Uncategorized

Semnalmente jucăuşe

Nu-i o plăcere să zăbovim asupra maladiilor noastre cronice care ne-au adus notorietate (era să scriu celebritate). Pentru că nu ne fac nici un serviciu. Simptomul lăsării treburilor baltă ne bântuie. Molima vorbei neurmată de faptă ori contrazisă de aceasta se observă la orice radiografie. Dar încă nu dă junghiuri. Aşa că o lăsăm să-şi facă de cap. Deoarece specialiştii dotaţi cu reţeta antidotului sunt, la rândul lor, învolburaţi de virus. ai-uite aşa, după ce asigură lumea că au luat-o pe drumul cel drept cu toate forţele, se trezesc pe spate din cauza unei coji de banane.
Aria treburilor neterminate se întinde de la sucul autohton al cărui gust se depreciază pe lună de producţie de trece şi până la promisiunile naţionale urmate doar de reclamne tv. Pentru că, într-o oarecare măsură, ne stă fiecăruia în putinţă să punem umărul la îndreptarea lucrurilor, m-am gândit să încerc a umple golul unei acţiuni nedesăvârşite. Adică să ajut atât cât se poate, cum  i se potriveşte oricărui cetăţean de bine…
ai pentru că tot e vremea de glorie a telenovelelor şi a soap-urilor (cele ?adevărate” fiind ?trecute fix” de 2000 de episoade), haideţi să scriem şi noi un episod în continuarea celui din numărul trecut. ai cum altfel am putea să întregim aura ?marelui corupt” ori a organului ce-i pe urmele lui cu ochi de condor, decât prezentând portretul de robot al delatorului legat ombilical de personajul principal. Pornind de la secvenţele oferite de meniul cercetărilor ultimului an. Delatorul, acest neobosit Sancho Panza călare pe asinul său, îl urmăreşte, când din umbră, când din soare, pe cel pe care, o dată şi o dată, se va hotărî să îl denunţe.
Ce observăm la o primă vizualizare? Că vreme considerabilă delatorului îi arde buza să se afle în compania ?marelui corupt”, în prezenţa căruia se sfieşte a ridica pleoapele şi a zice nu. Adică, masochistul de el se lasă asuprit iar şi iar, fără să crâcnească. Ba mai mult, îşi continuă drumul pe măgarul ce i se cuvine, alături de individul care-l chinuie. Fără să sufle nimănui vreo vorbă. Aici detectăm marea capacitate de interiorizare a delatorului. El este un introvertit cu potenţial filosofic ridicat. Suspină şi cugetă. ai nici prin cap nu-i trece de vreun denunţ. De unde constatăm că-i băiat de treabă. Normal! Că doar ?marele corupt”, om cu studii universitare şi tip fin, n-o fi atât de tâmpit să ţină pe lângă el lichele declarate, ani şi ani.
Dar, elementele paranormale lovesc. Nici măcar persoana drăgă-laşă a delatorului nu le scapă. Într-o dimineaţă (preferabil de primăvară-vară), se priveşte mai altfel în oglindă, înainte de ras. Mai profund şi mai cu luare aminte. De unde tragem concluzia că este interesat de muşchii lui şi de ce le place lor; preocupat de propria-i imagine, publică şi privată. Constatând că petele negre s-au înmulţit şi-i murdăresc mândreţe de portret, se hotărăşte a face ceva. A se curăţa. Produsele clasice nu-i sunt de folos. Le-a încercat. Fără rezultat. Inventivitatea îi joacă feste. Ar vrea să se consulte cu măgarul, dar acesta nu-i prin preajmă. Fiind un individ cu drag de carte, consultă paginile aurii şi argintii pentru a afla totul despre curăţătoriile rapide şi sigure. Feed-back-ul îl trăzneşte. Îşi aduce aminte de oferta organului abilitat. Denunţi şi te cureţi. Indeferent ce ai făcut de la Decebal încoace.
Încearcă să facă o compunere frumoasă, din acelea pentru care d-na învăţătoare i-ar fi dat o steluţă peste frunte. Dar îşi aduce subit aminte că gramatica lui este la nivelul genunchiului broaştei şi are strângeri de inimă. Ah, ce păcat că n-a făcut eforturi de ortografie şi ortoepie ! Aşa că pune mâna pe mobilul cu aparat foto şi sună la PNA. Cifrele le ştie mai bine. Mai ales adunările şi înmulţirile. Ajutorul îi pică precum din cer. El trebuie doar să dea din gură. Să-şi spună povestea vieţii ultimilor 3-5 ani. Restul se rezolvă prin cunoscuta tehnică a procesului verbal prin care organul scrie denunţul. Iar delatorul semnează cu mână sigură. În sfârşit, după atâţia ani, s-a trezit. Mai repede nici că se putea… Apoi, roagă ofiţerul organului să-i facă o poză cu celularul pentru a imortaliza momentul în care a devenit om. Într-adevăr, de azi nu mai are nici o grijă. Poate face cum şi ce vrea, în contul anilor trecuţi şi al celor viitori. Imunitatea îi este asigurată. Doar piticul din pernă îi şopteşte sacadat seară de seară: ?Eşti un ni-mic!”
ai pentru că dosarele PNA mediatizate (din judeţul nostru) în ultimul an, au avut ca temei delatorii, trebuie să redau părerea unei personalităţi. Marele profesor de drept, Eugen Heroveanu, accentua în Pandectele Române că delatorilor ?legea le acordă largi prime de încurajare, fără a se preocupa câtuşi de puţin de imoralitatea procedeului”. Ei, asta e!

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close