca: “Dictatura regala româneasca n-a fost nici o tiranie, nici o dictatura totalitara”, iar Paul D. Quinlan in “Regele playboy” încerca si el la randul sau sa surprinda caracteristicile definitorii ale regimului instaurat în România de regele Carol al II-lea la data de 10 februarie 1938. Teoretic Carol detinea puterea suprema si adoptase chiar numeroase însemne fasciste pentru Frontul Renasterii Nationale: uniforme speciale, ceremonii, lozinci, pâna si salutul. Putini le luau însa în serios. Asa cum se întampla atunci si se întâmpla si azi în România, litera legii si faptele reale de cele mai multe ori nu coincideau. Desi desfiintate, partidele politice continuau sa existe, iar Carol se consulta chiar cu liderii lor. Cabinetul si armata ramâneau centre de putere si influenta. În realitate, dictatura regala nu era decât un regim autoritar improvizat, reprezentând însa – este adevarat – primii pasi spre o dictatura reala, cea a lui Antonescu si perfectionata apoi de cea comunista care s-a dorit a fi perpetua.

Componenta

militara a FRN

Garzile Nationale ale FRN erau structurate dupa model militar si au ajuns pâna acolo încât si-au creat un organ propriu de informatii, la fel cum aveau si un serviciu de propaganda, unul de organizare-mobilizare si un serviciu de personal. Structuri care practic dublau sau chiar triplau pe cele existente la momentul respectiv la nivelul Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului de Interne. Pentru componenta militara a FRN, cadrele de conducere proveneau în cea mai mare parte din cadre de rezerva, dar la nivelul conducerii centrale existau cadre active, detasate din M.Ap.N. si din M.I. Deosebit de interesante sunt fisele de personal întocmite de servicul personal de la nivelul judetelor si destinate pentru a fi studiate si avizate de serviciul de informatii pentru persoanele propozabile a îndeplini functii de conducere în cadrul FRN. Spre exemplu, fisa personala a lui Cipariu T. Matei, capitan în rezerva (un descendent al marelui corifeu al scolii Ardelene, Timotei Cipariu – n.r.), devenit la un moment dat comandantul Garzii Nationale a FRN Târnava Mica contine amanunte detaliate care practic puteau reconstitui viata profesionala si personala a celui mentionat anterior. Serviciul propagandei, o alta componenta a FRN, era interesat de mentinerea unei stari de spirit corespunzatoare în conditiile în care din exterior parveneau tot mai multe semnale de îngrijorare. “Va rugam, se mentiona în adresa nr.1158 din 7 septembrie 1939, trimisa de Comandamentul Garzilor FRN, sa intensificati la maxim propaganda de linistire a spiritelor… Satenii sa-si continue muncile agricole, iar culesul porumbului sa nu se faca înainte de a fi copt…”

Frictiuni intre administratia mureseana si FRN

“Am onoarea a va face cunoscut ca dl. general comandant (Paul Georgescu, cdt. Garzii Nationale a FRN – n.r.) a dispus ca întreaga corespondenta…. – se mentiona în adresa cu nr. 19 din 1939 trimisa catre toate Garzile FRN din teritoriu – sa se încheie cu formula Sanatate. Rog luati masuri sa transmiteti aceasta dispozitiune si domnilor comandanti de judete”. Adresa de mai sus era semnata de seful de stat major a Garzilor FRN si contrasemnata de luare la cunostinta de colonelul Domsa, comandantul tinutului Mures care se îngrijise ca ea sa fie multiplicata si difuzata pâna la nivelul comunelor. Pentru ca aparusera anumite frictiuni între autoritatile administratiei locale si Garzile FRN, fapte semnalate si la nivelul conducerii centrale, comandantul Garzilor Nationale FRN a simtit nevoia sa intervina printr-un ordin care nu lasa loc nici unei interpretari, punând însa institutia Prefectului pe acelasi plan cu comanda locala a Garzilor FRN, iar uneori chiar suburdonând-o. “Garzile Nationale sunt si ramân complet independente de orice amestec nu numai al Prefectului, ci si al oricarei autoritati locale”, se mentiona în respectivul ordin. Cu alte cuvinte, nici chiar Politia nu avea voie sa intervina în ceea ce priveste un membru sau altul al garzii si care ar fi comis o infractiune. Iar când interesele partidului o cer, nici un sacrificiu nu e prea mare…

