Bezna de la capătul tunelului

Este foarte grav, pentru că și în fotbal suntem tributari unui sistem bolnav, care în ultimii ani a propulsat în funcții de răspundere oameni care judecă îngrozitor de strâmb, iar mulți dintre ei au un singur scop: acela de a-și umple burta și buzunarul.
Întrebați-l pe părintele unui fotbalist talentat, dar sărac, sau cu o situație materială modestă, de ce fiul lui nu joacă la lotul național și ce trebuie să facă pentru a fi titular. Dacă acești părinți ar fi sinceri
v-ați îngrozi. Pentru că selecția se face pe bază de pile, mai rar, sau pe bază de șpagă, de cele mai multe ori. Vrei să ai băiatul în cutare lot național de fotbal, chiar dacă nu are valoare pentru așa ceva? Sari cu 1000 de euro și s-a rezolvat. Nu are familia bani? Înseamnă că băiatul stă pe tușă. “Nu este în formă”, sună explicația. E revoltător, veți spune. Ei și? Se revoltă tatăl fotbalistului, e supărată mama, eventual e indignat unchiul sau bunicul, dar lucrurile nu se schimbă. Juniorii sunt prea puțin mediatizați pentru ca șmenurile antrenorilor să stârnească o reacție publică. Așa că, asistăm neputincioși la o distrugere sistematică a criteriului valorii. E adevarăt că o dată ajunși sub lupa presei, ceea ce presupune să joci titular la o echipă de divizia A, în lotul național de tineret, ori în cel de seniori, jucătorii nu mai pot fi batjocoriți de antrenori, dar până acolo câți fotbaliști de valoare nu sunt puși pe linie moartă? Mulți, foarte mulți. Culmea e că o parte din aceste probleme ajung și la urechile celor din conducerea FRF, dar nimic substanțial nu se schimbă. Cei are vin să-i înlocuiască pe șpăgari vor deveni în scurtă vreme rotițe ale aceluiași sistem vicios.
Cum să mai avem fotbal dacă așa îl construim? Sincer, îi compătimesc pe cei care tremură în fața televizoarelor, punând eșecurile pe seama neșansei, pe cei care speră că la capătul tunelului e lumină, neștiind ce beznă îngrozitoare ne așteaptă.

P.S. Poate că antrenorii care vor citi aceste rânduri se vor simți lezați, dar cu tot regretul le spun că toate cuvintele de mai sus au acoperire perfectă, în mărturiile unor părinți care au pățit-o.