Seleuș, un sat uitat de autorități

Cu toate discursurile frumoase ale guvernanților, din toate regimurile, România rurală se află într-o situație dramatică * Satele mureșene, și nu doar cele de la marginea județului, se găsesc la periferia civilizației * Utilitățile lipsesc cu desăvârșire * Curentul electric se sistează ca pe vremurile comuniste, iar despre canalizare nici nu poate fi vorba * Comunele locuite de sași sunt acum goale, cu case dărăpănate sau distruse de rromi * În unele sate nu există un punct sanitar sau măcar un medic care să vină măcar o dată pe săptămână la consultații * Satul Seleuș, aflat la doar 36 km de Târgu Mureș, este un exemplu concludent, tiparul perfect al situației tragice în care se găsesc unele sate din județ * Indolența primarilor nu are limite

Deși vrem să ne integrăm în Uniunea Europeană, în comunitățile rurale timpul pare că s-a oprit în loc acum zeci de ani. ZIARUL de Mureș prezintă situația tragică în care se găsesc majoritatea satelor din județul Mureș.

Seleuș, un sat aparținător comunei Zagăr, aflat la doar 36 km de Târgu Mureș, reprezintă exemplul perfect pentru situația în care se găsesc localitățile părăsite de sași după 1989. Din păcate pentru cei rămași în sat, nepăsarea primăriei a accentuat și mai mult criza.

Pierduți în timp

Deși este o zonă agroindustrială excelentă, nimic nu se valorifică. În schimb, se distruge în masă. Fosta cooperativă a fost privatizată, apoi părăsită. Firma lichidatoare, SC Corelli, în loc să valorifice ce putea fi valorificat, a lăsat degradarea să-și spună cuvântul. După ce clădirile fostului CAP au ajuns în stadiul de ruine – la ora actuală, având în vedere că sunt în pragul colapsului, imobilele reprezintă un pericol public, – lichidatorii continuă să ceară pentru ele sume exorbitante.

Apa potabilă nu s-a introdus în sat, pentru oameni sursa de apă fiind cea din fântână. Nici gazul nu s-a introdus, deși proiecte sunt, iar o stație de gaz se află în imediata vecinătate a satului. În plus, fiecare sătean a achitat patru milioane de lei pentru racordare, încă din 1998. Curentul electric se sistează aproape în fiecare zi, câteva ore bune, fără ca cineva să le ofere sătenilor vreo explicație.

Primarul pesedist Dan Coroiu nu a trecut prin sat niciodată, deși este edil de mai bine de cinci ani. Nepăsarea lui nu mai are limite. “Primarul nu a venit la noi în sat, de ani de zile. Poate că s-a supărat că oamenii din sat nu l-au votat. Degeaba mergem la primărie, că nimic nu se rezolvă”, a spus supărat un sătean.

Focar de tuberculoză

Din păcate, în sat nu există nici un punct sanitar secundar pentru consultații. Asigurarea unui astfel de spațiu este de datoria primăriei, dar cei de la comună nu s-au sinchisit niciodată de această problemă. În plus, medicul care răspunde de comuna Zagăr, dr. Marcela Dan, nu se mai obosește să treacă prin sat. Ba mai mult, își primește pacienții doar la Târnăveni, unde are cabinet. “Știm de situația din Zagăr. De fapt, săptămâna trecută a fost concursul de ocupare a locurilor în comune, dar la Zagăr postul a rămas neocupat. Din punct de vedere legal nu putem să amendăm primăria că nu a pus la dispoziție un imobil, deși ei trebuie să acorde un loc unde să se efectueze consultații”, a declarat Klara Brânzaniuc, directorul DSP. Situație similară este și în satele Toaca, Papiu, Băla, Fărăgău.

Anul trecut, cu ocazia unui consult, s-au depistat mai multe cazuri de copii bolnavi de tuberculoză, rămași însă netratați. De parcă situația nu ar fi fost destul de gravă, elevii de gimnaziu nu au un autobuz cu care să se deplaseze la școală. Aceștia au două variante, fie trec dealul, o scurtătură spre centrul de comună, Zagăr, fie merg într-un sat din comuna vecină, Șoimuș.

Poștașul nu mai sună

În caz de inundații (căile de acces în sat depinzând de podurile peste Târnava) satul este complet izolat. Drumul de legătură este plin de gropi și face ca transportul să se desfășoare greoi. Și pentru ca blocajul informațional să fie complet, poștașul care răspunde de satul respectiv trece prin sat atunci când are chef.

Astfel se prezintă situația din Seleuș, un sat relativ apropiat de reședința de județ dar foarte departe de lumea civilizată. Indolența primarului și lipsa de implicare în problemele comunității și-au spus cuvântul.

Nu este greu de anticipat cum ne vom prezenta în fața Europei peste doi ani, dacă lucrurile continuă în acest fel, pentru că Seleuș nu este un caz singular, ci, mai degrabă, modelul tipic pentru ce înseamnă România rurală.

Cristina CORNEA

cristina@ziaruldemures.ro