Totul se plateste

Dupa celebrul sau “Mars asupra Romei”, Mussolini preluase puterea în Italia având însa în spate o miscare cu o doctrina politica proprie, “Fasciile”, devenite ulterior “Partito Nazionale Fascista”. În Germania, Hitler, care chiar îl numea pe Mussolini unul dintre mentorii sai, a venit la putere în fruntea unui partid politic, “Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei”, pe un val de nemultumire populara câstigând democratic alegerile din 1933, având chiar si o doctrina radicala de dreapta, precum si cadre riguros selectionate. În România însa, Carol a preluat puterea cu complicitatea tacita a partidelor politice traditionale manevrate discret de Rege si de camarila sa, partide care se dovedisera incapabile sa mai gestioneze în mod corespunzator guvernarea tarii. Partidul politic care trebuia sa gireze guvernarea, Frontul Renasterii Nationale, a fost încropit în graba din toti cei dispusi la compromisuri mai mari sau mai mici, carieristi sau pur si simplu, oameni politici proveniti din diferite partide si care se lasasera sedusi de promovarea ideii nationale într-un moment în care pericolele – interne si externe – la adresa tarii se înmultisera. A se vedea cazurile lui Victor G. Maior, Eugen Nicoara, Vasile Netea, etc., oameni politici mureseni cu merite certe, dar poate ca, unii dintre ei, si cu o doza de duplicitate. Câtiva ani mai târziu aveau sa plateasca scump aceasta “capcana” în care cazusera sau intrasera de bunavoie, în timp ce fostul Rege Carol al II-lea îsi traia linistit ultimii ani la Estoril, în Portugalia, alaturi de Elena Lupescu, metresa regala (si legala).

Nicolae BALINT

“Doua saptamâni dupa promulgarea legii autorizând crearea unui organism politic (16 decembrie 1938) mai mult de 3.500.000 de cetateni au dat în mod spontan adeziunea lor la Frontul Renasterii Nationale. Niciodata, în trecut, un regim al partidelor nu a ajuns nici la jumatate din numarul aderentilor. Este important de subliniat, de asemenea, ca aceasta adeziune constituie a doua manifestatie dupa plebiscitul din luna februarie 1938, astfel ca, în mai putin de un an, poporul român a putut sa exprime a doua oara sentimentul si atasamentul lui sincer fata de noul regim”.

(Din interviul acordat de Armand Calinescu unei reviste franceze, la doua saptamâni dupa ce a fost numit presedinte al Consiliului de Ministri în locul Patriarhului Miron Cristea, decedat, ministru de Interne si ad-interim la Apararea Nationala )

“Am onoarea a va ruga sa binevoiti a pune în vedere functionarilor din subordinea domniilor voastre, de a se înscrie cât mai curând în Garda Nationala a Frontului Renasterii Nationale, la Prefectura, în Biroul Comandantului Garzii. Rezultatul înscrierii functionarilor în Garda Nationala îmi este cerut urgent la Centru si într-un interval de timp foarte scurt, deci fiecare bun român si functionar constient de sine însusi se va prezenta cât mai repede, pentru a se înscrie în rândurile Garzii Nationale a Frontului Renasterii Nationale”

Semnat, cpt. Cipariu T. Matei,

comandant al Garzii Nationale a F.R.N. Târnava Mica

(adresa cu nr. 63 din 8.07.1939, Fond “Frontul Renasterii Nationale”, Directia Judeteana Mures a Arhivelor Nationale)

“Cu onoare va facem cunoscut ca dl. Ministru al Frontului Renasterii Nationale (FRN) a hotarât o serie de manifestari publice în orasele de resedinta ale tinuturilor. Aceste manifestari organizate de FRN si puse sub egida sa, urmaresc:

1) Un prim contact al domnului ministru Constantin Giurescu (tatal istoricul Dinu C. Giurescu – n.r.), cu autoritatile si masele populare;

2) Talmacirea programului FRN, realizarile acestui regim si cele de viitor ale Ministerului FRN;

3) Verificarea la fata locului a gradului de penetratiune a ideologiei FRN;

(din adresa cu nr. 10348 din 3 noiembrie 1939 difuzata în tinutul Mures si în întreaga tara de catre Comandantul general al Garzilor Nationale a FRN – Fond “Frontul Renasterii Nationale”, Directia Judeteana Mures a Arhivelor Nationale)

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close